Why smart people believe weird things?

0 Flares 0 Flares ×

Nu mai ţin minte cine mi-a recomandat acest articol, însă ştiu că mi l-a dat în urma unor articole de pe acest blog: Universul este mnemotehnic I şi II. Deşi au trecut câteva săptămâni bune de când îl am în bookmarks, abia azi am găsit disponibilitatea să-l citesc.

De obicei, pun preţ pe recomandările celorlalţi pentru că sunt în sine un sistem de orientare. Aflu de la prieteni de filme bune, cărţi, articole bune, melodii etc. Extinzând, pot spune că majoritatea lucrurilor frumoase care mi se întâmplă se datorează faptului că am încredere în câţiva oameni.

Autorul articolului (Why People Believe Weird Things este cartea sa)  încearcă să explice de ce mintea umană are tendinţa să găsească tipare semnificative chiar şi acolo unde nu există.
De ce vedem feţe în natură? De ce auzim voci în sunete generate aleatoriu?  De ce interpretăm petele de pe geam drept figuri umane? De unii au văzut chipuri umane pe Marte, iar alţii au văzut chipuri monstruoase în fumul de la WTC?

Apropo de feţe umane am găsit câteva articole interesante:
Paraeidolia
Seeing faces
A Look Into the Way Culture Affects Facial Expression

Revenind. Vedem tipare în jurul nostru, uneori aceastea există, iar alteori acestea nu există. Mintea umană generează în mod continuu legături între puncte şi fenomene – patternicity. Uneori aceste legături sunt legate cauzal (prin urmare, ar fi adevărate, valide din perspectiva ştiinţei) şi în acest mod putem face predicţii care ajută să supravieţuim şi să ne reproducem.

Această teorie a fost testată printr-un model evoluţionist, iar rezultatul a fost destul de interesant.
Orice de câte ori costul de a crede că un tipar fals este real este mai mic decât costul de a crede că un tipar real este fals este mai mic, selecţia naturală va favoriza patternicity.
De exemplu, costul de a crede că foşnetul ierbii ascunde un prădător este mai mic decât contrariul (a crede că nu există nicio şansă ca foşnetul ierbii să ascundă o potenţială ameninţare).

În modul acesta, ajungem la o justificarea raţională a superstiţiilor: selecţia naturală favorizează tendinţa umană de-a vede semne chiar şi atunci cand ele nu există (asocieri cauzale incorecte), tocmai pentru că doreşte să integreze acele situaţii în care semnele chiar există. Integrarea acestor situaţii reale este decisivă pentru supravieţuirea speciei.
Un alt exemplu ar fi că animalele evită şerpii neveninoşi care imită speciile veninoase doar atunci când trăiesc într-un mediu în care şerpii veninoşi sunt comuni.

Astfel, evoluţia favorizează tendinţa umană de-a vedea semne chiar şi acolo unde ele nu există, tocmai pentru a salva situaţiile când semnele chiar sunt adevărate.
O altă vorbă spune că oamenii mici au mici superstiţii, iar oamenii mari au mari superstiţii.

Cu alte cuvinte, este mai practic să supralicitezi riscul de-a vedea semne care nu există decât a rata şansa de a nu le vedea chiar şi atunci când ele există.

Este mai practic să pui prea mult în lucruri decât să extragi prea puţin din ele.
Este mai practic să vezi mai multe semne decât mai puţine.
Este mai onorabil, mai inspirat şi mai curajos să plusezi decât să sublicitezi.

Ce părere aveţi?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

18 thoughts on “Why smart people believe weird things?

