Traim in Romania

0 Flares 0 Flares ×

bec.jpg

Ne-am obisnuit atat de mult cu fraza asta incat sunteti siguri ca veti citi un articol specific acestei etichete. Caci Traim in Romania nu este o simpla propozitie enuntiativa, ci poarta cu sine tot balastul emotional al unei istorii. Nu transmite o informatie geografica, ci una istorica.

Traim in Romania pentru ca nu ne mai mira mizeria din jur, pentru ca ne-am obisnuit cu ea, pentru ca unicitatea noastra se negociaza undeva catre minus infinit. Cine se mai mira de starea de fapt a lucrurilor nu poate fi decat un naiv, nu poate fi decat cineva neuns cu toate alifiile unei experiente colective de tot rahatul.

Nu ma deranjeaza atat de mult daca Romania adulta va muri cu convingerea ca si-a trait viata in sanul celui mai pagubos popor imbibat de cele mai neinspirate simboluri nationale, insa ma intristez sa vad aceasta mentalitate in randul celor tineri. Comentariile pe care le poti citi in coada oricarui viral romanesc, in prelungirea oricarei stiri iti arata atat de usor cat de comun este genul asta de mentalitate incat ai impresia ca educatia romaneasca nu este decat un prelungit proces de imunizare la mizeria unei tari, la mizeria unei clase politice, la mizeria unui viitor.

In fata oricarui semnal de alarma exista o masa critica de oameni carora oripilarea, uimirea si revolta interioara le este straina. Si daca ne gandim ca mirarea ar fi primul pas ce-ar precede actiunea, dorinta de schimbare va ramane mereu amanata in antecamera demnitatii noastre.

Traim in Romania a devenit etalonul de intelepciune a unei generatii imbatranite prea devreme, a unor tineri care-si gasesc prea greu motive de mandrie nationala sau personala. Astfel se creaza oameni si mentalitati care la randul lor vor prilejui situatii care ne vor aminti perpetuu ca traim in Romania. Depun atat de multe eforturi sa uit ca traiesc in Romania, ma straduiesc atat de mult sa mimez normalitatea faptului de a fi-undeva, inca probabil nu ma voi imuniza niciodata indeajuns la imaginea de sine pe care ne-o promovam catre noi insine si catre ceilalti.

La fel cum sanatatea este starea in care uitam de propria functionare de corpului nostru, la fel traim in Romania ne aduce aminte de o proasta functionare a unei comunitati. Preoti pedofili, profesori abuzati de elevi, gesturi inumane, mizerie in general, coruptie si incompetenta etc., cine se mai mira?

As vrea sa traiesc in Romania fara ca acest fapt sa implice o justificare, o vinovatie dobandita de predecesori, fara ca simplul fapt de-a fi aici sa transmita simptomele unei boli civice, fara sa am impresia ca cea mai comuna mostenire transmisa celor tineri sunt esecurile si insuccesele parintilor sau a unui unui sistem ticalosit. Si atata vreme cat imi permit iluziile acestea voi depune toate eforturile sa mi se para normala politetea unui taximetrist si calitatea unui serviciu oferit si ma voi stradui zilnic ca uit ca traiesc in tara celor care traim in Romania.

UPDATE: Parca pentru a nu uita, Costin ne povesteste despre o Resemnare pe strazile Bucurestiului.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

15 thoughts on “Traim in Romania

  1. mihnea

    Eu nu pot sa uit ca traim in Romania, fiindca foarte repede este cineva care sa imi reaminteasca lucrul asta.

    Valorile nationale nu mai sunt pretuite in zilele noastre. Lipsa de respect a autoritatilor fata de cetateni ma scarbeste efectiv. De aici pleaca si cele mai multe probleme ale cetatenilor care se afla in continuu intr-o lupta de supravietuire. Prin expresia “Traim in Romania”, eu inteleg resemnarea acestor oameni si frustrarea in care traiesc.

