Volkswagen Beetle, 1.2 TSI 105CP
E simplu când e vorba de Noul Beetle: îţi place sau nu. A avut parte de lansări cu fast, i-am citit destule recenzii favorabile şi l-am admirat expus prin toate mall-urile bucureştene. Mă cucerise din prima, mi-a plăcut designul mai masculin şi mai agresiv şi, în urma unui articol simpatic, mi-am dorit mult să o conduc într-un week-end de vară.
Sunt suficiente câteva ore să îţi dai seama ce fel de maşină ai la îndemână. Câteva zeci de kilometri şi deja ai citit maşina din perspectiva unui test drive.
Vineri seara, printr-un Bucureşti aglomerat, afli că Beetle-ul atrage priviri şi zâmbete, e fâşneţ şi se strecoară cu uşurinţă pe străduţele înguste (fiind atent totuşi la aripile supradimensionate).
Câteva ore pe DN1 să realizezi că motorul mic e mai potent decât te-ai aştepta. Turbina intră repede, tâşneşti cu uşurinţă în depăşiri şi te bucuri de un consum redus mergând relaxat în treapta a şasea.
Câteva ore pe un DN1A pustiu e deja prea mult. Afli cu surprindere cât de bine se aşază în curbe atunci când o conduci sportiv, realizezi că maşina nu e tocmai joasă după cum treci peste denivelările pe care le mai întâlneşti pe acele serpentine şi te îndrăgosteşti de proiectoarele care se aprind în virajele strânse.
După prima seara în care ţi-ai bifat care e treaba cu maşina din perspectiva viitorului articol, urmează două zile de distracţie pură. Deşi am formatat de două ori cardul SD (plus câteva forumuri specializate) pentru a fi recunoscut, sistemul audio (cu touchscreen) l-am nimerit impecabil şi – ce chestie! – volumul se adapta la viteza de deplasare. La turaţii mari motorul are o agresivitate plăcută şi oriunde ai conduce-o, prin Bucureşti, orăşele sau sate, dacă te uiţi în oglinzi, vezi priviri care se întorc după maşină.
Simţi că este un Volkswagen după cursa lungă a ambreiajului (mi-a amintit de Golf 6) şi după sigla imensă de pe volan. În rest, e altceva. O maşină-simbol venită din alte vremuri şi pompată cu ultima tehnologie care se traduce în plăcerea pură de a o conduce.
E genul de maşină de care te lipeşti atât de bine pe care îţi vine să nu o mai duci înapoi la dealer. Drive it like you stole it, cum mi-a spus cineva pe Faceboook. Traseul Piatra Neamţ – Târgu Neamţ a fost o încântare. Cu porţiuni drepte pentru viteze ilegale, curbe strânse şi urcări în care te distrezi urcându-le agresiv în vreo treaptă inferioară.
La Rezervaţia de Zimbri de la Dragoş Vodă – unde era plin de autocare – am aflat că şi elevii de generală ştiau de ea şi o arătau cu degetul. După ce am văzut cerbi, zimbri, urşi şi câteva familii de berze, revenind în parcare, am găsit-o înconjurată de câţiva domni care o bârfeau privind-o lung.
În Roznov, la o benzinărie, un şmecher din partea locului a oprit lângă noi, şi-a coborât maieul din CC și a început să mă descoase curios. La fel, cineva – surprinzându-mă făcându-i poze – mi-a transmis cu o sinceritate melancolică:
“E păcat să o vindeți…”
Noul Beetle e lapte și miere și ți-e ciudă de micile rateuri – ușor remediabile – care o despart de perfecțiune. Oglinda centrală e prea mică, butonul de avarii e situat prea jos și e încurcat de schimbător, iar frâna de mână lovește cotiera atunci când e trasă la maxim.
Un alt dezavantaj transmit de Bobby (care din motive lesne de înțeles a stat în urmă) a fost referitor la semnalizări. Sunt prea subțiri și uneori se văd destul de greu.
În concluzie, poate nu e atât de cool ca un Mini, poate va deveni, dar cu siguranță e o mașină distractivă și practică. Portbagajul e decent pentru bagajele a patru persoane, locurile din spate sunt utilizabile dacă ai un șofer care poate conduce cu scaunul tras mai în față şi – în echiparea Design – porneşte de la 13.200 euro fără TVA.
N-aș fi spus acest lucru înainte să o conduc, dar e genul de mașină cu care te-ai împăca foarte bine făcându-ți treaba zi de zi.
Mai mult poze am pus aici, iar pentru senzații și distracție, trebuie să mulțumesc Premium Communication & Porsche Inter Auto Romania.
