În fiecare zi, fac cumpărăturile de la două magazine mici de cartier. Uneori, nimeresc în primul magazin unde vânzătoarea e acră, te servește greu, te lasă să aștepți în timp ce ea vorbește la telefon, nu răspunde nici la salut, nici la mulțumiri. În altă zi, nimeresc în celălalt magazin. Vânzătoarea este jovială, deși e mai în vârstă ca prima, te servește prompt, nu te lasă să aștepți, schimbă două-trei vorbe cu tine și răspunde întotdeauna la salut și la mulțumiri.

Când cumpăr de la primul magazin sunt o altă persoană. Am început să nu mai salut, să caut mereu motive de nemulțumire. Iar sunt lăsat să aștept, iar îmi aruncă pâinea de parcă îmi face un favor și tot așa.

Au fost zile în care lipsa de respect cu care eram tratat mi-o reproșam mie însumi. Poate sunt nebărbierit, cred că trebuie să mă tund, tricoul e cam sărăcăcios.

Au fost zile când observam o mică diferență. Veneam îmbrăcat la costum, mă prefăceam grăbit și preocupat și parcă eram servit mai repede. Totul era însă inutil. Nu mai salutam, nu mai mulțumeam și ceva din bună dispoziția inițială mi se spulberase.
Sunt doi ani de când cumpăr de la acest magazin și vânzătoarea se comportă de parcă în fiecare zi mă vede pentru prima dată, de parcă în fiecare zi o deranjez.

În celălalt magazin, sunt recunoscut drept un client fidel. Vânzătoarea zâmbește, de multe ori știe ce urmează să cumpăr, iar când lipsesc o săptămână sau două remarcă acest lucru cu o voiciune lipsită de reproș:
“N-ați mai trecut pe la noi!”

Vă întrebați probabil, având în vedere această discrepanță, de ce continui să cumpăr de la primul magazin și de ce aleg să mă lupt cu indispoziția creată de o vânzătoare, iar răspunsul este mai simplu decât sperați. Este vorba de același magazin și – cum omul sfințește locul – am ajuns să simt, în funcție de tura fiecăreia, că fac cumpărăturile în două locuri diferite.