Experimentul cu jetonul de valoare inegală. Cercetătorul pune un jeton jos în faţa lui. Maimuţa A se apropie, ridică jetonul şi-l pune în mână cercetătorului. Acesta scoate o alună şi i-o dă maimuţei. Maimuta B se apropie, înmânează jetonul si primeşte o boabă mare de strugure.
Maimuţa A dă primele semne de nedumerire.
Experimentul se repetă. Maimuţa A primeşte din nou o alună, iar Maimuţa B o boabă mare de strugure.
A treia oară, Maimuţa A oferă jetonul si, văzând că primeşte acelaşi lucru, refuză aluna. Ia jetonul din mâna cercetătorului, îl înmâneză şi din nou refuză aluna primită. Este din ce în ce mai nemulţumită. Maimuţa B se apropie de cercetător. Maimuţa A ştie că cealaltă va primi boaba de strugure şi se agită. Sare în braţele cercetătorului şi încearcă să-i desfacă palma cu forţa. Într-un final, reuşeşte să obţină boaba de strugure dorită (ceea ce târgul inegal cu jetonul nu i-a oferit).
Întrebare: prima maimuţă era invidioasă sau era mânată de o idee de dreptate socială observând că jetonului i se atribuie două valori diferite, deci inegale?
Link: capuchin monkey
niste mercantile… 🙂
cred ca e o chestie de “dreptate sociala” (pentru acelasi efort doresc acelasi premiu), de gusturi (daca imi place mai mult aluna, nu vad de ce as vrea boaba de strugure) si de ce nu, de a dori ce nu poti avea (par drept cand il ai ondulat si vita vercea, sani mari cand ii ai mici si mici cand ii ai prea mari,etc. capricii)…
prestigiul/invidia cred ca e pe ultimul loc. poate ca ma insel. nu-mi iese empatia cu capuchin monkey :p
invidioasă. deci “dreptatea socială” e doar un alt nume pentru invidie.
Pai dreptatea sociala nu a fost “inventata” pentru a tine-n frau invidia? E un fel de ce-a fost mai intai la maimuta ? Sentimentul sau principiul? As zice ca invidia.
Poate prima maimuta a vazut ca… cu aceeasi valoare renegociata poate obtine un pret mai bun. Cea de-a doua maimuta a creat un precedent care a stricat un echilibru.
Ce a fost la inceput?… buna intrebare in masura in care principiile cele mai stabile se dovedesc a fi cele care se muleaza cel mai bine pe impulsurile si sentimentele noastre imediate.
Totusi nemultumirea nu s-a indreptat catre maimuta mai norocoasa, ci catre sursa distribuirii “dezechilibrului”…
Eu cred ca invidia.
E interesanta insa afirmatia ta despre sursa nemultumirii. In termeni religiosi, ne suparam oare pe Dumnezeu pentru o nedreptate dintr-un impuls atavic?
@dragos: interesanta intrebare…
Ii buna povestea, zici ca-i desprinsa din Cercul mincinosilor!
daca-mi permiteti, eu nu inteleg un lucru: cum de a doua maimuta nu-si dorea aluna? adica zicala cu “capra vecinului” nu se aplica aici? chiar asa sa fie toate maimutele innebunite dupa struguri?
nu, in schimb este verificat faptul ca toate maimutele sunt foarte bune comerciante, afaceriste, materialiste…cu regret, dar pregatirea mea ma conduce catre o singura concluzie, aceeasi pe care-am mai spus-o. De pe pozitia teoriei invatarii, experimentul pe care il stiam se desfasurase folosind 2 jetoane, valorizate diferit: primul valora o aluna, al doilea valora 2 alune. Experimentul a intarit cunostintele despre behaviorism si formarea reflexelor si nu numai (teoria motivatiei, legea perceptiei, etc). Experimentul era mai complex, puteau alege mai multe jetoane din fiecare; au ales gramada cu jetoanele mai valoroase…
Stiu ca explicatia mea este lipsita de cel mai elementar spirit filosofic, dar asta e…atat pot eu :))
Aluna poate ca era mai valoroasa decat boaba de strugure..Dar pt maimuta A asta nu conta.. voia sa primeasca acelasi bonus ca maimuta B, era destul de inteligenta ca sa observe discriminarea.
Maimuta B primea boaba de strugure fara sa isi doreasca aluna.. pt. instinctiv isi dadea seama ca e privilegiata.
Maimuta A maniifesta invidie dar si gelozie .Gelozia poate parea o invidie mascata.
maimutele erau cumva dependente de televizor ?
asta e o problema de filosofie neanderthaliana ?
Se spune ca atunci cand Moise, in furia lui, a spart tablitele cu Cele Zece Porunci, toata lumea s-a repezit sa puna mana pe o farama. Bine-nteles ca cei bogati si politicienii au fost primii. Ei si-au impartit toate bucatile pe care era inscris “Preacurviti”, “mintiti”, “furati”. Cei saraci si restul au luat doar bucatile pe care scria: “Sa nu”, “Sa nu”.
Reprimarea creeaza viclenie. Omul (maimuta) isi pierde autenticitatea, naturaletea, spontaneitatea. Pierde adevarul. Incepe sa-i minta pe ceilalti. Incepe sa se minta pe sine.