Category Archives: recomandări

Un adevărat #fordroatrip

Două mașini primite în test drive m-au lipit sentimental de marca Ford apreciiind atât rezultatul final atunci când ești la volan, cât și istoria de peste un secol a constructorului american.

Ma jos este un filmuleț găsit pe contul YouTube al Ford Romania despre un roadtrip de la Roma la Edinburgh – 2500 km – cu mai puțin de două rezervoare de combustibil.

Mi-a plăcut ideea pentru că, la rândul meu, plănuiesc o excursie – în februarie sau martie – la una dintre cele două destinații europene.

Ne pregătim pentru o dezbatere despre bere

Notă: Înainte de-a citi articolul, vă spun pe scurt: am ajucat – alături de Sergiu Floroaia – în primul meu spot, am fost proprii scenariști, rezultatul final este aici, iar dacă îți place ideea sau jocul actoricesc, votează-ne și du vorba mai departe.

Toată treaba cu berea – inițiată de Ciuc Premium– deja se îngroașă. S-au răscolit bloguri și rețele sociale în căutarea motivelor pentru care bem bere, iar lideri de opinie, A-Listeri, comedianți și actori și-au pus la treabă prietenii și fanii pentru a descoperi acel motiv mai bun decât gustul.

După o săptămână de sondaje și studii mai mult sau mai puțin pe față, toată căutarea s-a redus la 5+1 motive pentru care un om obișnuit bea bere, iar în spatele acestor motive s-au constituit cinci echipe care vor concura cu cea a gustului într-un concurs de dezbateri:
– berea se bea pentru distracție: Alexandru Negrea & Grasu XXL
– berea se bea pentru că poți: Adi Hădean & Teo
– berea se bea pentru stare: Adrian Ciubotaru & Sergiu Floroaia
– berea se bea în mod responsabil: Chinezu & Florin Busuioc
– berea se bea pentru socializare: Bobby Voicu & Gabriel Radu
– berea se bea pentru gust: Răzvan Exarhu & Adrian Georgescu

Fiecare echipa și-a făcut un spot de prezentare, iar filmulețele cu pricina pot fi găsite în cadrul aplicației Dezbatere Ciuc de pe Facebook.

2012 – Sfârșitul lumii lor

După douăzeci de ani de înjurat in faţa televizorului, sau de răguşit inutil in stradă, doar pentru a fi dezamăgiţi de aceiaşi politicieni care s-au plimbat pe la toate partidele, e limpede că nu mai avem ce aştepta de la ei. Să ai revendicări de la actualii politicieni şi să te aştepti să le şi rezolve, înseamnă să îi suspectezi de bună-credinţă.

De 20 de ani, a vota în România a însemnat să alegi răul cel mai mic. Mergând pe drumul ăsta, am ajuns sa acceptăm că e ok “să fure, că toţi fură, dar să mai facă ceva şi pentru noi”. Adică să trăim din mila hoţilor. Tu furi de la tine de la serviciu? Nici noi. Și atunci, cât de proşti am fi dacă am încerca din nou aceleaşi soluţii păguboase?!

Partidele actuale nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Nu reprezintă, de fapt, pe nimeni, pentru că nu au fost create să ne reprezinte pe noi, ci pe ei. Ele sunt doar de-a stânga şi de-a dreapta bugetului de stat, pentru că din el se hrănesc şi pentru că au aceiaşi părinţi: foştii activişti şi pasivitatea noastră. Citește întreg manifestul.

Vreau să văd

ziarişti care-i închid telefonul în nas patronului şi moderatori tv care anunţă în direct că li s-a cerut să deturneze realitatea reală,

ecologişti care mai salvează şi oameni, nu doar copaci şi câini,

activişti care nu acceptă finanţare din surse străine cu interese necunoscute,

credincioşi îngăduitori cu ateii şi ignorând toate conspiraţiile indubitabile,

pensionari care se adună în pieţe cu listele medicilor corupţi

Un text de pus pe rană semnat de Mihnea Mărută: Vreau să văd

Test: Ford Focus 1.6 Ecoboost 150CP

Acum, când scriu despre a doilea model de Focus avut în teste, pot spune că sunt un fan al acestei maşini. M-am împăcat foarte bine cu versiunea diesel, însă acest model Ecoboost a reuşit să-mi arate că se poate și altcumva.

Noi descoperiri
Parcarea automată: n-am avut curajul să o încerc, însă un prieten a insistat până m-am lăsat convins. Seara, pe o straduță abia luminată, între două mașini destul de apropiate, a reușit o parcare cu spatele ca în manual. Detectează în prealabil locul liber, îți spune să mergi puțin înainte, oprești, o pui în marșarier și iei mâinile de pe volan. O ții doar din ambreiaj și îți face o parcare laterală perfectă. Bănuiesc că e utilă în orașele aglomerate pentru cei care nu-și bat capul cu manevre strânse, însă noi ne-am amuzat măsurând distanța (15 cm) dintre roți și bordură.

