Ştiţi de ce – în fiecare poveste – prinţul pleacă de acasă?

0 Flares 0 Flares ×

Acasă este locul unde ne simţim bine, ne simţim în siguranţă, iar universul are aparenţa unui tot coerent.
În acelaşi timp, acasă este locul de unde toţi visăm să plecăm. Acasă este punctul unde lipsa de provocări îşi atinge apogeul.
Acasă este sistemul pe care ceilalţi ni l-au impus.

Nu vreau să mă simt acasă în lumea pe care cei dinaintea mea au construit-o după visele şi temerilor lor. Vreau să mă simt acasă în lumea pe care eu o construiesc.
Nu m-am simţit niciodată confortabil cu ceea ce mi s-a oferit de-a gata.

Acasă este locul de unde toţi plecăm pentru a ne întoarce îmbogăţiţi la casa construită în interiorul nostru.

De ce prinţul pleacă de la castelul părinţilor săi când are totul la picioarele sale? O împărăţie, un tron, un aranjament matrimonial.
De ce atunci când ne simţim prea bine într-un loc, ne ridicăm şi plecăm mai departe?

Pentru că toţi căutăm povestea, iar povestea nu este acasă. Povestea trebuie creată prin multe provocări, multe bătălii şi multe iubiri. Povestea vieţii noastre nu ne-o oferă nimeni. Ea trebuie apucată cu mâna, trebuie câştigată şi clamată, trebuie trăită nemijlocit. Altfel, vom ajunge să fim simple note de subsol la poveştile celorlalţi.

Eu am plecat de acasă pentru că eul meu are nevoie de o poveste pe măsura orgoliului şi a curiozităţii mele. Pentru că obosesc mult mai repede atunci când stau. Pentru că am nevoie de mult-mult spaţiu ca să-mi desfăşor aripile.

Tu de ce-ai plecat de acasă?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

78 thoughts on “Ştiţi de ce – în fiecare poveste – prinţul pleacă de acasă?

  1. Pingback: Twitted by adrianciubotaru

  2. alina.c.

    Am plecat pentru ca simteam nevoia sa respir, sa tip, sa nu dorm noptile, sa arunc hainele pe jos, sa mananc tone de inghetata fara mustrarile care vin la pachet…
    Pentru ca imi doream sa vad apusul de soare, sa arunc perdele clasice si bibelourile din sufragerie, sa dau muzica tare, sa tin usile larg deshise si cartile sa leneveasca pe jos…
    Pentru ca visele mele sa aiba ecou printre cei liberi cu spiritul si cu mintea 🙂

    Reply
  3. hoinaru

    eu n-am plecat inca si momentan incerc sa gasesc o cale prin care sa-i conving pe ai mei sa se mute la casa si sa ma lase pe mine acasa :)) 😛

    Reply
  4. veyronsky

    aici ma simteam sufocat de stransoarea obisnuitului, o “pestera” mica si anosta de care te-ai saturat si vrei sa iesi afara.Chiar dk stii ca afara e aer curat, lumina, frumusete dar si intemperii si pericole la tot pasul,”fiare” care te-ar avea la pranz, nu conteaza…tot ce vrei e sa intri in oceanul posibilitatilor, in ciuda pericolelor si piedicilor de care poate acasa esti ferit. Pana si dragostea e mai frumoasa afara.. te-ai saturat de atata inbreeding :)) si mai vrei varietate, sa ai siguranta ca esti cu cineva la care n-ai renunta asa usor pt ca deh, ti-ai ales persoana din atatea altele nu ca la tine in pestera, iei ce iti cade in mana

    Reply
  5. adriana

    Am plecat pentru ca ma sufocam, am avut mai multa libertate cand eram mica.
    Am plecat pentru ca daca nu traiesc in propriile limite, nu-mi dau seama pana unde trebuie sa ma intind.
    Si nu in ultimul rand am plecat pentru ca vreau sa ma spal noaptea tarziu pe par si sa nu se trezeasca nimeni din cauza asta :))

    Reply
  6. Iulia Popescu

    Pentru ca ma sufocam, pentru ca povestea de acasa daduse gres si nu mai ramasese absolut nimic, pentru ca acasa era o lume in care locul meu fusese deja stabilit si visele mele erau detalii insignifiante. Pentru ca voiam sa fiu libera financiar si spiritual, sa nu ma intrebe nimeni de ce nu dau cu zilele pe acasa, de ce am nevoie de strazi care nu se termina, de ce imi traiesc viata facand lucruri pe care ei nu le aproba. Sau poate pentru ca acasa nu mai era “acasa” si trebuia sa imi caut eu locul unde sunt “acasa”.

