Nu îmi este uşor să scriu aici că am avut parte de cea mai frumoasă vacanţă – puteţi să-i spuneţi şi concediu – din ultimii ani. Nu îmi este uşor pentru că nu e frumos să te lauzi şi pentru că povestea ta s-ar putea să fie contrastantă cu experienţele altora cărora li s-au întâmplat tot felul de ghinioane.

Cum cred în karma bună sau rea și nu în ghinioane de concediu, voi continua povestea despre cea mai frumoasă vacanţă:

Am încercat lucruri noi

Am mai stat la cort doar de câteva ori și doar pe litoral, însă acumam luat cortul cu noi de-a lungul unei săptămâni și în alte contexte decât… la mare. Am stat la campinguri, am stat în mijlocul satului (Sucevița), am stat la prieteni (Tășuleasa Social), iar când ne-am dorit și un pat în zona Bucovinei, am încercat o pensiune pitorească la marginea unui râu.

Am plecat fără nicio grijă

Nu am avut grija mașinii (aici trebuie să mulțumesc celor de la Ford) și nu am avut grija banilor. O săptămână prin Bucovina și Maramureș, de-a lungul a 3.000 de kilometri, ne-a ajuns mai puțin decât un city break într-o capitală europeană.

Fără planificare excesivă

Cu câteva săptămâni înainte, începusem un ambițios proces de documentare. Mi-am făcut o listă de obiective de vizitat și mi-am notat câteva trasee. Desigur, nu am văzut tot ce ne-am propus și nu am respectat foaia de parcurs, dar cine s-a plâns? Pe aceleași degete pot enumera și locurile unde nu am mai ajuns, dar și descoperirile pe care nu le-am planificat.

Sunt adeptul spontaneității. Îmi place să fiu pregătit, dar sunt deschis oricărei aventuri pe care mi-o oferă călătoria. Nu-mi rod unghiile că n-am reușit să ajung acolo, că n-am putut vedea cutare lucru sau că am rătăcit într-un sat pierdut printre munţi.

Fără persecuția contectării la internet

Am prieteni care nu se simt în largul lor la hotelurile unde nu-i wireless sau în locurile unde nu există semnal 3G.  Eu mi-am dorit o pur și simplu vacanță. Când am avut semnal, am mai pus o poză sau două pe contul de Facebook, dar am evitat să mă transform în reporterul zelos al propriului concediu. Nu îmi doresc să trăiesc experiențe doar prin prisma faptului că voi avea ce pune pe Facebook sau că voi avea despre ce să scriu pe blog.

Pentru prima dată

Există ceva magic în lucrurile pe care le faci pentru prima dată. Este magia momentului care se transformă în amintire în timp ce îl trăiești. Când ochii tăi văd ceva pentru prima dată, când mânănci ceva pentru prima dată și când încerci ceva pentru prima dată.

O vacanţă activă

Nu am instincte de “cartof de canapea” şi nu văd fericirea pe un şezlong la malul mării. Îmi place să umblu, să explorez, să nu băltesc în acelaşi loc prea mult timp. Să nu ştiu unde vom opri diseară, să fac stânga dacă văd un drum pe un deal, să opresc maşina la marginea unui râu, să urc pe munte (chiar dacă în tenişi, promiţându-mi să îmi iau bocanci cu prima ocazie), să-mi fie frică prin păduri întunecoase de molid sau să fiu atent pe unde calc din cauza viperelor.

Oamenii

Nu în ultimul rând, oamenii. Cei pe care i-am întâlnit pe drum, cei care ne-au dat direcţii, doamna care ne-am întâmpinat la Muzeul ouălor încondeiate din Ciocăneşti, cei cu care am urcat Rarăul, cei alături de care am coborât de pe Ceahlău când ne-a prins ploaia sau tănărul cu care ne-am întâlnit într-un sat pierdut între munţi unde nu aveam semnal şi care ne-a explicat cum să ieşim din încurcătură.

Nu exagerez cu nimic, am întâlnit în unele cazuri atâta amabilitate încât “bucureşteanul” din mine se lupta cu ispita de-a deveni suspicios. Uneori, sper să nu sune siropos, nu eşti pregătit pentru câtă bunătatea pot să ofere unii oameni.

Mă bucur cu cât atât mai mult cu atât o vacanţă în propria ţară mi-a stârnit atât de multe amintiri frumoase. Aceeaşi ţară cu drumuri rele (aici doar Maramureşul a dezamăgit), cu servicii proaste (nu le-am întâlnit) şi cu un turism insuficient promovat. Despre toate acestea şi multe altele, voi povesti zilele următoare.