Motorul pe benzină: când, în parcare la Colina Motors, am apăsat butonul de Start, am avut impresia că am greșit undeva. Nu se auzea nimic, nu se simțea nicio vibrație. Abia când am ieșit la drum, am apucat să cunosc nervozitatea motorului și modul uimitor de răspuns la accelerație. Apeși pedala și feed-back-ul e instant. Nu se chinuie, nu urlă (poate doar sunetul acela ușor agresiv al unei tobe modificate) și nu puține ori ai impresia că te bagă în scaun.

Cutia de viteze: Tipul care mi-am înmânat mașina m-a sfătuit să schimb vitezele la 5.000 de turații, mi s-a părut că vorbește de ceva astronomic, însă m-am înșelat. Poți atinge 90 km/h doar cu treapta a doua (4.700 de turații pe minut), reacționează bine la subturare (nu te atenționează când ești cu a cincea la 50 km/h), iar depășirile între 80-110 km/h le face ca o mașină de curse.

Un avantaj pe care l-am observat la cutiile în șase trepte (mă rog, plus un motor puternic) este faptul că viteza a cincea îți oferă un cuplu mai mult decât decent. Am observat cum la mașinile mai vechi ești obligat nu de puține ori într-o depășire (și mulți fac astfel) să revii într-a patra pentru un demaraj sănătos.

Nu m-am împăcat cu:
suspensiile rigide: mașina e sportivă de la un capăt la altul, e o plăcere să te joci cu ea, stă lipită de asfalt (inutil de lăudat cum ia curbele), însă după câteva drumuri lungi, începi să simți dezavantajele. Ești conștient de orice denivelare și linie de tramvai, dai de porțiuni de drum mai stricat unde orice Matiz trece pe lângă tine, iar la final experiența este una obositoare.
Sunt subiectiv, însă după câteva drumuri lungi (de vacanță) îți dai seama că ești mai înclinat înspre confort.

– consumul: la fel, obișnuit cu versiunea diesel (unde 4,2 l/100 a fost media), când a fost vorba de 8,1 l/100 mi-a luat ceva timp să  mă obișnuiesc.

Per total, mi s-a părut o mașină bună pentru șoferii sportivi, potrivită circulației în marile orașe (unde se conduce mai hotărât), însă – cum spuneam – pensionarul din mine este înclinat spre comoditate.

Prețul pornește de la 16.000 și poate depăși 20.000 euro în varianta Titanium echipată… cu de toate. Îți lasă toțuși impresia că are opțiuni pe care doar mașinile premium le oferă, însă la prețuri mult mai mari (sistemele Start&Stop și Keyless Entry, funcția de cornering, senzorii de parcare sau recunoașterea semnelor de circulație).

Alte recenzii: drive-test.ro, turatii.ro sau o primă impresie de la 0-100.ro. Un test drive amuzant al versiunii pe motorină au făcut baieții de la mahmur.info.
Galeria foto cu drumurile pe care le-am făcut cu Noul Focus – și au fost câteva trasee pitorești – este aici.

Intelectualii români în capcanele istoriei

Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950, Lucian Boia, Humanitas, 2011 link

E o carte care te întristează (citită de Sărbători, cred şi eu), putea să fie deprimantă, însă autorul a ales un ritm alert și ironic în a prezenta derapajele intelectualilor zăpăciți de o epocă în care regimurile politice, experimentele și războaiele se succedau în mod imprevizibil.

O mare parte din tabloul prezentat în această carte sunt anecdote: despre cum se turnau profesorii universitari unii pe alţii, despre cum Rebreanu îşi dorea o victorie germană în Est, despre frustrările lui George Calinescu sau Camil Petrescu, oportunismul lui Sadoveanu, frica lui Tudor Vianu, decenţa lui Arghezi (la bătrâneţe), naivităţile lui Eliade sau ale lui George Enescu, despre legionarismul multora şi antisemitismul (aproape al) tuturor.

Despre o întâmplare savuroasă – cu ocazia primirii lui Lucian Blaga în Academia Română – a citit din carte Maestrul Victor Rebengiuc.

Câteva note:

Regimul comunist a făcut ca, prin contrast, România interbelică să pară mai democrată decât a fost în realitate.
Exista votul universal (masculin), însă toate guvernele au câștigat alegerile cu scoruri zdrobitoare (presiuni de sus, educația politică precară a celor de jos)
Exista cenzură și supraveghere polițienească.

Pentru mulți intelectuali români din anii ’30, naționalismul trecea înaintea democrației.

Vocația guvernării Antonescu a fost mai curând legalistă decât doctrinară.

Cazul George Ivașcu: om de stânga care, sub pseudonim, devenea de dreapta.