    Reply
  7. Andreea

    Am plecat pentru ca obosisem sa fiu parintele propriilor parinti. Pentru ca n-aveam nevoie sa fiu proiectia nimanui si nici durerea din ochii lor cand ma dadeam cu capul de pragul de sus.

    Avem nevoie sa ne traim propiile tragedii, sa ne scuturam si sa ne ridicam singuri de jos.

    Avem nevoie, de fapt, sa ne construim cu propiile greseli si reusite.

    Reply
  8. andreear

    De unde vin eu este normal sa pleci de acasa. Nu este o decizie, este un tipar. A pleca cat mai departe de casa insa, este o alegere.
    Am renuntat la plimbarica pe poteca in favoarea unei autostrazi cu 4 benzi de circulatie. Pornesti la drum fara centura de siguranta si habar nu ai ce te asteapta dincolo de deal, dupa cotitura. Descoperi drumul si te descoperi pe tine. O senzatie minunata!
    Am pornit la drum de 2 ori pana acum:) .

    Reply
  9. Gabi

    Eu am plecat din casa “lor” ca sa ajung in casa mea 🙂 Dupa un drum destul de lung…aproape c-am ajuns. Cu siguranta mai sunt niste pasi pana acolo 🙂

    Reply
  10. oana

    Motivele mele au fost deja enumerate mai sus : pentru ca vroiam sa vad daca sunt in stare sa ma descurc/reusesc singura, pentru ca vroiam sa descopar lumea larga, sa mi traiesc propria poveste, sa mi testez limitele, mai ales sa ma simt libera.

    Am ajuns sa cred ca pana la urma oamenii ajung la aceleasi concluzii. Un fel de “mama spunea” si “uite ca avea dreptate”. Dar nu crezi niciodata pana nu testezi pe propria piele, si “e mai important drumul decat destinatia”, pentru ca pe drum te descoperi pe tine insati. Inca nu am aflat daca descoperi ceva ce a fost mereu acolo, in tine, sau daca oamenii intalniti pe drum si intamplarile traite te schimba (de schimbat desigur ca te schimba, dar oare schimba esenta ta, sau doar te fac sa o descoperi?)

    Cred ca in fond exista trei motive care te fac sa pleci : pleci pentru ca fugi de ceva, pleci pentru ca cauti ceva sau, deseori, dintr o combinatie a celor doua motive precedente.

    Reply
  11. Dumitrita

    Gândul plecării și-a plantat bine rădăcinile în viitorul meu încât, încă din liceu, începusem să trăesc cu un picior în realitatea imediată și cu unul în cea imaginată. Încă nu sunt cu picioarele în același loc, însă diferența nu e mare, iar această mică diferență e ca un combustibil care te duce mai aproape de ele, de visele tale. Și așa e, acasă e un loc prea sigur și în care provocările sunt (mult)mai sărace.

    Reply
  12. jane

    pentru a scapa de carapacea auto-impusa.
    pentru a ma descoperi pe mine insami, descoperindu-i pe altii.
    pentru a avea cat mai multi oameni in jur care sa fie asa cum imi doresc eu sa fiu.
    pentru ca am avut cel mai tare sentiment ca aici e locul meu, in ziua de dupa examenul la facultate, asteptand metroul la universitate ca sa plec acasa. stiam ca voi intra si stiam ca asa trebuie sa fie. 🙂

    Reply
  13. Florin-Nicolae

    de plictiseala … sau altfel spus pentru ca in mine s-a nascut semnul ca experienta acasa s-a terminat si ca era timpul sa merg catre o noua aventura;

    Reply
  14. Irina Alexandra

    Şi Micul Prinţ a plecat de acasă. Ca să cunoască. Dragostea celor trei vulcani şi a florii nu era suficientă. Lumea trebuie explorată. Oamenii se simt singuri în locurile în care, dacă mergi drept, nu ajungi niciunde.
    Am plecat de-acasă fără să ştiu de ce. Astăzi ştiu că mi-am construit lumea şi că oriunde aş fi, în casa părinţilor mei, în garsoniera (ca o cutiuţă de cremă de ghete) închiriată sau într-o vilă pe malul unui ocean, sunt acasă. Prinţii pleacă de-acasă ca să se întoarcă (sau să rămână altundeva) regi.

