“Time lost is time when we have not lived a full human life, time unenriched by experience, creative endeavor, enjoyment and suffering.” – Dietrich Bonhoeffer
Vad timpul ca fiind una dintre cele mai importante resurse de care beneficiem. Probabil fiindca este una dintre putinele “variabile” asupra carora nu putem interveni in niciun fel. Imi este, deci, destul de usor sa fiu de acord cu mare parte din citatul de mai sus. Am totusi rezerve in legatura cu ultimul cuvant. Oare timpul in care suferim ne imbogateste viata?
A! Ca ne scoate din plictiseala, cred. Mai pot crede si ca suferinta ne demonstreaza din cand in cand ca suntem (inca) in viata. Dar ca ne imbogateste viata?! Doar daca nu cumva suferinta este privita ca pereche a placerii si acest Bonhoeffer vrea sa ne aduca aminte de faptul ca binele nu poate fi perfect definit decat in comparatie cu raul. Poate ca suferinta ne imbogateste intr-adevar fiindca ne ajuta sa constientizam mai bine ce viata misto avem in momentul in care ea nu e acolo…
Acest text apartine unui blogger invitat a scrie aici. Provocarea consta intr-un schimb de experienta prin care el se adreseaza unui alt tip de public, iar voi, cei ce cititi acest blog, aveti sansa de a descoperi o noua sursa de lectura.
Ghiciti cine este autorul!
numai sa nu fie fizica, adrian, nu esti de acord? morala, ‘sufleteasca’, orice, numai sa nu fie fizica. suferinta fizica e atata de absurda si de revoltatoare, ca o banuiesc a fi la baza majoritatii hotararilor de a ne parasi credinta…
ah, si teologii de la noi care deplang ca un om a murit subit, l-ar vrea cu cel oputin trei zile de suferinta, pentru a-si fermenta in ele redemptiunea… cum i-as mai alerga pe acesti oligofreni sadici… uf, multe sunt de discutat
poate ca suferinta ne face mai creativi … mai “poeti” … nu cred ca ne imogateste viata, din contra distruge iluziile si ne trezeste la cruda realitate (totul “atarna de un fir de ata”)… nu cred ca s-a referit la suferinta fizica (n-am citit mai mult decat paragraful citat)
nu cred ca andrei rosca s-a referit la suferinta fizica. daca ar fi facut-o ar fi putut fi considerat superficial 🙂
suferinta ne face… scriitori, poeti, filosofi; si in functie de cat de sensibili suntem ne face praf tot ce credeam vreodata si toate incredere in cei de langa noi; si iaca asa o luam de la capat incercand sa invatam sa avem incredere si sa visam din nou.
suferinta ne imbogateste cu experiente pe care trebuie sa le trecem la capitolul “asa nu am sa mai fac vreodata!”