Am impresia ca acea sexualitate cruda (care o intalnim in diferite canale si medii), dincolo de lipsa de repere, tradeaza tocmai cautarea acestora. La urma urmei, de ce sexul prinde? De ce se jongleaza atat de mult cu el in orice tip de literatura?
Dincolo de toate, erotismul e cea mai la indemana fortare a metafizicii. Sexul e singura activitate umana in stare pura care poate atinge contrariile (egoismul meu – cautarea placerii coincide cu altruismul meu – oferirea Celuilalt a unei stari de bine). Sexul semnificat chiar si in ce “naturala” ipostaza este o intalnire culturala. E o cale biologica catre ceva ce transcende schimbul de lichide, iar posibilitatea de-a oferi semnificatii poate situa sexualitatea umana la un nivel analog experientelor religioase.
Si totusi (pentru puritani), de ce revolta trivializarea sexului daca acesta e doar o incalcire de senzatii, doar un banal si plat schimb de lichide?
Am citit intr-unul din romanelele lui Houellebecq o deviza care aparent poate parea una oarecare: Viitorul va fi feminin. Cred ca e o intuitie pe care multi dintre noi am avut-o in ultimii ani. Despre feminizarea culturala care ne asteapta si care nu e neaparat in stransa legatura cu emanciparea civica, politica si culturala in general a femeii in secolul XX.
Viitorul va apartine indivizilor care isi vor dezvolta cel mai repede aptitudinile emotionale rezervate in traditional femeii. Nu stiu daca e o frica masculina in fata independentei femeii, astfel reactiunea barbatilor ar fi trebuit sa fie exacerbarea calitatilor masculine, insa in schimb observam metro-sexualizarea si, de ce nu, feminizarea lor.
Internetul ne forteaza totusi la dezvoltarea capacitatilor feminine. Celalalt n-are chip, deci trebuie cunoscut mai subtil, mai empatic, mai printre randuri, mai nuantat. Capacitati de decriptare emotionala pe care femeile le-au dezvoltat de-a lungul timpului.
Acum cateva saptamani am iesit cu Darius si Diana intr-un club ce poate fi numit (la rigoare) de fiţe (In Pat). Dincolo de publicul pestrit specific acestui mediu, clubul era plin de geeks/tocilari plini de bani. Categorie profesionala/sociala care inainte era neexplorata, iar acum ne miram cum de acestia au parte de succes financiar si implicit erotic. Dincolo de faptul ca legam automat succesul in general de niste trasaturi fizice acceptabile (clasice) ale barbatului, genul acesta de situatie in care niste… “ochelaristi”/agarici erau inconjurati de tipe bune (care implineau standardele fizice clasice de frumusete) ne punea intrebarea daca nu cumva succesul asta financiar-erotic a ajuns sa legitimeze categorii sociale de masculi care in trecut erau… prostii satului si sfarseau prin a fi eugenizati social (descurajati in ascensiunea lor).
Nu fac nici o judecata de valoare, doar observ.
Am putea topi trei paragrafe de mai sus in ideea conturarii unei paradigme erotice observabile la inceputul mileniului III? Epoca in care barbatilor li se servesc manuale de machism, dupa cum imi atragea atentia Ciprian. Niste trasaturi pe care inainte barbatii li se insuseau cu naturalele, iar acum e nevoie de campanii de marketing pentru a fi invatate…
Original subiectul propus de tine…
Opinia mea este poate prea ”nefilozofică”… Mă gândesc că în era asta industrializată și computerizată fizicul bărbatului trece pe locul doi. Dacă până acum câțiva ani succesul era întrucâtva proporțional cu vigoarea fizică, astăzi cei mai mulți bani intră în buzunarele celor care au făcut mușchi la creier în detrimentul celor de la bicepși…
Pe de altă parte, deși nu cred că a dispărut atracția femeii față de bărbatul arătos, de multe ori bărbații care nu stau bine la capitolul respectiv compensează prin trăsături empatice, care sunt clasificate de neamul feminin ca prioritare în așteptările față de ”opposite sex”…
Ma bucur ca discutia noastra a servit drept inspiratie. Totusi, tot nu inteleg ce legatura e intre sex si metafizica. 🙂 Sunt o multitudine de situatii care seamana cu ce descrii tu, adica cu cazuri in care o actiune egoista (dpdv al intentiilor) coincide cu una altruista (dpdv al consecintelor). De exemplu e unul dintre principiile capitalismului faptul ca actiunile egoiste ale unui agent economic determina un plus de valoare pentru toata societatea. Un patron actioneaza egoist cand angajeaza un salariat pentru a-si satisface nevoia de forta de munca si a face profit, dar in acelasi timp ii ofera aceluia un loc de munca, bani pentru a-si intretine familia si, in plus, ajuta societatea in mare prin impozitul pe care-l plateste. Deci, din acest punct de vedere, sexualitatea seamana cu multe alte activitati umane.
