Andrea Pirlo este unul din cei mai admirați fotbaliști ai ultimilor ani. A readus viziunea şi inteligenţa într-un joc monopolizat de “galactici” cu contracte publicitare uriaşe şi acaparat de showbiz. Pasionaţii de fotbal au găsit în Andrea Pirlo modestia şi discreţia care transformă un căpitan de echipă într-un adevărat lider şi un model dincolo de terenul de fotbal.

Autobiografia sa (fără o structură cronologică) decupează pase melancolice, reflexive şi uneori ironice către un cititor curios de lumea interioară a unui fotbalist care apare o dată la câteva decenii.
Din păcate, cartea are doar 200 de pagini.
Din păcate, la finalul ei te simţi ca după un prânz în care ai mâncat doar salată: e bună, e sănătoasă, dar ai fi vrut mai mult, mult mai mult.

Mai jos am adunat câteva note de lectură cu citate despre disciplină, rasism, salariile şi superstiţiile fotbaliştilor, despre Mircea Lucescu, Berlusconi, Gattuso, Inzaghi sau Del Piero, despre finale pierdute şi câştigate, despre filosofia sa de viaţă şi gândurile de viitor. Continue reading →