Secția de Propagandă și Agitație a Partidului Comunist Român

Schimbarea din temelii a României – într-un ritm amețitor – a provocat mari mișcări în rândul elitei intelectuale. Cu toții se vor găsi în situații pe care nici nu-și le-ar fi putut imagina doar cu câțiva ani în urmă. Vor alege mai bine sau mai rău, în funcție de principii, în funcție de interese… sau va alege istoria pentru ei, fără să le ceară consimțământul.

La nivelul intelectual înalt (în anii ’50) nu mai existau decât privilegiați și persecutați.

Elita intelectuală formată în comunism a rămas intactă în urma prăbuşirii sistemului. Comunismul a preluat doar o parte dintre universitarii, oamenii de litere sau academicienii regimului anterior. După decembrie 1989, nimeni n-a fost dat afară, nici universitari, nici academicieni. Din comunism în postcomunism au trecut cu toţii!

Cartea o dau mai departe, o doreşte cineva?

Țara de la Întorsura Buzăului

Am ajuns la Întorsura Buzăului în ultimele zile ale anului trecut, în timp ce mă întorceam spre București și aveam chef de plimbare, după ce l-am sunat pe Bobby să-mi recomande un traseu frumos. Mai exact, din Braşov am luat-o pe DN10 şi am ieşit la Buzău.

Un drum de 150 de km, prin Pasul Buzău, cu serpentine şi văi, cu sate şi orăşele de care nu auzisem vreodată, un drum – unde aici era iarnă, iar peste 10 kilometri era primăvară –  mi s-a arătat drept unul dintre cele mai frumoase trasee pe care mi-am propus să revin ori de câte ori am ocazia.

Nu ştiu care este infrastructura turistică a zonei (am văzut doar câteva pensiuni răzleţe), dar, la vară (ce frumos sună!), am încă nişte munţi de unde pot alege să fac o expediţie.

toate pozele

Cele mai bune articole


Ce rămâne din acest blog – când trag linie la final de an – sunt acele articole care rezistă probei timpului (orice ar însemna asta azi), acele articole evergreen. Mai jos se găsește o colecție de articole din anul 2011 care  – evident, sunt subiectiv – întrunesc aceste criterii.

Din această perspectivă, anul care tocmai a trecut nu a fost o perioadă tocmai creativă pentru mine (au existat luni – octombrie și noiembrie – în care nu am scris nimic relevant), însă am găsit 50 de articole care merită și le recomand a fi citite și în anul care tocmai începe.

Ianuarie:
Ai un contract cu tine însuți?
Un proiect de sine
Anecdote despre Mircea Eliade
Ghid de utilizare: Cum te poate ajuta Facebook?
Suntem mai mult decât propria identitate
Fragilitatea mecanismelor de validare

Februarie:
Ieșirea din matcă a mahalalei
Încurajarea muncii la români
Almanahul ideilor primite de-a gata
De ce ai ţine un jurnal?
Câteva amintiri “fantastice”

Martie:
“Self-improvement is masturbation”
Frica de succes sau sabotarea de sine
Pasiunea de la temelia unei idei bune
Încrederea este mediul natural al fiecăruia dintre noi
A fi om înseamnă a fi în permanență pregătit de o îmbrățișare

Mai:
Lenea te îmbătrânește mai repede decât munca
Concluziile unui “experiment” de doi ani pe Facebook
Jocul este cel mai la îndemână instrument de cunoaștere
Toate scuzele au un termen de valabilitate
Cum îţi dai seama că eşti pasionat de ceea ce faci?
Fiecare demon poartă o parte din propriul nostru chip
Toți avem nevoie de mici victorii
Cel mai bun detector al unui bun român este curajul acestuia de a admira pe alții
Pentru că baricadele par mai sigure decât câmpiile

Iunie:
Cum îţi pierzi capul în faţa succesului
Când ai pariat ultima dată pe tine însuţi?
Din categoria micilor plăceri ale vieţii

Iulie:
Când ceilalți îți transmit că timpul tău nu valorează mare lucru
Cum îți pot dilata durata propriei vieți
Suntem norocoși, să nu ne plângem! (I)
Suntem norocoși, să nu ne plângem! (II)
Poate fi trasă vreo concluzie pozitivă în urma rezultatelor de la BAC 2011?

August:
“Someday” is a disease that will take your dreams to the grave with you
Uneori nu trebuie să fii sigur
“Haina face pe om” nu este o vorbă inventată de hipsteri
Ce îşi doresc bărbaţii
Nu cred în conspirații
Poţi construi un pod în orice direcţie doreşti
Vacanțele proaste încep din problemele pe care le avem noi cu noi înșine
Consolarea neputinţei de a schimba ceva
De ce bărbaţii cu bani sunt fermecători?

Septembrie:
Cum am sărit cu parașuta în tandem
Câtă informaţie socială poţi extrage dintr-un râs?
Concluzii după provocarea lunii august

Decembrie:
Brandurile: noile mitologii ale mileniului trei?
După cum ştim, există dragoste chiar în vremea holerei