Ca este o intalnire culturala sunt de acord — dar, iarasi, exista multe alte feluri de intalniri culturale care nu sunt presupuse a fi metafizice.
Barbatul se efemineaza intr-adevar. Dar asta in urma unei revolutii sexuale care a dizlocat rolurile sexuale traditionale. Masculinitatea a absorbit unele din valorile considerate pana atunci tipic feminine — frumusetea, de exemplu, barbatul privit ca obiect estetic. In acelasi timp si femeile au absorbit unele din valorile tipic masculine — puterea, de exemplu, femeia sef, femeia antreprenor. Cred ca ce se intampla in domeniul gender-ului e analog cu fenomenul globalizarii in politica. 🙂 Sexele devin mai flexibile, mai putin exclusiv definite. Ne apropiem de o societate a oamenilor, nu a barbatilor si femeilor. Eu cred ca asta e o evolutie buna — nu numai pentru barbatul care nu e fixat in niste prejudecati stupide, ci cu atat mai mult pentru femei, care au o sansa la emancipare si egalitate.
Erik, daca epoca industriala a diminuat aportul fizic al barbatului la procesul de productie, cea informatia l-a abstractizat cu totul, tinde sa transforme orice cunoastere in capital (ceea ce este un lucru bun).
Intr-adevar, anumite trasaturi empatice tind sa devina din ce in ce mai dezirabile la un barbat.
Ciprian, nefolosind cuvinte mari ca metafizica si acceptand sexul ca o intalnire culturala, ar fi minunat daca s-ar accepta normalitatea faptului ca sexualitatea este doar una dintre celelalte activitati umane. Insa, pe teren nu se intampla astfel. Sexualitatea este o activitate difuza, degraba varsatoare de fantasme de la cele erotice pana la cele abjecte.
De la masculinitatea abrupta de tip industrial am evoluat la una fluida de tip informatic si intr-adevar procesul este unul extrem de interesant si creativ.
Ai dreptate, ne indreptam spre o societate a oamenilor (deloc uniforma) lipsita de eugenizarea sociala a exemplarelor nereusite (dupa anumite criterii clasice stabilite candva in Grecia antica).
Pingback: A Home at the End of the World « The Portrait of… in his Youth
Ah, tocilarii tot nu cred ca o sa ajunga sa aiba succes la femei. 🙂 In cazul asta, daca vrei, prejudecatile nu s-au schimbat. Intr-un fel nici nu sunt prejudecati, tocilarii n-au ce oferi unei femei decat dependenta emotionala si nesiguranta. Aproape nimeni nu considera lipsa de incredere o trasatura atragatoare. Si din pacate inteligenta nu prinde nici ea la foarte multa lume (desi eu nu ecuez deloc inteligenta cu tocilarismul — sunt si trebuie sa fie chestii total distincte). Ori tu vorbesti de alt tip de tocilari, ori sunt femei (si sunt) care ar sta cu oricine pentru beneficii materiale.
Foarte original, chiar, subiectul. Nu se face încă o lună de când i l-am explicat.
Ciprian, deja au ajuns sa aibe succes si cei care nu au fund in pantaloni. “Tocilarii” si-au promovat bine (prin diferite produse culturale) frumusetea… castei si, cel putin la anumite nivele de varf – care tind sa se generalizeze, nu mai sunt de mult nesiguri pe ei insisi.
Chiar si asa, lipsa de incredere (prin expresiile ei anectodice – neindemanarea, stangacia) poate starni atractie.
Capacitatea barbatului de-a desfasura un capital financiar acceptabil intotdeauna (astfel avand posibilitatea de-a-si insusi anumite simboluri tari) a fost un simbol de masculinitate. In acest caz, observam democratizarea sanselor de-a accede la acest capital si la a-l folosi, de ce nu, si-n registrul erotic 🙂
mai fetelor, dar ziceti si voi ceva ! :-))))))
Intuitia viitorului feminin sta pe un trecut al barbatilor epilati, machiati, vopsiti, masati cu ulei si parfum pe corp. QUO VADIS de Sienkiewicz are descrieri in detaliu ale metrosexualului descoperit si definit azi.
Iar dezvoltarea aptitudinilor emotionale, care de fapt nu prea sunt aptitudini, ci porniri, sunt marturisite de marii imparati romani(exemplu il dau pe Hadrian).
Pe mine nu ma preocupa atat metrosexualul, cat lipsa notiunilor de curat, proaspat si sanatos din vocabularul romanilor.
Au ajuns sa aiba succes si cei care nu au fund in pantaloni? E o metafora?Altfel nu inteleg, vorbesti de parca barbatii din Romania ar fi in general fotomodele…!Si e atat de important sa aiba fund in pantaloni?E acesta asa un defect capital?Pe de alta parte, tocilarii pot fi bine educati si inteligenti si stiu sa se poarte cu o femeie – asta conteaza mai mult decat frumusetea fizica pentru majoritatea femeilor. Cand barbatii vor intelege asta cu adevarat, vor avea un super atu! :)Pe de alta parte, complexele pe care le-a avut tocilarul din cauza ca are un astfel de look l-au predispus spre un anumit gen de filosofare, de profunzime, de intelegere. Oamenii urati sunt adesea mult mai profunzi – cati filosofi frumosi stii tu? 🙂
Ca-l gasesti pe Iliescu vioi si mai stiu eu cum, ca folosesti un limbaj de lemn, mai treaca mearga. Ca nu stii sa formulezi corect acuzativul, asta e deja prea mult!
in orice femeie exista un instinct matern; barbatii de tip “tocilar” sunt, bine zici adi, in companii cel putin ciudate: fete, femei bine…si culmea, nu proaste! cauza: instinctul matern din orice femeie si not to forget, comportamentul compensator al masculului tocilar; He, he, n-o sa-ti cer acum amanunte despre comportamentul in intimitate al unui tocilar (banuiesc ca n-ai de unde mi le da 🙂 )..dar te asigur cel putin de faptul ca nu-i un timp pierdut 🙂
in ceea ce priveste metrosexualizarea, travestsmul si formele asociate de comportament sexual considerate “atipice”, trebuie privite ca un tipat dispera al oamenilor de a trai impreuna, in conditiile in care rata cuplurilor care se mai casatoresc scade cutremurator…un cuplu de gay este un gen de familie atipica, dar e “celula aia a societatii” despre care ni se tot spunea la scoala, chiar daca este una bolnava, diforma, disperata…in plus, in cazul unui comportament si unei tinute ultra studiate trebuie sa ne gandim mai todeauna la…compensatie!
Scuza-mi maniera non-folosofica, dar sa-i zicem ca e o deformatie profesionala…
ce rea esti EVA! 🙂
ddunia, dincolo de anumite preocupari cosmetice care pot fi regasite si in trecutul masculin, Quo Vadis nu cred ca vorbeste despre metrosexuali.
O anumita “efeminare” au avut-o si anumiti imparati romani (si orientali etc), insa aceasta era ritualica (in masura in care erau zei transcendeau anumite norme/contrarii erotice).