    Reply
  15. siddartha

    Am plecat de acasa… Pentru a cunoaste oamenii din mine… sa cercetez, sa caut adevarul despre farama mea. Simteam ca in mine se ascundeau zeci de personalitati, fiecare cu propriile trairi si intelesuri…- nu sufar cu capu’ 😛 , …pentru a-i descoperi pe cei din jurul meu, pentru a “citi” alti oameni, intamplator, prin hoinareala mea de zi cu zi. Ador oamenii care traiesc cu profunzimea sufletului, cei care au ramas “vii”. Vreau sa “cresc” langa oameni, cu oameni, printre oamenii… pentru a ne dezvata de cele nefolositoare, sa ne fim mentori si discipoli… pentru a citi in metrou… pentru ca vreau sa invat sa merg cu bicicleta in Herastrau, inainte sa-mi rupa frate-miu vreun picior… pentru a duce un razboi cu propriile limite, pe care nici nu sper ca mi le-am atins… pentru a trai povesti care incep seara si se continua dimineata… pentru ca de cativa ani citesc o carte – viata mea – si inca sunt la inceputul cartii… si imi place sa o savurez pagina cu pagina…

    Reply
  16. Pingback: Astăzi sunt hotărât să îi dau în gât pă ăia de la Open Coffee « Picătura chinezească

  17. jez

    pentru ca sa nu vina intr-o zi Cosanzeana si sa il intrebe “la mine sau la tine?” si sa exclame “siderata” : “Aoleo, da’ ce, tu stai cu ai tai??”
    :p

    Reply
  18. brightie

    hmmm…urata amintire.
    am plecat fortata de niste circumstante neortodoxe.
    as fi facut-o oricum peste un an (pentru faculta), dar… planurile nu sunt decat suprapuneri de schite peste realitate… s-ar putea sa iasa traznet, s-ar putea sa nu iasa nimic. probabil asta e unul dintre motivele pentru care le evit pe cat posibil.

    Reply
  19. Pingback: De fiecare dată… « Cristina Mitu

  20. Pingback: Fata cu portocale » Blog Archive » Despre povesti – A. Ciubotaru

  21. sorin

    Mereu plecam de acasa si cautam sa ne cladim propria casa, dar mereu gasim “acasa” cel mai cald si confortabil lor. Plecam in tari straine si revenim in Romania, spunem ca-ma venit acasa…Plecam in alte orase si ajungem la casa parinteasca – spunem c-am ajuns acasa.

    “Nicaieri nu-i mai bine ca acasa” …casa noastra…

    Reply
  22. simona

    pentru ca nu ma mai gaseam. era ca si cum as fi jucat baba oarba o eternitate. incercand sa pipai in jur realitatea.

    scrii foarte frumos. ti-am gasit blogul din intamplare, dar voi reveni.

    Reply
  23. ana

    Interesant articol.. Sunt intr-adevar niste fineturi pe care le scoti foarte bine in evidenta si cred ca ne regasim cu totii in el. Eu am plecat de-acasa ca sa cresc mare.

    Reply
  24. Cata

    Am plecat de acasa pentru a deveni independenta, pentru a-mi construi propria viata si a ma regasi. Inca ma caut, dar incep sa devin din ce in ce mai mult eu. Sunt din ce in ce mai aproape de ceea ce imi doresc sa fiu.
    Am plecat pentru aventura si totodata pentru ca el (dragostea mea de atunci) nu credea in mine si chestia asta m-a ambitionat sa plec de langa el.

    Reply
  25. Pingback: In cautarea povestii « A little bit of Jorje’s thoughts

  26. Pingback: Trebuie pur și simplu să faci | Adrian Ciubotaru

  27. ciresica

    Printul pleaca de acasa pentru ca asa ii cere tatal sau:sa-si demonstreze capacitatile de succesor la tron. De obicei nu reuseste nimic pentru ca, se sperie de o banala blana de urs si, colac peste pupaza, apare mezinul, praslea, care rezolva toate probele si ia caimacul (orintesa si imparatia). Eu, am plecat de acasa pentru a-mi gasi propriul “acasa” Mai caut!

