Dupa cateva luni de tacere il intreb pe amicul spaniol ce mai e nou in viata lui. Imi spune ca a cunoscut una din cele mai minunate persoane din lume – a romanian girl called Sonia. Studiaza in Sevillia, spaniola ei este perfecta si-l adora pe Eliade. Vorbim. Imi recomanda The Great Mother a lui Erich Neumann, ii recomand Palahniuk. Il intreb daca a gasit jurnalul portughez al lui Eliade (aparut doar in editie spaniola), ii povestesc de cartea lui Florin Turcanu. Ma indeamna sa citesc La música del mundo, de  Andrés Ibáñez. Ma intreaba daca am auzit de Roberto Cavalo (The Marriage of Cadmus and Harmony). Ii povestesc de Alain De Botton, il indemn sa-si faca blog, ii promit ca daca isi face unul (cultural), voi invata spaniola doar pentru a-l citi pe el. Radem amundoi. Il mai amagesc si de data asta cu ideea de-a-mi traduce unele texte in engleza. Imi povesteste din Introducción a la vida angélica, ii povestesc cate ceva despre viata din Bucuresti, imi spune ca va veni peste cateva luni in Bucuresti cu Sonia si vom bea acele beri promise de ani de zile. Acum se scuza, trebuie sa plece, I must prepare traps for the beautiful Sonia, she knows a lot about Culianu, we start to flirt thanks to Culianu too. Zambesc, imi aduc aminte cum ne-am cunoscut pe net prin intermediul pasiunii pentru Eliade, ii vorbisem atunci de Culianu, l-a cautat, l-a citit, l-a fascinat.

Discutia a avut loc acum cateva zile in timp ce scriam Metafizica taranului din Spania. Nu i-am vorbit de filmulet si nici de reactiile starnite de el. Probabil ar fi trebuit, caci reactiile starnite ne confirma amundurora optimismul cu privire la viitorul spiritual al omenirii cladit pe culoarea si vigoarea culturilor locale. Reactiile starnite (ma gandesc la stirile Pro TV, comentariile de la zoso pe marginea filmuletului si ale sute de reactii de pe zeci de forumuri) mi-au creat impresia unei maturizari de expresie in spatiul public si aparitia un spirit civic incipient. Oamenii au reactionat, s-au revoltat impotriva unui asemenea personaj cu aura neagra pentru brandul nostru de tara, impotriva unui prost exemplu, impotriva unui prost gust. Daca acest ostentativ filmulet ar fi aparut acum 6-7 ani, sunt convins ca nu ar fi starnit atatea reactii de blam si sunt convins ca latura sa amuzanta ar fi monopolizat discutiile.

Acest tip de reactie (de blam) si modul cum s-a configurat ea imi tradeaza o schimbare de gust la nivel generatiei tinere. Exista alte standarde, oamenii sunt din ce in ce mai pretentiosi cultural si social si au creat (chiar daca la un nivel minor) mecanisme ce taxeaza, discern si filtreaza ridicolul si prostul gust.

Pornind de aici, sunt increzator in capacitatea de discernamant a noii de generatii (sa zicem cei pana in 30 de ani). Se ridica o generatie din ce in ce mai selectiva cu modele culturale ce se exporta print tot felul de canale, o generatie din ce in ce mai greu pacalibila. Este incredibil, insa ne maturizam.

Ce e rau este modul prapastios in care continuam sa privim imaginea noastra in lume. Nu suntem lumea a treia, insa ne comportam ca si cum avem complexe de lumea a treia. In genere, oamenii educati (e uimitor, insa exista din ce in ce mai multi oameni educati) nu-si construiesc o parere pornind de la cateva fapte rasfirate. Poate sunt idealist, insa cand vorbsc cu amicul spaniol, nu am pe creier cersetorii romani din Europa, orfanii, bolnavii de SIDA, coruptia si toate relele cu care este asociata aceasta tara, ci am ca spate (cultural) tot ce a putut crea mai frumos aceasta spiritualitate. Si, daca Sonia a putut motiva prin farmecul ei (cultural) pe amicul spaniol sa invete romana si sa-si extinda aria de cunoastere a culturii romane (dincolo de Eliade, Cioran, Culianu, Brancusi), daca acest lucru este posibil, inseamna ca faptul ca traiesc in Romania nu doar ca nu-mi ocupa tot timpul, ci ma si bucura (ceea ce poate parea… incredibil).