Am pregatit pe maine un articol mai dens si personal despre Miscarea Legionara si observ ca, desi am dat save si am inchis documentul, chestiunea inca ma bantuie.
Am deschis Jurnalul Portughez si am citit pentru a mia oara acele pasaje “dementiale”:

“Daca nu m-as simti atat de roman, poate as putea sa ma detasez fara greutate chiar in muncile mele impuse de imprejurari. Dar Corneliu Codreanu a facut din mine un fanatic roman.” (1 decembrie 1942) 

“Intervin episodic in discutie, marturisind ca, desi legionar (subl. mea, A.C.), am suspendat orice judecata politica interna atata timp cat dureaza razboiul cu Rusia” (iulie 1942).

Am luat vineri cartea lui Turcanu si pana sambata seara am citit-o pe nerasuflate. Parca sperat sa aflu ceva nou, ceva schimbator de paradigma, insa nu a fost asa. Cartea e bine structurata, e bine documentata, insa nu mi se pare c-a pus intrebarile corecte. La finalul cartii, Eliade ramane la fel de…. criptic cum era si la inceputul cartii. Ma interesa mai ales problema/implicatiile ontologiei anti-semite a lui Eliade dezbatuta de D. Dubuisson, insa chestiunea a fost destul de sumar expediata de Turcanu. Ce mi-a placut a fost rabdarea cu care s-a aplecat asupra anilor legionari si prezentarea alunecarii treptate (de la yoghinul si intelectualul pana la legionarul) catre ML.

Am citit doar fragmente, insa simt lipsa acuta a cartii lui Sorin Alexandrescu – Paradoxul roman, 1998. A vazut-o cineva pe undeva, mi-o poate imprumuta cineva?
Este uimitoare obsesia cu care privesc/caut/admir pozele cu Bucurestiul interbelic. Am gasit foldere intregi pe dc++ si uneori, admirand bulevardele, cladirile, parcurile acelui Bucuresti, dezvolt intregi scenarii pornind de la un colt de cladire, de la o alee, de la figura si imbracamintea unui trecator.  Obsesia se muleaza enorm pe idealizarea Romaniei interbelice, desi sunt din ce in ce mai convins ca tabloul 1930-1940 este unul mai sumbru, mai instabil si mai cu un aer de razboi civil decat imi imaginasem inainte.

Am pus o noua poza la profil, singura pana acum.
Mi-e dor de-o bere cu blogerii si cu aceasta ocazie lansez o invitatie (celor doua cititori de-ai mei – vorba lui Patric) pe week-end-ul asta.