    Reply
  28. Daniela

    Ce ciudata imi pare intrebarea asta…Poate pentru ca nimeni nu m-a intrebat la momentul respectiv. Am scapat pe atunci. Eu de ce am plecat de acasa? Simteam ca nu se potrivesc deloc gandurile mele cu atmosfera din casa. Simteam ca nu mai am loc in casa. Simteam ca acasa nu mai e acasa…Asa ca am plecat de acasa. Am cautat linistea de care aveam nevoie pentru gandurile mele si m-am trezit intr-o incapere cat o cutie de chibrituri in care aveam un pat pentru odihna trupului, o fereastra pentru lumina ochilor, o Biblie pentru framantarile sufletului. Si surpriza! Am descoperit ca e prea mica cutia de chibrituri pentru aripile mele, ca nu-mi ajunge lumina ce abia imi lumina ochii prin ferestruica ingusta, ca invatamintele din Biblie erau deja sadite in sufletul meu. Asa ca am fugit si din acea”casa”. Ratacesc acum, viata insasi e o continua ratacire, dar am descoperit ca am multa treaba pe lumea asta.

    Reply
  29. DanielaK

    Ca sa fiu eu, libera de mine, cea care eram cand stateam in casa parinteasca! M-am eliberat de mine si am gustat din ‘no-rules-imposed-by-others-you-make-your-own-rules’ life.

    Reply
  30. Cristiana Stanciu

    Interesant subiect ! Şi eu am plecat de acasă pentru că am vrut să mă schimb, să mă dezvolt, să am un loc unde să mă desfăşor, să mă autocunosc, să ies dintr-un mediu nu foarte bun pentru dezvoltare pentru că l-am considerat mereu foarte închis, sufocant şi pentru că plecând de acasă mi-am dat seama că ştiu ce vreau şi ceilalţi (părinţi) de asemenea şi-au dat seama de acest lucru şi au prins încredere în aripile mele,conştienţi că acestea vor zbura unde trebuie şi mă simt mândră de asta ! Ţintesc tot mai sus, mai sus ! Şi mai plănuiesc o plecare în afară de aceasta…Aceea fiind o altă etapă.Descoperind tot mai multe locuri, cât mai mulţi oameni ajung să mă descopăr pe mine şi asta este tot ce contează. 🙂

    Reply
  31. Agnes

    Am fost nevoita sa plec de “acasa”. Mi-ar placea sa am o “acasa”, o camera a mea, cu diferite lucruri din copilarie, adolescenta…la care sa ma intorc cu placere. Parintii mei au divortat cand am fost mica, am ramas cu mama si am locuit intr-o garsoniera mica.Nu am avut nici macar un coltisor al meu. Dupa ce m-am casatorit am reusit sa am casa mea. Dar mama era tot timpul prezenta, sufocanta. Nu vroiam sa o supar, dar se supara din orice. Dupa multi ani am hotarat (cu sotu) sa plecam cat se poate de departe si am ajuns in Maroc.Nici macar in vacante nu vreau sa ma intorc acasa. Nu am casa mea aici, stau in chirie, dar ma simt bine, ma simt acasa.

    Reply
  32. Pingback: Avem nevoie de situații limită | Adrian Ciubotaru

  33. Pingback: Managementul emoțional al viitorului | Adrian Ciubotaru

  34. mihaela

    Eu am plecat de acasa pentru ca am vrut sa vad cum este sa ma descurc singura si cum e sa nu ma mai ascund dupa fusta mamei…am plecat mai mult cred ca dintr-o ambitie, am vazut ca ma descurc, acum ma gandesc sa ma intorc, din pacate prietena cu care m-am mutat nu este pe acelasi calapod cu mine si neavand aceleasi prioritati una dintre noi sigur este deranjata….

    Reply
  35. anka

    Am plecat de-acasă pentru că nu am simțit niciodată sentimentul de acasă. Cineva ar spune că nu te poți simți acasă ”printre străini”. Este exact ce mi s-a întâmplat mie însă. Acasă nu înseamnă locul de naștere de unde ai plecat sau unde ”ești condamnat” să trăiești toată viața. Există multe milioane de oameni pe glob care colindă permanent sau se mută dintr-un loc în altul. Îi poți ”acuza” că nu își găsesc LOCUL numit acasă? Pe de altă parte, există o și mai mare parte de locuitori ai planetei care nu părăsesc niciodată locul în care s-au născut. Eventual se deplasează câțiva km mai la dreapta sau mai spre nord, dar atât. Acasă este unde sufletul tău e invadat de dorința de a zăbovi la infinitul pe care ți-l permite durata vieții tale. Ca urmare, eu nu sunt niciodată acasă și tot caut …. journey is the essence of life!

