cu atât pierzi mai mult atunci când câştigi, aici se termină ghilimelele citatului, este ideea mea de a încerca încă o dată să valorific creator perioada estivală.
În biografia mea, vara echivalează cu perioada mediocră a scuzelor, a pauzelor, a vacanţei prelungite şi a lenei. Vara reprezintă paritatea echilibrată negativ între ce sunt şi ce pot fi. Nici un tragism, nici un dezechilibru demn. Doar o blazare asemănătoare turaţiei la ralenti coroborată cu cea mai subţire vară financiară.

În 2 Mai, pensiune, două zile, Micul Golf. Lipsit de mare, 2 Mai pare un sat oarecare din oricare judeţ al ţării. Citind în cameră Julian Barnes, gândindu-mă la recenta despărţire. Au trecut aproape două luni; au trecut ani sau au trecut câteva zile? Lipsindu-te de imaginea de sine pe care celălalt ştia să ţi-o creeze. Doza zilnică de injecţie afectivă.

Îmi place muntele mai mult, însă am nimerit de două ori la mare.
“De ce pielea albă era considerată un semn de nobleţe?”
“Vreau să mă bronzez şi eu ca tine”
“Oamenii cu pielea albă îmi par că au o imunitate suspectă”
“Eşti negru ca un tractorist”

Mergând pe jos din Vamă în 2 Mai. Miezul nopţii. Răcoare. Ea cu hanoracul meu, eu cu şalul ei.
“Sper să nu-mi cadă ouăle.”

Cum să fim fericiţi în cuplu.
“Uite, intimitatea este contactul absolut. Ceva comentarii?”
Reţete, tablete, pastile. Cum să te simţi în largul tău cu necunoscuţi, cum să scrii un roman în două săptămâni, cum să transformi orice vacanţă într-o prelungită şedinţă de terapie.

“Doriţi cazare?”
“Nu, o să dormim în stradă”
Rechini imobiliari, delfini imobiliari, meduze imobiliare.

Nud.
“Dă-ţi jos slipul, hai că nu se uită nimeni ciudat la tine”

“Ţi-ai uitat cumva piciorul pe frână? Sper că nu!”