Tu cum te vezi în jocurile copilăriei?

5 Flares 5 Flares ×

Mă văd umblând prin oraş o ţeavă lungă de trei metri. Veneam de la Electrice cu ţeava în mână – costa 3 lei metrul – şi deja îmi imaginam viitoarea armă cu care voi trage cornetele. Cinci ţevi 2+2+1, cu două mânere şi o ţintă. Jucam vara în curtea şcolii sau în construcţiile imensului hotel din mijlocul oraşului.

Mă văd apoi făcând rost de rulmenţi, construind căruciorul în curte şi apoi dându-mă “pe variantă”.

Mă văd ascultând pe cineva mai mare explicându-mi cum injectorul lui e mai bun decât injectorul meu. Eu pocneam lovind de stâlp sau de un zid, pe când el relaxat, pocnea lovindu-şi călcâiul. O dată mi-a explicat că atât de mult încărcase injectorul încât, după detonare,  a găsit cuiul la vreo 20 de kilometri distanţă, la marginea unei şosele.

Mă văd la bunici în noaptea de Înviere unde era obiceiul ca tinerii să urce pe dealurile din jurul satului, să facă focuri uriaşe şi să pocnească carbidul în nişte ţevi imense de plastic.

Mă văd cutreierând oraşul cu vărul meu căutând cutii de chibrituri. Aveam amundoi o colecţie impresionantă pe care apoi o jucam într-un joc pe care-l numeam buca. Aşezam în mijlocul străzii cartoanele de la cutiile de chibrituri unele peste altele, iar de la o anumită distanţă trebuia să le nimerim cu un caiet învelit în copertă.

Mă văd cu un cui şi un ciocan în mână. Ieşeam în stradă, băteam cuiul în asfalt, iar în gaura formată curăţam praful de chibrit, iar apoi băteam cuiul cu ciocanul şi… bum!

Mă văd dând la bară cu o minge de 35.

Mă văd jucând şotronul, coarda şi elasticul, telefonul fără fir şi gâze, fete, flori, băieţi şi mă gândesc că m-ar interesa o istorie a acestor jocuri. Când au pătruns în România? Se jucau în perioada interbelică? Se jucau la ţară sau erau specifice zonelor urbane?

Mă văd jucând gropiţa în spatele şcolii cu monede de 1 leu şi 3 lei. Uneori mă antrenam în curte sau în casă, pe covorul persan din dormitor.

Mă văd legând aţă dintr-un gard într-altul, umplând o minge cu pietre şi colecţionând surprize Turbo şi Cincin.

Mă văd împingând un cerc pe stradă cu o căliţă sau legând un celofan de două şuruburi, aruncam în sus – în mijloc avea praful de chibrit, iar la impactul cu asfaltul… bum!

Mă văd la furat cireşe şi fugăriţi cu un câine lup, mă văd la furat pere şi fugăriţi cu o sapă în mână, mă văd la furat căpşuni şi nefugăriţi de nimeni.

Mă văd făcând cazemate prin copaci, sărind în fân peste cap (cum vedeam în filmele cu karate) sau călărind fără şa, fără pătură şi fără căpăstru.

5 Flares Twitter 0 Facebook 5 5 Flares ×

22 thoughts on “Tu cum te vezi în jocurile copilăriei?

  1. Neamtu'

    Foarte fain scris, ma face sa completez lista: Ma vad jucand ‘7 pietre’, cu turnul de pietre si o minge de tenis, sau ‘bucutza’ cu nucile intr-un cerc. Alegeam nucile alea seci, care nu sareau de nebune dintr-o parte in alta si aveam voie sa le ‘tunam’ invelindu-le, fie in plastilina, fie in banda de izolir… Apoi lapte acru, sau capra, de ne rupean salele 🙂 Frumoase jocuri, din pacate nu se mai practica deloc…

    Reply
  2. Ariton C.

    Felicitari pentru postare!
    Ma gandeam de mult sa fac un catalog zonal national al jucariilor/artizanatelor copilariiei. Daca o sa vrei sa faci vreodata un studiu antropologic pe tema asta, poti conta pe aportul unui absolvent de sociologie.

    Reply
  3. veyronsky

    ce vremuri domne’
    imi amintesc de cartea de joc plastifiata prinsa de furca bicicletei
    imi amintesc cum jucam “ratele si vanatorii” pana seara cu fetele sau “patratica” cu baietii
    prastia din sarma cu elastic subtire si proiectile in forma de ” U ”
    pistoalele cu apa “superlichidato” sau inlocuitorii mai comuni: seringa de 1 milion cu apa sau pistoalele care le reincarcam la “centrala” la fiecare 5min.
    tin minte cum mi-am speriat mama :)) cand mi-a gasit seringa.. credea ca e pt droguri. De fapt era o arma complicata in care infundam niste hartie cu pasta de pix si trageam cu “dopurile” de hartie
    sau prastia cu balon. Un “gat” de bidon taiat, cu “balon” pe gura, pff ce precisa era

    chiar mi-e dor de copilarie
    si-atunci tot ce vroiam era sa fiu mare

    Reply
  4. Cipy

    “Cautatul” prin gradinile blocurilor vecine
    Prastia cu invizoace (sarme indoite in forma de V)
    Bidonasul
    Curse cu cauciucuri de masini (daca mai bagai si o sticla cu ceva pietris inauntru, auzea toata strada cum iti “ambalezi” tu cauciucul)

    Sunt ceva mai tanar ca tine dar ma bucur c-am prins 90% din aceste jocuri.

    Reply
  5. cuentazara

    am si eu cateva de pe la ţară. imi aduc aminte cănd:
    -am rupt trandafirii din gradina si i-am pus în butoiul cu apa de ploaie în speranţa că se transformă în murături
    -luam vlăstari de lămîiţă, îi curăţam de frunze şi deveneau deveneau cai de curse
    -ne dădeam pe piele cu vişine şi dude ca să fim “pieile roşii”
    -făceam parastas “creştinesc” animalelor care mureau, cântam, ciopleam cruci astfel încât curtea devenise un adevărat cimitir
    -alergam ca nebunii prin pod să o speriem pe bunică’mea şi să o facem să creadă că au invadat’o animalele preistorice
    -ne îmbrăcam cu mileurile şi feţele de masă de prin casă zicând că facem parada modei…..

    Reply
  6. Simona

    Cum spuneam si pe twitter… si eu ma vad, inca, in copilarie jucand laptenis (tenis cu piciorul, pentru unii :P) considerat a fi un joc/sport pentru baieti… sau ratele si vanatorii in care de fiecare data preferam sa fiu rata ca sa prind cat mai multe vieti si sa enervezi la culme vanatorii, pentru ca nicicum nu reuseau sa ma “omoare”… ma vad staruind de fratele meu, mai mic de cat mine, sa ma invete si pe mine “cruce” (un joc cu carti in care “ghinda” si “toba” erau vedetele cartilor… era un fel de mit, ca daca ai ghinda sau toba sigur castigi!)…. apoi, remi clasic si cel cu etalare era un joc obligatoriu, aproape in fiecare zi, in functie de cum terminam temele pentru scoala. Foarte mult mi-a placut sa fac gimnastica la bara unde se bateau covoarele. Stateau vecinii si-si faceau cruce incercand sa ma convinga sa ma dau jos … Restul jocurilor, le-ai mentionat si tu…. Daca-mi aduc aminte de ceva din copilarie, imi aduc aminte de cat de mult ma jucam… in asta consta fericirea mea atunci…. sa ma joc. 🙂

    Reply
  7. A.Dragos

    Jocurile copilariei, perioada frumoasa in care totul e cum vrem noi, defapt, noi ne creem lumea. O perioada care nu e uitata niciodata ! Foarte frumos si emotionant scris ! 🙂

    Reply
  8. Cristina

    sotron, telefonu fara fir, flori, fete si baieti…
    papusi, de-a doctorul, etc…

    copilarie placuta dar putin “inchisa” din pricina unor bunici prea protectori (fac parte din generatia ’80, crescuta de bunici ptr ca parintii erau mereu la munca).

    Reply
  9. jez

    chestia e ca si unele fete pot bifa cateva chestii pe care le-ai scris, plus inca altele:

    arme din tevi
    prastie cu invizibile/”invizoace”
    cazemate din zapada
    explozii carbid
    pocnitori artizanale (se gaseau la librarie rezerve de banda pentru pistoale de jucarie, noi luam doar rezervele si le pocneam cu pietre)
    chestii horror: atarnam un cartof in care infigeam bete de chibrit (arici) de un craca unui copac inalt, iar ata mergea pana sus, la etajul apartamentului. cand treceau pietoni pe sub copac, se trezeau cu o chestie hidoasa in fata sau pe umar (asta deja o puteam incadra la caz penal)
    – corcoduse si caise verzi- ce pateau saracii copaci…acum observ ca mai toate apuca sa se si coaca
    – sa nu uit de frumoasa indeletnicire impusa la scoala, aceea de a colecta castane, ghinde, flori de tei si musetel…”mission impossible”
    – flori fete sau baieti – un fel de a flirta/comunica/cunoaste asemanator oracolelor

    si ceva pentru care facusem o obsesie: ELASTICUL (coarda era depasita)

    doamne, dar cred ca nu mi le pot aminti pe toate…

    Reply
  10. Catalina

    Ar trebui sa organizam Jocurile Copilariei ori de cate ori simtim nevoia, nu numai de 1 iunie.

    Poate mai facem o mima, un telefon fara fir sau un flori/fete, ceva

    Reply
  11. mircea

    Focurile de tabara din brazii de craciun culesi de la gunoi, asezonate cu spray-uri goale si cu sticle cu apa si carbid, “Tara, tara, vrem soldati”, “scunsa”, “chibrite” – (care era punctajul? 5 pe o fata, 10 sau 25 pe muchia lunga si 50 pe muchia scurta??), parasutele facute din batistele lui tata de care erau agatati Otter-ii si soldateii din plastic, galetile de apa turnate pe trotuar in serile geroase pentru a avea pirtie de gheata a doua zi, bataliile cu trupa de la celalalt bloc cu scuturi din placaj si sabii din brazii de craciun, cuiele puse pe linia de tren, vinatoarea de sopirle pe terasamentul caii ferate, rishca si “la perete” cu monede de 5 si 15 bani, taberele militare cu exercitii de orientare in padure si trageri cu pusca de calibru redus, “excursiile” la cules de porumb sau struguri, sarbacanele cu orez facute din tubul creionului automat cehesc Koh-I-Noor, capsele de la pistolul de puscat bolturi furate in practica din liceu si detonate printre fete pe coridorul scolii, dispozitivele electronice cu piese de IPRS Baneasa facute la Casa Pionierilor.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.