  1. c|neva

    Nu am citit articolul de la care ai început să scrii această însemnare, dar nu crezi că imaginaţia e alimentată de real fie ca realul să fie şi un film SF? o poveste înfricoşătoare? o întâmplare ciudată? Când se repetă unele evenimente ne agăţăm de motive pentru a le atribui supersitiţiilor. Să zicem că sparg oglinda astăzi şi am ghinion. Nu cred că ghinionul e din cauza oglinzii. Peste o săptămână sparg alta şi iarăşi am ghinion. Pot să spun că e doar conincidenţă. Dar când o sparg a 3-4-5 oară deja am dubii. E oare ghinionul de la faptul că am spart oglinda? Eu unul nu cred în superstiţii, şi cunosc persoane care cred în superstiţii şi mi-au spus că au avut ghinion de fiecare dată(aproape).
    Rahat…vroiam să zic ceva, dar am uitat. Răceala asta nu mă slăbeşte deloc. Scuze, voi reveni.

    Reply
  2. Vlad Bogos

    Umberto Eco scria asa: “Daca toti ne-am fi pastrat sensibilitatea la taina, am fi orbiti de revelatii. Nu e necesar sa vrei, e suficient sa fii dispus.” Poti sa consideri ca a comentat el 🙂

    Reply
  3. piticugras

    frumos gandit dar ai uitat un lucru esential. nu ai pus deloc problema avertismentului. ai mers pe logica ta incercand sa uiti ce inseamna instinct si avertisment si reactie la el. sa ma ierti dar semnul e nimic. 100 de generatii m-au pregatit pentru asa amenintare. e deja instinct.

    Reply
  4. aldracu

    stupidă sugestia că costu’i determinant între real şi fals: pen’că “costu'” nu’i definit (de ex., moartea nu’i un cost). o teorie goală, facută parcă de economiştii capitalismului, pentru care, dacă valuta naţională se ieftineşte e bine pt. economie, iar dacă se scumpeşte, reflectă puterea economiei.

    diferenţa între real şi fals nu e o problemă de credinţă, măcar pt. ingineri.

    nu cred că selecţia naturală favorizează patternicity, ce fel de mistică mai e şi asta. patternicity e un alt nume dat limbajului: alegere de semne, pt. comunicare.

    la fel cu “este mai practic”, cum adică mai practic? e mai distractiv, ai vrut să zici, cred.

    zic că eşti tentat să încarci cu semnificaţii în măcar două situaţii: când n’ai decât o vagă idee despre ce se petrece (eşti suprins, şi extrapolezi din experienţe trecute vag similare, variantă justificată de dorinţa naturală de a înţelege a cui are cu ce sau de ce), când îţi plăteşte altu’ berea.

    problema socială aici e că, în al doilea caz, eşti tentat să inventezi semnificaţii pt. bere, adică eşti lovit de jălnicie, ca brandingu’, PRu’ etc.

    cât despre superstiţii, zic că proştii mici au supersitiţii mici şi proştii dihai au superstiţii mari.

    nu e deloc clară chestia cu “testarea prin modelu’ evoluţionist”. e o superstiţie mare că lumea, sau un individ, are drept regulă permanentă supravieţuirea: nu explică subumanii care cred că supravieţuiesc şi’s de fapt morţi din orice perspectivă care contează uman.

    Reply
  5. jez

    🙂

    Cred ca intrebarea corecta ar fi fost

    Why *wise* ppl believe in weird things?

    Si atunci cred ca raspunsul s-ar fi aflat in intrebare.

    Pentru ca orice intelept ar trebui sa stie sau sa i se fi transmis prin generatii (si mai intelepte) sa invete sa puna intrebarile corecte si sa stie sa citeasca raspunsurile in orice forma ar veni ele.

    Cred ca stramosii nostri erau mult mai conectati la “realitatea” chestiilor pe care noi le consideram acum putin paranormale, daca nu chiar deplasate.

    Ei stiau ca exista ingeri pazitori (spirite calauzitoare), chit ca nu stiau ca unul din aceste calauze este chiar sinele nostru. Dar sigur se incredeau in instinct si intuitie, ceea ce inseamna ca isi ascultau “ingerul” din ei.

    Probabil ca legea karmei si legea sincronicitatii, desi neteoretizate, erau de la sine intelese si urmate, prin natura lucrurilor.

    Nu trebuia sa vina cineva sa iti povesteasca chestii new age ca sa stii ca un rau facut se va intoarce mai devreme sau mai tarziu impotriva fiecaruia, ca sa stii ca daca viata ta urmeaza acelasi pattern care nu iti aduce fericire inseamna ca trebuie sa schimbi macazul, ca daca ai avut 3 relatii proaste care toate s-au terminat la fel inseamna ca ceva trebuie schimbat, ca greselile si esecurile sunt de fapt niste indicatoare inspre a nu mai gresi.

    Practic esti ajutat, consiliat, indrumat la fiecare pas sa alegi calea corecta, dar ceea ce facem este sa ignoram aceste “mesaje” sau sa ne setam mintea inspre a nu vedea mesajele “codate”.

    adica ce poti vedea intr-un zat de cafea, pentru numele lui Dumnezeu? 🙂 eh, fiecare vede lucruri diferite, functie de raspunsurile pe care le asteapta…

    Exemplul cu fetele de pe marte e neconcludent, e vorba de vestigiile unei civilizatii mai vechi si lucrurile astea se stiu deja si chiar de multisor. Fetele vazute prin fumul gemenilor cica ar fi fake-uri, asa ca iar nu e un exemplu prea bun.

    ce poate fi mai minunat decat sa mergi pe strada ingandurat si dintr-un jeep sa rasune: relax! take it eee-asy…….?
    sau sa privesti absent o reclama si aceasta sa iti transmita un mesaj, un raspuns la o intrebare care te macina.

    Nimic nu e intamplator. Nimic nu e la voia intamplarii.
    In fiecare zi sunt zeci de indicatoare si “semne” care urla la noi. Din pacate noi nu stim si nu vrem sa invatam din nimic….

    De ce functionam pe patterns? Pentru ca nu stim/putem (la acest nivel) sa interactionam sau sa existam inafara cauzalitatii. Putem evolua invatand/aprofundand cauzalitatea, liberul arbitru si atunci singurul mod de a nu ne invarti in cerc sau in jurul cozii si a evolua este sa recunoastem pattern-urile de orice fel, de a le constientiza semnificatiile si directiile spre care ne conduc si a indentifica if it is a dead line or not….

    Asa ca da, i’m a pattern seeker 🙂 imi place sa stau i iarba sa ma zgaiesc la nori si sa incerc sa descifrez forme chiar si acolo unde nu sunt :), sa stiu ca daca stoluri de ciori traverseaza cerul inseamna ca urmeaza schimbari majore de tip meteo 🙂

    it’s fun!

    Reply
  6. geni.1

    Eu vad de cand ma stiu, cai verzi pe pereti si exista frecvent in jurul meu factori care sa-mi stimuleze herghelia. N-as putea spune ca-i iubesc dar imi sunt foarte utili. Fara ei nu stiu cum as putea supravietui psihic realitatii. 🙂

    Reply
  7. catalinar

    intrebarea e foarte buna…dar cine va gasi raspunsul va revolutiona cunoasterea:) si epistemiologia

    e greu de dat un raspuns neutru axiologic. citind comentariile constat ca fiecare raspunde de pe pozitia propriei paradigme. raspunde pentru a isi justifica teoriile pe care si le-a format deja asupra lumii si vietii. inafara loe ne e greu sa gasim un raspuns. imbratisam o pozitie dupa care cautam in realitate argumente pentru ea.