Nu cred ca dezvoltarea aptitudinilor emotionale a fost vreodata atat de presanta pentru supravietuire cum este acum(sau va fi in viitorul apropiat).
Eva, in masura in care nu toti barbatii care au fund in pantaloni sunt fotomodele, o poti lua ca o metafora.
Nu stiu daca un anumit look te predispune catre filozofare, insa stiu multi filozofi care au avut trasaturi fizice acceptabile dupa normele epocii lor. A spune ca uratenia naste mai multi filozofi, e ca si cum ai spune (in virtutea aceluiasi principiu de compensare) ca femeile urate sunt, din ratiuni concurentiale, mai experimentate in sexul oral (respinse initial si in general de pe piata erotica) dezvoltandu-si aptitudini care le-ar face dezirabile. Imi pare o incercare de… psihologizare riscanta.
asklepios, si Stalin era vioi, unde e problema?
cat despre acuzativ, invatam…
vorbaretu, nu stiu daca modelul bazat pe compensatie este unul care ar explica problema pana la capat. Intr-adevar, poate fi un instrument de lucru pana la o limitq, dar sa nu uitam ca nu toti cei care au Jeep-uri, o au mica. La fel cum cei care construiau catedrala inalte nu erau mai superficiali decat cei care construiau chilii modeste, ci doar isi asumau un alt stil cultural.
…(despre jeep-eri si similarities…) ai dreptate adi, dar unora li se micsoreaza in acelasi timp si cu volumul creierului :))))
:):) “Neamul meu nu a fost niciodata insultat cu tarate!” – asta apropos de “metrosexuali”; si prin neamul meu vreau sa spun rasa barbateasca.
Intai de toate, iti marturisesc faptul ca imi face placere ca ti-am descoperit blogul si promit sa mai stau gura casca prin zona o vreme.La intrebarea de ce sexul prinde, mi-a aterizat aproape fortat in memorie o fraza pe care am citit-o acum muuulti ani, in Jurnalul lui Cesare Pavese “Meseria de a trai” si care mi-a dat prilej de meditatie mie, pe atunci boboaca la Litere. Spunea el acolo ceva de genul ca daca sexul nu ar fi lucrul cel mai important din lume, Geneza nu ar incepe cu el (Doamne iarta-ma, ca-s in post si rugaciune !). Nici acum nu sunt sigura de adevarul continut in afirmatia aceea, dar parca suntem vreodata siguri pe ceva?!…Intuiesc insa ca este cuprins acolo, intregul tragism al conditiei umane. Dar am certitudinea perspectivei intinate de biografia autorului, autodeclarat impotent. Isn’t it ironic…don’t you think?
In rest, mi-ar placea sa cred ca este in erotism si o intalnire metafizica, fie ea si fortata, si una culturala, si una a contrariilor, si una a doua umori, orice…atata timp cat nu este doar un schimb de lichide .
Pt. Adrian
De unde stii ca damele erau spuma omenirii fie ele si foarte aratoase? Vor naste si ele ochelaristi la randul lor. Daca is mai destepte vor alege pe altii drept tata natural iar pe ochelaristi tatal adoptiv. Se descurca lumea…
Despre spargerea barierelor genderului nu as fi asa de ingrijorat in acord cu “Vorbaretu”. “anima” si “animus” ale lui Jung venite pe filiera “androginului originar” al lui Platon nu sunt de azi de ieri. Plus de asta stiu cativa gay (extrema permutare a celor 2 parti) de calitate
Pt . CJ
“Metafizica sexului” a lui Evola? Citind-o dau credit intrebarii tale retorice. Nu exista legatura intre cele 2. Si totusi, trecand peste sughitzurile acestu tocilar intre astea 2 exista legatura. Erotismul lui Hristos rastignit pe cruce e cert. Masochismul a fost pe acolo…
Porumbelul e la mine pe desktop de cateva zile 🙂
hihi, undeva am scris si io despre asta… gand la gand cu bucurie… dar nu mai stiu pe unde, mai demult oricum 😉