    Reply
  36. alexandra

    Am plecat atunci cand povestea mea – scrisa frumos pana atunci de parintii mei – trebuia continuata in alt ritm, in alt registru narativ. Am plecat atunci cand devenisem o pasare prea mare intr-o colivie prea mica si ….am vrut drumul meu. Greu, lung si frumos in acelasi timp, l-am urmat cu indrazneala, rabdare, curiozitate, bucurii imense si tristeti nemasurate. Il mai strabat inca…pentru ca e drumul meu…

    Reply
  37. Tofana

    eu sunt printesa. 🙂 Si am plecat de doua ori de acasa: prima data la 14 ani si m-am intors la aproape 25:) dupa 2 luni am parasit voluntar tronul! Pentru ca nu e pentru mine imparatia… aripile mele crescuse neingrijit.. si ca sa mi le tai …m-ar fi durut mai mult decat as constientiza ca plec pentru totdeauna! Asa ca mi-am facut bocceluta si am plecat la drum!! Nu la vanat printi! 🙂

    Reply
  38. Pingback: “Self-improvement is masturbation” | Adrian Ciubotaru

  39. maggie

    Am plecat din casa parintilor pentru ca prin definitie,majoritatea lor,incerca sa te indrume spre o viata pe care ar fi vrut ei sa o aibe dar n-au avut-o si indiferent de opinia ta a lor va fi intodeauna mai buna.

    Reply
  40. pavelina

    Am plecat fiindca am vrut sa-mi gasesc job in Bucuresti (cu asigurare medicala, carte de munca si tot tacimul) si am ajuns sa tinjesc dupa viata de freelancer :)).
    Nu regret c-am venit, dar nici nu ma mai umflu in pene ca sint pe picioarele mele in marele oras. Plus ca, privind inapoi, nu mai seman decit din avion cu cea care eram (fizic si mai ales neuronal).
    As numi exilul a doua nastere, in zilele cu inspiratie el fiind totodata si seva romanului meu.

    Reply
  41. Pingback: Pentru că baricadele par mai sigure decât câmpiile | Adrian Ciubotaru

  42. Pingback: Leii evadați nu se întorc la zoo | Minte creață

  43. Rudolph Aspirant (dr. Eugen Craciun)

    Evident pentru ca am fost fortat de imprejurari sa invat sa ma pot intretine singur. Nu am invatat inca pe de-a-ntregul, (raman receptiv si la cadouri in cash sau autentica natura, preferabil ceasuri, tablouri care-mi plac, si diverse bijuterii sau obiecte de arta, preferabil continand platina si safire), dar sper ca sunt pe drumul cel bun, si ca o sa invat inainte sa ies la pensie (cam 66 % din media salariala de pe ultimii 6 ani, cu venit presupus cel mai mare, munciti timp intreg, in Norvegia).

    Reply
  44. Pingback: Cand e mai bine sa incepi din nou? « Pagina de scris

  45. Pingback: Cand e mai bine sa incepi din nou? « jonesie by words

  46. Sorin

    Am plecat pentru că vroiam ceea ce numeam eu “libertate”.

    Nu ştiu câţi oameni intră în categoria celor cărora nu le place să li se spună ce să facă, dar vroiam să scap de instrucţie.

    Acum îmi dau seama că nu era aşa rău, dar aş face-o iar dacă aş avea ocazia. Toţi trebuie să plecăm de-acasă dacă vrem să învăţăm – dacă ştiţi altă cale mai bună, spuneţi-mi-o.

    În fine, povestea are final fericit, am învăţat ce am vrut să învăţ şi mă întorc acasă cu plăcere, dar doar pentru un timp foarte scurt.

    Pentru cei care vor să plece, luaţi-o uşor, cu paşi mărunţi. Drumul e prea lung ca să-l alergi. Iar dacă bagi viteză, ajungi să nu te bucuri ci să vezi numai părţile negative şi experienţa doare în loc să facă plăcere.

    Uşurel, aşa… că viaţa e frumoasă!

    Reply
  47. tibi

    degeaba!
    pentru ca trebuie sa fi obraznic,tupeist ,nesimtit,….ca sa nu fi plecat degeaba,
    Intelege cine poate!
    Ms.

    Reply
  48. Pingback: Cand e mai bine sa incepi din nou? | Rookie

  49. Pingback: Cand e mai bine sa incepi din nou? | jonesie.ro

  50. Pingback: Plecarea din Paradis | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *