Era fotbalist la echipa locală, avea o soție frumoasă și un copil de câțiva ani. Scena pe care o priveam, la cei 18 ani ai mei, îl arăta pe el spălându-și mașina în fața curții. O mașină nouă, germană din care răsuna ultimul album Modern Talking de pe atunci. L-am invidiat atunci pentru toată viața frumoasă pe care mi-o imaginam că o avea. Fotbalist, bani, mașină, casă, femeie frumoasă alături.

După câteva zile de ploi sănătoase, aceleiași ploi oferă și acum titluri precum “Inundații în Moldova”, am aflat tragica veste: fotbalistul a cărui viață o invidiam murise împreună cu soția într-un accident de mașină. Soșea umedă, un pod, un râu. Am mers la înmormântarea lor cu un gând vinovat și sentimentul că mi se dăduse o lecție.

Mi-am adus aminte de această întâmplare zilele trecute când discutam cu cineva despre bani și problemele pe care le implica prezența sau absența acestora din viața noastră.

Mi-am adus aminte de această întâmplare pentru că, între timp, am ajuns să privesc din altă perspectivă problema banilor. Am încercat o conversație pe Facebook, dar discuția este mult mai lungă decât atât.

Nu îmi doresc nici bani mulți, nici bani puțini în această viață. Îmi doresc pur și simplu să petrec cât mai puțin timp făcându-i. De bine, de rău, banii vin și se duc, îi faci, îi refaci, dar timpul consumat nu ți-l mai oferă nimeni înapoi.

Încearcă un mic exercițiu de imaginație și întreabă-te cât din ceea ce faci zilnic ai mai face dacă ai avea toți banii care îți trebuie. Dacă îți dispar majoritatea activităților, vei observa cât timp consumi doar pentru a face rost de banii de care ai nevoie.

Înțeleg că banii nu sunt un lucru rău, înțeleg că banii îți pot oferi oportunități, îți pot împlini niște vise, dar înțelege te rog că acel timp consumat nu ți-l mai oferă nimeni înapoi.

Dacă acest timp ți-l petreci făcând ceva ce nu-ți place, situația este cu atât mai tragică. Perioada cea mai neagră a vieții mele nu a fost atunci când nu aveam bani nici să trec strada, a fost atunci când toată ziua mi-o pierdeam pentru a-mi putea plăti chiria și a avea ceva mărunțis de cheltuială.

Gândește-te la următoarea situație: cineva câștigă 800 de euro făcând ceva ce nu contribuie cu nimic la dezvoltarea lui ca ființă umană. Sunt 40 de euro pe zi lucrătoare care sunt oferiți pentru 9-10 ore (drumul până la muncă, pauza de masă etc.) din viața ta. Nu mai punem la socoteală stresul, nervii și oboseala din fiecare zi. Nu mai punem la socoteală probleme de sănătate care se pot ivi, stima de sine scăzută sau apatia.
În cadrul aceastei ecuaţii, în orice sistem economic te-ai situa, la finalul acestui târg, ieşi în pierdere.

Soluţiile sunt multiple:
1. un loc de muncă unde faci ceea ce îţi place. Te dezvolţi ca fiinţă umane şi cineva te şi plăteşte pentru asta.
2. o activitate care îţi consumă puţin timp şi produce beneficii financiare decente
3. o moştenire sau un câştig la Loto

Dincolo de toate aceste soluţii, miza rămâne aceeaşi: propriul tău timp.

Acesta poate trece producând amintiri frumoase, experienţe, aventuri, vise împlinite sau poate trece producând… bani. Mai mulţi sau mai puţini, care vin şi se duc, care îi faci şi îi refaci. Am căzut deja în aceeaşi fundătură, iar povestea continuă până când cineva spune “Stop!”.