    Reply
  2. ioana

    Multi NU mai vor sa traiasca in Romania.De exemplu,eu,daca as avea ocazia as pleca IMEDIAT! Pentru ca nu mai exista valori(sau exista pseudo-valori,in special cele impuse de biserica),nu mai exista nici macar bun simt.Stiti proiectul Palas din Iasi?E,cica,unul INTERNATIONAL.Si sa vezi,draga,ce misto se face…aiurea!Sa vedeti ce gard le-a pus!Mai lipsea si liniile de tensiune si eram la Auschwitz….sa vedeti cum e in Romania!!!

    Reply
  3. cristian sirb

    Trăim în România este o realitate psihosocială, nu una istorică, nici geografică. Încep să mă îndoiesc şi de faptul că România ar avea o geografie. Percepţia mea despre Ţară este tot mai diluată, tot mai relativă. Aş reuşi să-mi îmbunătăţesc, această impresie, refuzând accesul la viaţă socială, la piaţa publică, la ştiri, la carieră. Stând acasă şi petrecându-mi timpul cu lecturi suprarealiste, cu personaje bune la suflet, cu bunici blajini şi nepoţi rotofei şi îmbujoraţi de viaţă îndestulătoare.

    Dar nu pot. Sunt implicat în viaţa socială, am un loc de muncă într-o firmă privată, am ochi, am trebuinţe, mă lovesc, dacă nu zilnic, atunci săptămânal, de hârţogărie, birocraţie, proastă administrare, gunoi, întuneric pe străzi, lipsuri financiare, de improvizaţie generalizată etc. În acelaşi timp, mai ştiu că un angajat cu poziţia mea câştigă în Austria 2000 de euro, pe când eu am doar 300. Suficient cât să nu-mi pot alunga irepresibila tentaţie a lucidităţii.

    Iar textul conţine contradicţii flagrante, poate din cele mai bune intenţii izvorâte, toţi ne contrazicem…De exemplu, cum poţi cere tinerilor să-şi autoeduce sentimentul de mândrie naţională şi, totodată, să uite că trăiesc în România (asta, fără sens depreciativ-explicativ-justificativ)?!

    Nu sunt omul care să “mineze” normalitatea, care să “uite” o realitate muşcătoare.

    Motivele de mândrie naţională, pentru a putea fi adânc inoculate tinerilor, trebuie, mai întâi de toate, să fie reale, actuale, vizibile chiar de la fereastra casei, nu veşnicele pagini de istorie “glorioasă”. Nu monumente copleşitoare, nu statui, nu festivităţi deşănţate. Ci fapte! Realizări, performanţe economice, politice, civilizaţionale, personale. Se ştie, patriotismul se obţine prin educaţie, nu este ceva înnăscut. Iar pe tinerii de azi îi păcăleşti greu cu spectacole tematice cu subiecte istorice.

    “Trăim în România” este numele generic al unui adevăr contagios, greu de ignorat. Oricum, eludarea lui nu este indicat să se facă prin “mimare”, prin “uitare”, adică prin aceeaşi atitudine schizoidă specifică “rezistenţei” sub comunism.

    “Trăim în România” poate fi ocolit doar de către cei care privesc ţara de la înălţimea balcoanelor Palatului Parlamentului sau ale vilelor personale. Poţi “uita” asta în frumoşii ani când eşti întreţinut de părinţi, şi dotat de ei cu toate gadgeturile fără de care ai impresia tâmpă că nu te poţi dezvolta.

    Ceea ce se desprinde, după lectura pasionalului articol, e că nu conteşti mizeria morală şi delăsarea paralizantă care duc la omniauzitul “Trăim în România”, dar ne inviţi să ne prefacem că păşim zilnic doar pe petale gingaşe de roze. Iar asta va fi ieşirea!

    “Si atata vreme cat imi permit iluziile acestea voi depune toate eforturile sa mi se para normala politetea unui taximetrist si calitatea unui serviciu oferit si ma voi stradui zilnic ca uit ca traiesc in tara celor care traim in Romania.”

    Vag. Şi unde este acel taximetrist, de unde ai beneficiat de acel serviciu de calitate?

    Cu toate astea, nu susţin că statu quo-ul este de neschimbat. Dar nu cu dat mâna şi închis ochii.

    La conştietizarea acestui Trăim în România, uimirea, oripilarea, revolta trebuie să devină Exterioare, şi nu trăiri intelectuale, nu motiv de izolare dispreţuitoare.