    revenind la intrebare intuiesc 3 pozitii pe care ne putem situa atunci cand raspundem:
    1. traim intr-un univers ordonat in care cunoasterea exista deja iar noi nu facem deact sa o descoperim prin constante ale fiintei umane, prin arhetipuri, categorii kantiene, platoniciene….etc
    2. universul e un haos, totul e absurd si singura sansa de a-i rezista este sa-i asociem propriile semnificatii, sa ne construim pe noi insine in sens existentialist
    3. nu stim daca e haos sau ordine in univers pentru ca universul e mai complex decat mintea umana la care avem acces in prezent; cu toate astea avem niste sabloane in care inghesuim universul pentru a il face inteligibil sau suportabil (dupa caz)

    si atunci intrebare se transforma in:
    -e ordine sau haos in univers?
    -patternurile sunt innascute sau dobandite prin experienta?
    -ordonarea realitatii prin filtrele personale corespunde unei ordini universale sau uneia paralele si individuale?

    repet mie mi-e greu sa dau un raspuns neancorat axiologic. Nu vad inafara propriei paradigme. pot totusi sa constat o constanta in toate cele 3 directii: nevoia noastra de a da semnificatii fara a stii daca le descoperim, le inventam, le simtim, ni le reamintim:)

    Reply
  8. jez

    raluca

    eu si cred ca si altii cautam argumente doar prin dorinta gasirii de noi adepti 😉 (“da, domn’e, asa e!”)

    si aici ma intreb de ce fiecare (cu prea puntine exceptii) prin dorinta impunerii propriului punct de vedere doreste in fapt sa isi gaseasca cat mai multi adepti? biserica punctului meu de vedere, oricare ar fi el..? :))

    sa fie doar un meschin orgoliu sau mai mult de atat? 🙂

    Reply
  9. jez

    si raluca, cred ca sunt multe intrebari cu raspunsuri de tip a, b, c, dar sunt si raspunsuri in care toate variantele de a, b, c sunt valabile…

    daca stam sa ne gandim bine noi am nascocit notiunea de haos fara sa stim prea bine ce e…si daca nu am stiut i-am zis intr-un fel si abia apoi ne-am pus si problema ca haosul ar putea fi “putin” ordonat, astfel notiunea de haos disparand practic, nu?

    dam semnificatii pentru a da sens. pentru ca suntem total pierduti de intelegerea tuturor lucrurilor, a simplei noastre existente, si atunci e normal sa cautam semnificatii.

    raspunsul la ultima ta intrebare nu este una din variante, sunt toate la un loc: descoperim, reamintim, inventam, simtim, plasmuim, CREAM, NE JUCAM.

    enjoy the game 🙂

    Reply
  10. aldracu

    jez, tu cum îţi acoperi cheltuielile? faci poduri, produci electricitate sau solar panels? c’atunci ai toată justificarea filosofică să enjoy the game în restul de 8 ore de trezie.

    ca să’ţi urmeze cineva sfatu’ “enjoy the game” (sănătos şi uman de altfel, într’un alt fel de societate), ar trebui să aibă, în prealabil, unde dormi diseară, ce mânca la prânz, să ştie ce are de făcut mâine şi să afle de ce toate astea.

    Reply
  11. jez

    al dracu

    nu, ma prostituez, ca mare parte a societatii…:)

    cat despre acoperis si hrana…imi place sa cred ca nu sunt cele groaznice lucruri care i se pot intampla unui om…

    nu cred ca daca ai un acoperis si ce manca, un cancer la plaman sau o tuberculoza te poate face sa te simti extraordinar…

    deci…unde vrei sa ajungi cu argumentatia, anyway ? 🙂

    Reply
  12. hortence

    am senzatia ca iti tiranizezi “lecticele” prin acest act ganditural – abisal . un text mai simplutz unde sa nu ti se franga ontologia , anthropologia si restul -ologiilor crezi ca se poate ? 😀

    Reply
  13. Doro

    E acelaşi pattern pe care l-a descoperit şi David Hume în secolul 18. Numai că David Hume era considerat sceptic, ateu şi nimeni nu vroia să creadă ceea ce zice un ateu.

    Mai puţin relaţia aia cauzală dintre lucruri, care potrivit lui Hume nu există. Ci şi aceasta e inclusă în mecanismul nostru de “patternicity”.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *