A face o plimbare duminica dimineata prin Iasi atinge toate semnele care definesc ceea ce numim in general o stare de bine.
Un tablou compus dintr-un puzzle urban ce marcheaza cumva frumos spiritul locului: linistea centrului civic, forfota calma din jurul Halii Centrale, autocarele din fata Palatului Culturii, turistii de pe bulevardul Stefan cel Mare (inchis in week-end pentru masini), slujba de la Mitropolie, liturghia la ciudata (ca design) Catedrala Catolica, tablourile expuse in parcul din fata Teatrului National, artistii stand de vorba la o cafea pe niste scaunele mici, tramvaiele vechi invelite-n reclame nemtesti ce trec pe Cuza Voda, porumbeii din piata Unirii, mortarul adunat in aceeasi piata (semn ca lucrurile sunt imbibate de o amprenta specifica locului).

Apoi strada Lapusneanu! Ai putea muri pe acea strada si n-ai simti nici o nedreptate. Corso cu mesele libere si acea caruta drept logo ambiental, anticariatul din stanga, anticariatele din dreapta. Noua (pentru mine) cafenea-cofetarie-patiserie peste drum de anticariatul Grumazescu. Mese afara, un chelner amabil, se face stocul, se umple frigiderul cu Cola si Fanta, cele doua tipe dinauntru citesc presa locala:
– Doi frati au fost calcati de tren in acelasi loc la patru ani diferenta.
O savarina, o Cola si o cafea lipsita de prozac.

O tigara pe treptele Casei de cultura a studentilor, doi taximetristi stand de vorba cu paharele albe de cafea asezate pe capota unui taxi galben. Cafea luata de la chiosul din fata de la Belfast. Terasa goala, cele doua ospatarite de noaptea asteptandu-si schimbul de zi (sau invers, insa de dragul scenariului putem inflori multe amanunte).

Acelasi Iasi cu fete frumoase, cu grai moldovenesc, cu teii de pe Copou. Aproape aceeasi Gradina Botanica (iazul de jos era secat), acelasi Parc Copou atat de centrat cu sine incat n-ai banui ca geografic este situat undeva in fundul Iasului, in fundul Moldovei.
Acelasi Tudor forfotind de lume chiar si in timpul vacantei studentilor;Tudor cu terase pline in miez de dimineata, cu preturi mici si mancare buna.

Pe scurt, acelasi Iasi imaginar ce inca-mi configureaza frecvente emotionale ori de cate ori revin in mereu schimbatorul Iasi real.