Alegeri în plină desfăşurare. Primele exit-poll-uri. Sentimentul generalizat că undeva e o mare trădare. Că o farsă (un fel de capcană a unui Malin Genie) ni se joacă.
Varianta uninominală a alegerilor (care nu e aşa de uninominală de fapt: “O analiza a legii mi-a aratat, la a doua lectura, ca sistemul este 80% proportional si nu uninominal, la care se adauga o serie de distorsiuni care vor face ca multi dintre cistigatorii in colegii sa ramina fara un loc in parlament in detrimentul perdantilor. Acum, cu sondajele si simularile in fata, sociologii atrag, tirziu si ipocrit, atentia asupra acestor lucruri“, citat Andreea Pora, revista “22“, 28 noimebrie) a făcut să cadă în uitare un lucru esenţial, fără de care partidele nici nu au raţiune de a exista: programele politice (nu electorale).
Astfel, varianta aşa-zis uninominală le-a servit de minune partidelor (poate acesta a fost de fapt mobilul votării ei), care s-au văzut eliberate de agasanta chestiune de a aduce în public propriile programe. Ca şi cum, ţara a fost pulverizată în atomi (colegii electorale), numai în interiorul acestora propunându-se tot soiul de mini-programe politice, în fapt nerealizabile fără consens centralizat în partide.
Astfel, majoritatea discuţiilor din jurul alegerilor s-au purtat (superficial şi cu iz de scandal) pe duelurile din fiecare colegiu, urmând ca la sfârşit (după alegeri) să se adune medaliile fiecărei echipe, să vedem cine va lua aurul (la propriu).
O amnezie generală a alegătorilor, şi una mult mai vinovată a actorilor mediului public (mass-media în principal) face ca să nu avem în faţă alternative ale viitorului politic al ţării, să nu cerem asemenea alternative. Tot ce vedem este o perindare de personaje lugubre, în dueluri fragmentate. Imaginea de ansamblu va fi făcută după alegeri, când ceva cu sens ar trebui să se re-închege. Însă tot ce se va putea închega vor fi aceleaşi meschine partide pe care le ştim prea bine. Nu se va trans-substanţia nimic. Transformarea mult aşteptată a nivelului politic nu are de unde veni, căci cine să o producă? Un joc al procentelor, reglat de dansul agonistic al unor marionete învechite pe scenele judeţene?
Este impardonabilă tăcerea (sau uitarea) de care s-a făcut dovadă în România acestor zile. Dacă până acum partidele se încordau în a promite tot soiul de chestii mai fanteziste sau ambiţioase în prag de alegeri, acum s-au văzut scăpate de această sarcină. Şi culmea, nimeni nu le-o mai cere. Asta cu toate că, la următoarele alegeri, modalitatea prin care puteai să-ţi dai seama cât e de serios e un partid care a condus, e să pui faţă în faţă programul propus şi realizările. Fără program (un proiect de ansamblu, o perspectivă, care poate face măcar dovada unei viziuni prealabile), un partid nu are raţiune de a fi. E o adunătură de oameni care au aceeaşi culori pe hainele de campanie şi sunt, cel mai probabil, prieteni de afaceri. Şi care guvernează adaptându-se pe loc şi după bunul plac circumstanţelor.
Este o dovadă de imaturitate patologică această amnezie naţională care a făcut ca mutarea verbală a accentului alegerilor pe uninominal să bulverseze orice plan politic de ansamblu, şi, culmea, nimeni să nu ceară asta. Am uitat deja de ce mergem la vot şi ce fel de viitor ar trebui să avem.
Cine mai cântă “Deşteaptă-te, române”?
Gim Grecu este un prieten, doctorand la filosofie în Iaşi.
Pai sa il felicitam pe titanul democratiei la romanai – Cristian Parvulescu. Parca el a propus mascarada asta de uninominal cu indivizi care nu au nicio legatura cu locul de unde sunt si unde candideaza.
Oricum, eprubeta care l-a educat pe Parvulescu e buna, da roade. Se mimeaza democratia la cel mai inalt nivel. Iar impostura e si mai mare.
Si sa ii felicitam si pe patibularii intelectuali de elita care roiesc in jurul “Noii Drepte” fara vot din partea Romaniei neprofunde si scriu in reviste finantate de colegii lor neoconi de peste ocean, dar se vaita ca nu “boborul” nu le asculta vocea. Problema e alta. Au voce aceste elite din jurul “Noii Drepte”? Sau cumva s-au indepartat si s-au instrainat de “boborul” neascultator si din cauza asta “boborul” nu le asculta vocea?
Esecul PD-l e in primul rand esecul “intelectualului de elita” care de 20 de ani tot continua sa isi injure semenul, pentru ca apoi sa vrea ca semenul sau sa il asculte. Sa-i ia dracul si pe astia ca m-am saturat. Plesu a fost ministru si pe vremea lui Ilici, asa ca sa taca.
Comunisti handicapati mai sunteti.Esecul apartine mamelor voastre.Atentie!Se pregateste o armata de mii de Base sa va tina in genunchi.Succes!
Berbecul asta chiar a inteles despre ce e vorba. Si eu credeam ca nu se prinde nimeni. Nu e rau deloc.
Programe politice nu au existat si nu vor exista in viitorul apropiat in Romania,totul s-a redus la un sir prea lung de promisiuni care nu puteau fi duse la bun sfarsit…
Apartenenta unui asa-zis om politic la un partid in Romania are in primul rand la baza interese de afaceri,datorii neplatite sau amicitii trecatoare,sper ca nimeni nu crede ca ar putea fi ceva mai mult de atat.
Uninominalul in esenta lui e o idee buna,varianta romaneasca a uninominalului este din start o varianta mutanta si falsa,dar se poate dovedi mai buna decat ce am avut pana acuma…ramane de vazut daca se va putea fura la fel de mult ca la alegerile trecute.