Jocul este una din puţinele activităţi în care fiinţa umană se implică în mod total. Când ne jucăm, întreaga nostră persoană este mobilizată. Din acest motiv este atât de tonic, relaxant şi sănătos să te joci. Te implici cu totul!
Atunci când nu te implici în mod total într-o activitate, oboseşti repede, căci trebuie să te tragi după tine şi astfel consumi mai multă energie.
Atunci când pui pasiune, primeşti aripi. A te juca, a te implica în mod total în ceva înseamnă a te accelera pe tine însuţi.
Jocul menţine ridicat nivelul entuziasmului, te ţine în formă şi astfel – deja încălzit – sesizezi mai uşor oportunităţile, apuci mai repede şansele care ti se oferă.
Dacă alergi de pe teren, chiar dacă nu eşti prea bun, îţi creşti totuşi şansele de-a te întâlni cu mingea.
Suntem fiinţe moderne, blazate şi compartimentate. Suntem oameni plini de roluri sociale, plini de nişe interioare, plin de responsabilităţi şi angoase.
Jocul este anti-sistem pentru că sistemul este compartimentat ca o corporaţie.
Jocul face inutile toate departamentele în care ne-au aşezat părinţii, şcoala şi şefii.
Jocul este cea mai sănătoasă atitudine faţă de un univers lipsit de sens. Jocul este curajul de a-ţi institui propriul sens în praful din jur.
Jocul este o formă de a-ţi arăta puterea interioară. Este o formă de generozitate, este cea mai inspirată o risipă de energie.
Să recunoaştem, totul nu este atât de roz. Jocul este riscant, iar sistemul taxează pentru răzvrătire şi rezistă feroce la orice încercare de-a schimba status quo-ul.
E drept, sistemul consemnează uneori moartea celui care se joacă, însa este mai tragic faptul că nu consemnează nici măcar naşterea celui care nu are curajul să se joace.
http://www.joacadeamine.ro 😛
Pentru unii viata e un joc, pentru altii e doar monotonie…
voluntariatul e un joc ;P
Frumos si poetic! Jocul nu se regaseste doar in formula clasica pe care o stim cu totii, ci in raporturile dintre oameni in general. Iti recomand sa citesti Eric Berne – “Jocuri pentru adulti”. Nu e ceea ce sugereaza titlul, ci o analiza a raporturilor ludice dintre oameni. E o lectura fascinanta!
Am primit o apa pentru a-mi da acordul pentru poza de la articol. Plata. De fapt mai multe, pe mine, in cap, pe haine peste tot.
Ionut, e bine ca ai primit totusi ceva, nu? 😉
@Ruxandra: da, dar un joc etic ;;)
fain scris.
joacadeamine, nici nu-mi închiuiam atfel:)
Andra, am notat cartea lui Eric Berne, mulţumesc
Ionuţ, să fii folosit drespt îmagine pentru un post pe un blog bun… e ceva:)
Ruxandra, D-ra Ralu, da, da. Prezentarea lui Dan este plina de inspiraţie.
Pingback: Twitter Trackbacks for Cât de mult te joci? | Adrian Ciubotaru [adrianciubotaru.ro] on Topsy.com
Hai bai Adriene… Glumeam cu apa :)) Mi s-au facut ochii mari cand am vazut poza mea la inceput de articol. Si ca sa vezi ca glumeam cu apa, vreau o bere :)) [glumesc si de data asta]
la un zapping (la care am citit doar inceputul si finalul) mi-a sarit in ochi asta
“E drept, sistemul consemnează uneori moartea celui care se joacă, însa este mai tragic faptul că nu consemnează nici măcar naşterea celui care nu are curajul să se joace.”
Excelent, de revenit
univers lipsit de sens? Ar trebui sa citesti cate ceva din urmatoarele carti: “Stiinta si credinta Crestina”, Harry L. Poe, Jimmy H. Davis; “Nu am destula credinta ca sa fiu ateu”, Norman L. Geisler, Frank Turek; “Pledoarie pentru credinta crestina”, Lee Strobel. Ma gandeam sa iti dau si ceva citate, dar cred ca nu e cazul 🙂 sper sa iti vina cheful sa citesti si asa ceva. Iar cealalata parte a articolului mi-a placut mult, asa cum imi place cam orice articol pe care il scrii, desi ma abtin sa comentez asta la tot pasul 😉
Players unite! 🙂
Pingback: 10 principii de viață – o leapșă ușor modificată « Vlad Dulea
Pingback: Avem nevoie de situații limită | Adrian Ciubotaru
Pingback: A deveni om înseamnă a avea curajul de-a rămâne copil | Adrian Ciubotaru
Pingback: Learning Romanian language - Page 48 - Lyrics Forum
Jocul este una din puţinele activităţi în care fiinţa umană se implică în mod total pentru ca este o activitate placuta pentru care se merita sa traiesti aici si acum. Iar cand traiesti aici si acum fara amprentele trecutului sau presupozitiile viitorului, tot ceea ce creezi e autentic, valoros, daruindu-te pe tine in actiune.
Buna Adrian,
Dragut articolul tau.
Ca sa raspund la intrebare:Ma joc :), cum prind ocazia.
http://your-climb.blogspot.com/2010/01/few-moments-of-play.html
Daca te-as putea ajuta in proiectele pe care le desfasori , nu ezita sa ma contactezi, imi place sa ma implic in lucruri constructive cat imi permite timpul desigur.
Toate cele bune, si keep up the good work!
Pingback: Fiinţa cu cea mai mare cantitate de improvizaţie din viaţa sa | Adrian Ciubotaru
Cand incetam sa ne jucam,adica sa mai copilarim,am murit sufleteste,cum zicea marele nostru sculptor.Si e pacat,pentru ca viata e atat de scurta!
Ca sa te poti juca trebuie sa reusesti sa nu te iei prea mult in serios … Mi-ar placea sa o pot face mereu!
Ai citit “Homo ludens”, de Huizinga ? Daca nu, ti-o recomand.
Impresionant de frumos scris!
Si eu as mai adauga: Atunci cand adultii uita sa se mai joace se indreapta automat inspre moarte…Trebuie sa luptam sa ne pastram fondul copilaresc!
O zi frumoasa!
Eu consider jocul ca avand o foarte mare si deosebita valoare. Observ ca in Norvegia, din pacate, sunt impins mai mult la jocuri perverse de tip politic, sau de noroc, care or fi ele interesante de studiat, dar nu sunt de genul care imi plac mie in mod deosebit, eu ramanand partial tabinetului.
Pingback: Mă vând ieftin