În ultimele două săptâmâni, am lucrat intens și m-am simțit cufundat într-o altă lume decât cea “reală”.
Îmi propusesem să închei romanul înainte de Paști, dar nu mi-a reușit. Abia în noaptea de Înviere am terminat ultimul capitol. Abia luni dimineață, după ultimele corecturi, la finalul celor 210 pagini, am pus punct.
Am transformat apoi fișierul într-un ebook și l-am dat câtorva prieteni.

Trăiesc acum un sentiment ciudat, un amestec de mândrie (lucrul dus până la capăt) și goliciune (șfârșitul unui ciclu).

Munca nu s-a încheiat, vor urma – după ce se disipează primele impresii de lectură – corecturi detaliate și o revizuire a întregului manuscris, dar ce-a fost mai greu a trecut.