Atât în mass media tradiționale, cât și pe bloguri s-a încetățenit o regulă tipic românească: dacă nu înjuri, nu ai coloana vertebrală. Trebuie să dovedești că ai curajul să fii agresiv pentru a arăta celorlalți ce persoană onestă și verticală ești.
Trebuie să îl înjuri pe Băsescu pentru a dovedi că nu ești omul lui, trebuie să vorbești urât un prieten pentru a arăta că nu ești influențabil și trebuie să trântești ceva de rău pentru a arăta că nu ești vândut.
Avem o tradiție atât de mare în umilință și lingușire încât publicul a căpătat o alergie la orice comportament… bun, la orice gest de admirație și simpatie. Am dat acum ceva timp un exemplu, însă cazurile abundă în jurul nostru.
Ultima modă din această tradiție sunt vacanțele. Mergi în vacanță și la orice hop începi să țipi isteric cât de rele sunt condițiile, cât de proaste sunt serviciile sau cum românii sunt așa și pe dincolo. Am impresia că oamenii pleacă în vacanțe doar pentru a fi îmbufnați și puși pe harță.
Am fost la mare într-un week-end aglomerat și m-am simțit minunat. Am avut alături câțiva prieteni, am găsit o plajă bună lângă Eforie Nord (plaja Azur) și am mâncat bine pe unde am fost. În rest, nu m-a înjurat nimeni și nu m-a călcat nimeni pe șlapi. Revenind în București și citind bloguri, m-am simțit prost simțindu-mă atât de bine la mare. Oamenii înjurau, erau nemulțumiți și se văitau de aceleași proaste condiții de pe litoralul românesc de care am tot auzit.
Îmi aduc aminte reportaje TV în care Marea Neagră era prezentată ca un imens coș de gunoi și aveam impresia că, dacă intru în mare, o să capăt zeci de boli și voi înota între PET-uri. Ori de câte ori am încercat pe pielea mea, lucrurile n-au stat niciodată atât de rău.
La fel, toți înjură Vama Veche (o fi fost cândva mai bună decât acum, nu contest), însă ori de câte ori mă duc acolo, nu știu cum reușesc să mă simt bine atât pe plajă sau în apă, cât și la terase sau seara dansând în nisip.
Nu mă duc în vacanță să fiu criticul de serviciu și nu mă aștept ca Universul să-mi mulțumească fiecare toană. Plec în vacanță alături de prieteni și ei mă interesează mai mult decât chelnerii, cameristele sau meltenii de pe plajă. Plec să mă detensionez, iar nu să capăt noi motive de stres și noi motive de-a-mi activa clișeele.
Acum câțiva ani, într-un Blogtrip, am oprit la un restaurant lângă Deva să mâncăm. Eram în jur de 12 oameni, ne-am așezat la masă și am cerut un meniu. Nu mică ne-a fost mirarea când chelnerul a venit și ne-a adus… un meniu. Pentru toți. La același restaurant, am mai avut câteva probleme, însă toate s-au transformat în aventuri și prilej de-a râde cu lacrimi. Un serviciu prost nu a fost un capăt de lume, ci prilej de amintiri inedite pe care și acum le povestim râzând.
Desigur, sunt uneori faze care te indispun și care te fac să urli, însă nu cred că acestea constituie toată miza unei vacanțe sau a unui concediu. Nu știm să aerisim spațiul dintre nemulțumirile noastre (care sunt eterne) și bucuria unei călătorii care ar trebui să fie atât antrenantă, cât și liniștitoare.
Vacanțele proaste nu încep cu primul chelner care întârzie o comandă. Vacanțele proaste încep din problemele pe care le avem noi cu noi înșine.
pai,,deja ti s-a facut dor de mare?
sau ti-ai dat seama ca la mare erau conditii mai bune de petrecut vacanta!?
Silvia, nu înțeleg
Foarte bine zis!!! Daca stii sa te bucuri de viata si daca vrei sa te bucuri cu adevarat de vacanta, weekend-ul tau, etc o poti face oriunde!
Oricum genul asta de oameni care comenteaza mereu, vor avea de comentat si cand au parte de toate conditiile din lume, din pacate.
Si legat de Vama Veche, subscriu.
Ai dreptate! E la moda sa fii nemultumit! Multi bloggeri folosesc un ton abrupt, sententios… In ultima vreme am avut timp si am aruncat un ochi pe ceva bloguri. Modestia e o calitate “moarta”. Se pare ca este util sa-ti aduci singur elogii, sa fii nemultumit si taios, sa dai verdicte si sa-ti cultivi propriile prejudecati, cautand aprobarea comentatorilor.
Fii atent! Ar fi indicat sa incepi si tu sa presari pe ici pe colo in articole mici laudarosenii! Sa ne spui cat succes ai, cat esti de citit, de comentat. Musai sa fie ceva si despre propunerile de colaborare care ti s-au facut si apoi sa nu uiti sa te vaiti de neprofesionalismul tipei de la PR, care nu te-a citit din scoarta in scoarta inainte!
Toate acestea ti le spun cu prietenie :). Nu de alta, dar eu citesc pe aici de ceva timp si nu-mi dau seama daca esti de succes sau nu. Pentru ca TU nu-mi spui!
Accelereaza! :))
Calatoresc mult si cred ca asta a fost cea mai buna lectie in a invata ce inseamna toleranta. Oamenii sunt de mii de feluri, cu mii de apucaturi, placeri care pe altii ii deranjeaza, toane care altora le displac…..
Un om nemultumit de sine insusi va fi mereu nemultumit de ceilalti. De conditii, de unghiul hotelului, de valurile prea mari, de nisipul ne”pieptanat”, de toplesul vecinei cu sani lasati sau de pestele (prea) prajit
Ei bine, parerea mea este ca acesti visatori ar trebui sa-si petreaca minunatul concediu in spatele casei prajind mici acolo unde nu ii va deranja nimeni…..
tare asta cu restaurantu din Deva :)) oricum ma bucur ca sunt oameni care se binedispun din ceea ce altii fac o tragedie
Pingback: E greu să scrii zilnic când ești în vacanță | Adrian Ciubotaru
Buna!
Scriu acum ca am pe suflet ceva; am citit postul tau si la acel moment am fost de acord cu ce scri aici. Totusi, e frustrant sa calatoresti 8 ore ca sa ajungi intr-un loc minunat, de vis pentru ca toata bucuria si relaxarea sa iti fie anulate de muzica la boxe- bineinteles manele sau un fel de muzica populara “moderna”; o mancare infecta, o camera mizerabila si un personal doar aparent politicos, altfel ingorandu-te pe fata.
Asta am trait eu pe Transalpina (ca e acum la moda), la Cabana Oasa.
Asa e, am devenit tifnosi si nemultumiti dar nu degeaba.
Adrian, clarul pe salata a fost cel mai tare. Sa nu mai vorbim de faptul ca acel restaurant din Deva avea cate o portie din fiecare preparat, dar ne-am simtit bine si cred ca sunt printre putinele momente frumoase care ne-au ramas in minte dupa acel BlogTrip:).
Pingback: Cea mai frumoasă vacanţă | Adrian Ciubotaru
Ceva similar am scris si eu, despre Thassos de aceasta data, enervata la culme de toate raspunsurile snoabe pe care le primeam cand vorbeam de insula : “Nu mai calc in Thassos, s-a umplut de romani”…
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2013/07/thassos-si-romanii.html
Am fost ultima data la noi pe litoral in 2005. Am stiut unde ne ducem, am stiut care sunt potentialele probleme. A fost un concediu reusit, desi camera de hotel nu era cea mai buna (drept e ca am platit si putin), mancarea a fost … mancabila, nimic senzational, din fericire nici nu ne-am stricat la stomac. Marea a fost .. mare, nu am agreat muzica, dar oricum stiam ca din aia se va auzi. Culmea este ca am venit acasa bine dispusi si relaxati, chiar daca ne-am propus sa incercam alte mari de acum inainte.
Poti sa te simti OK oriunde, daca nu pleci cu asteptari uriase si intelegi ca nu totul in lumea asta este perfect. Am avut parte de concedii reusite si de atunci incolo, fiecare loc are avantajele si dezavantajele sale. Am avut servicii bune, am avut servicii mai putin bune, drumuri proaste sau exceptionale, locuri anoste sau incredibil de frumoase. Conteaza insa sa stii sa te bucuri de clipa si sa lasi scortosenia acasa, ca nu cadreaza cu o vacanta reusita 😉
Eu sunt total de acord cu ce ai scris, dar cateodata chiar ai chef sa fii servit politicos, sa ai loc sa iti intorci sezlongul fara sa iti lovesti vecinii, sa nu platesti de 3 ori mai mult pe un serviciu mizerabil…sunt lucruri pe care vrei sa le ignori si cateodata te cam saturi de atata ignorat. Eu am fost in 2 weekend-uri pe litoral anul acesta, in primul am avut parte de experientele de mai sus, in cel de-al doilea am reusit sa gasim o plaja aerisita si ok, fix in centrul statiunii Mamaia, unde nu erau nici melteni, nici muzica sa iti bubuie creierii (ci doar cafe del mar, iar dup-amiaza chiar a fost un tip care canta live la saxofon). Cu serviciile de la restaurante insa, nu pot sa zic ca am avut experiente diferite in cel de-al doilea weekend fata de primul. Dar, asa cum spuneai si tu, e important sa te simti bine cu oamenii cu care mergi si poti sa uiti usor de micile inconveniente. Si mai depinde si ce viziune ai despre viata: daca esti pornit doar sa critici nu o sa vezi niciodata si partea buna a lucrurilor. Si spun asta desi am un spirit critic foarte dezvoltat, dar am invatat sa ma bucur de experiente si de oamenii care ma inconjoara.