    Sau nu am înţeles eu care e indicaţia autorului? Să mă scuze.

    Reply
  4. Adrian Ciubotaru Post author

    mihnea, incerc sa nu traiesc dupa dorinta cuiva de-a-mi reaminti tot felul de lucruri

    ioana, eu n-as fi chiar atat de categoric

    cristian sirbu, Romania fara sensul depreciativ al tarii in care traim e un frumos mit pe care nu stiu daca generatia noastra il va implini.

    E nevoie de mult iluzie si curaj pentru a crede (chiar si privind acum pe fereastra) ca normalitatea va deveni moneda de schimb intr-un viitor anume. Capacitatea asta de iluzie nu o au cei care se izbesc zilnic de acel pagubos traim in Romania. Pentru ca traind in Romania ar inseamna de la sine o “calitate”, o valorizare in minus. Exceptionalitatea asta negativa (ca la noi la nimenea) e vinovata de multe reflexe neinspirate de care suntem cu totii imbibati. Sa nu uitam cat de pavlovian contrazicem un strain care indrazneste sa ne laude vreo trasatura nationala.

    Durerea mea este ca vom continua sa traim in tara celor care traiesc in Romania tocmai pentru ca lasam racila asta sa devina proverbiala, sa devina replica de bun simt, sa devina anecdotica (vezi si replica automatizata a lui Badea, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul).

    Ideea e ca consum mai multa energie traind in tara celor care traiesc in Romania decat incercand sa schimb cel putin o autoperceptie care vede alta Romanie. Acea Romania care a facut pasi importanti, care inca ii face chiar si in ciuda celor care traiesc in ea.

    Reply
  5. ania

    in Franta… dupa ce s-au uitat cativa oameni lung la noi… am inceput sa raspundem la intrebarea ‘Voi de unde sunteti?’ cu ‘Ungaria’… 🙂

    Reply
  6. Ovacaneslaba

    ania, poate ca in anumite conditii – ca sa imi salvez copilul sa zicem, sau ca sa imi salvez viata DOAR pentru a nu lasa un copil pe strazi – as zice si eu ca sunt din …Slovenia (chiar imi place tara aia).
    tu, inafara de al lor privit-lung-nu-se-stie-exact-din-ce-motiv/perspectiva, ce motive ai fi avut sa iti renegi originea?

    Reply
  7. ania

    vai…ce frumos. ati auzit de Taize? Franta 🙂 acolo anul asta a murit un om in coma alcoolica. era roman. apoi…acum 2 ani o smintita din romania l-a injunghiat pe cel care a infiintat comunitatea. du-te tu acolo si spune ca esti roman! iti urez distractie placuta!!!

    Reply
  8. ania

    hmmm…privit-lung-nu-se-stie-exact-din-ce-motiv/perspectiva…
    relax…nu se uitau ciudat la mine pentru ca sunt urata. sau pentru ca vorbesc franceza prost. sau din mai stiu eu ce alt motiv. ii deranja cuvantul romania. pe care deocamdata il scriu cu r mic

    Reply
  9. cristian sirb

    România face “paşi importanţi”…Cam trei pe deceniu? Alţii sunt deja în horă. Noi încă exersăm paşii pe margine. Alţii taie munţii peste noapte ca să facă ziua autostrăzi, noi “dezbatem” autostrada. Tot cu bani luaţi împrumut, tot cu “îndatorarea înrobitoare a poporului”, în jur se scurtează distanţele ca să vină şi să nu sperie investitorii. Când ar fi vorba de proiecte de anvergura drumurilor transnaţionale, naiba s-ar întreba de popor.

    Bucuros m-aş lăsa îndatorat de un guvern voluntar, sinucigaş prin proiecte îndrăzneţe, decât să sufăr văzând cum au loc accidente pe şoselele noastre aproximative, accidente cauzate de vizibilitatea furată ierburile înalte de pe marginea carosabilului, de exemplu. E prea de râs ca să se mai repare ceva. Şi pentru ritmul în care dorinţa de viaţa mai bună pulsează în mine, este de un tempo mult prea încet ceea ce se schimbă în ţară.

    Cu tot regretul…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.