Piticigratis e un tip care scrie cu talent și nerv atât pe blogul propriu, cât şi la Academia Caţavencu. Este cunoscut pentru stilul său satiric, pentru teribilisme, vulgarităţi şi tot felul de accente adolescentine. Recent, s-a înecat cu un subiect mai mare decât propria pălărie şi m-am gândit că are nevoie de ajutor să-şi termine de suflat nasul.
Ideile lui sunt simple: bloggerii sunt niște fomişti care se prostituează pe – evident – bani puțini şi păcălesc agențiile să investească bani în Social Media. Toată schema asta este o modalitate pentru nişte şomeri să nu moară de foame în ciuda faptului că “nimeni nu câştigă mai mult de 10-15 milioane pe lună din blogging”.
Aș adăuga că aceşti şomeri fomişti fac o treabă al naibii de bună să păcălească pe toată lumea de vreme ce se rulează campanii pe bloguri de şase ani şi nu sunt semne că această schemă se va termina undeva în viitorul apropiat. Mai mult, majoritatea campaniilor în Social Media care se desfăşoară acum sunt generate de clienți vechi în parteneriat cu bloggeri cu care au mai lucrat și în trecut.
Aici sunt două concluzii: 1) clientul s-a convins că Social Media are efecte și 2) bloggerii au livrat totuși câteva rezultate. Dacă aceste propoziții ar fi false, toată treaba ar fi fost o bulă care s-ar fi spart acum mult timp.
Majoritatea bloggerilor care câștigă acum bani din blogging sunt aceiași oameni care au scris de plăcere pe blogurile proprii atunci când toată treaba nu genera niciun venit și probabil vor scrie și când veniturile vor dispărea.
Nedumeririle lui Radu – aşa îl cheamă – sunt cu atât mai strigătoare la cer pentru el însuşi cu cât, parcă într-un concurs al virilităţii virtuale, proclamă că blogul său are 3-4.000 de unici pe zi din trafic direct. Înțeleg că lucrurile sunt destul de confuze: el însuși nu câștigă niciun ban cu propriul blog, iar alții cu trafic mai mic câștigă – e posibil – mai mult decât un jurnalist pe plantație.
Observ, mai ales în ultimii doi ani, o tensiune venită din partea multor jurnaliști care s-au găsit descoperiți în noul peisaj creat de Social Media. Mulți s-au trezit fără loc de muncă și s-au văzut obligați să aleagă calea blogging-ului. În plus, mulți au observat că se izbesc de bloggeri atunci când se negociază bugete, atunci când se distribuie invitații la un eveniment sau atunci când primesc mașini în teste, iar tot peisajul acesta creează destul disconfort.
Închei în notă anecdotică și răutăcioasă. Ultima dată când m-am întâlnit cu Radu am împărțit amundoi aceeași piscină – de la ambele capete ale bastonului – din cadrul unui complex turistic, la Festivalul ANONIMUL. Eu eram cazat acolo la invitația unei corporații, el era cazat în sat pentru că bugetul revistei la care lucrează nu și-a permis mai mult. Eu am trăit câteva experiențe pe care le-am împărtășit pe blog, el se ruga de Patapievici să-i acorde un interviu în numele unui coleg de presă care la acel moment era prea afumat să se ridice din pat.
Pingback: Brand personal – ascensiunea « Photo blog
1. bula se va sparge curand… 🙂
2. nu stiu ce treaba are piticigratis, dar ca numar de cmentarii… Apropos, cum explici uneori ZERO COMENTARII LA ARTICOLELE TALE?
P.S.: eu am intrat aici pentru ca am citit pe blogul lui piticigratis. Nici macar nu auzisem de tine. :))
ce nu intelegi tu: niste oameni din social media au zis ca nu ma vor cu zoso. Unde apare el, ei nu mai vor sa apara. De aici si posturile lui arhi si piticigratis despre social media
maka, n-ai adus niciun argument:)
deña, nu știu de ce l-a scris, eu am sesizat niște idei false
esti un idiot fomist ca sa il citez pe radu.
si ce exprima el in 2 injuraturi nu vei exprima tu in urmatorii 4 ani.
esti nul
konrad, ai dreptate, îmi cer scuze
cainele moare de drum lung si prostu’ de grija altuia
Ciubotaru, ce argument sa aduc unei intrebari?
Repet intrebarea, poate dai si un raspuns:
2. cum explici uneori ZERO COMENTARII LA ARTICOLELE TALE?
maka, ai făcut o afirmaţie nesusţinută la primul punct
Iartă-mă, crezusem că întrebarea e retorică şi că nu ai nevoie de lămuriri.
Şi totuşi, uite răspunsul în două motive:
1) unele articole sunt chiar mediocre
2) majoritatea totuşi primesc destule reacţii atunci când le dau share pe FB
Sper că viaţa ta va fi ajutată de aceste lămuriri:)
fiecare pasare pe limba ei piere;
Ca să rămân pe o undă comună cu întrebările din comentariile de mai sus:
Cum îţi explici că fundalul blogului tău e alb?
Cum îţi explici că poza cu care ai ilustrat acest articol e pe flickr?
Şi te rog să răspunzi, altfel o să trag concluzia că îţi sunt superior.
putem vedea si noi ceva din trafic sau “e la secret”?
pune si tu niste grafice sa ne lamurim care e duda, cine are dreptate tu sau piticigratis. :))
@Alexandru Negrea, putem sa-ti vedem si tie traficul, asa, informativ, sau si tu scrii pentru 7 comentarii, dintre care 4 sunt ale mele si 3 ale tale? LOL!
maka, putem să-ți vedem ție traficul? sau ceva scris de tine? asa, informativ?
mda.. si campaniile bloggerilor mobilizau cinci milioane de oameni. mhm…
Lauda-ma, gura, ca sa-ti dau friprura…
Hai sa ne laudam cu capacitatile noastre de lideri de opinie and shit. De ce sa nu recunoastem cruntul adevar: cei mai multi bloggeri din tarisoara sunt niste penibili. Faptul ca cei mai de succes dintre ei mustesc a laturi si banalitati demonstreaza calitatea prcara a bloggeritului mioritic. Putini dintre postacii astia au cu adevarat ceva de spus. Nu ceva interesant/important. Pur si simplu nu au NIMIC de transmis. Nu tu zvac, nu tu suflet, nu tu spirit! Halac cultura! Si nici macar nu au haz! Sa il vad pe un umflat tinandu-se de sfarcuri cantand “maia-hi, maia-hu” si sa mi se para hilar?! Sau sa il vad pe un shao ebrietat urinand intr-o fantana publica, sa mi se para amuzant? NICIODATA!!!!!!!!
Inafara de niste rasini pline de ifos, ignoranta si nesimtire nu prea e de vazut. Unii dintre bloggerasi mai sclipesc din cand in cand, dar pana si celebrul Pitici Gratis da gherle teribile. Cat despre Arhi, Zoso-Soso-Moso si alti corifei – Cristoase-Dumnezeule-din Ceriu!!!! – nu am putut pricepe niciodata de ce se spune ca au succes! Si ce mi s-a parut de rasu’ curcii e faptul ca cineva se straduia sa le urmeze reteta, dandu-mi-i ca exemple.
Pai daca asta e nivelul succesului, da-ti-mi voie sa ma chircesc de ras… sau de greata… nici eu nu stiu prea bine.
A! Si sa nu uit: daca tot am ajuns pe aici, am sa ma uit si eu pe blogul de fata, poate am vreo revelatie si mi-o placea. Speranta moare ultima!
Cand multi se cerata nu castiga nimeni….