Ganduri dupa "Vorbe Grele"

0 Flares 0 Flares ×

E un proces de normalizare a aparitiilor mediatice a bloggerilor. E normal sa aparem in carti, sa fim citati, sa fim preluati de media, sa fim creditati ca sursa de stiri si sa fim invitati ca parteneri de discutie. In acest context, si emisiunea de ieri a parut fireasca, iar discutia nevirulenta (dupa cum s-ar fi asteptat unii) a fost decenta si calduta.

Intrarea in blogosfera a doua numele grele din politica autohtona (Adrian Nastase in primavara, iar mai recent, Ion Iliescu) ar putea transmite mai multe mesaje:
online-ul in general, blogurile in particular au deveni medii de comunicare ce tind sa devina mainstream.
– cei doi politicieni sunt in opozitie; au mai mult timp liber si o mai mare disponibilitate catre un public urban traditional departe de mediile social-democrate.

“Succesul” celor doua bloguri politice a venit din mai multe directii. Pe de o parte, din ineditul situatiei (doua personalitati publice apeleaza la un mijloc de comunicare underground ­– inca mai este), interesul public fata de doi oameni care au fost contemporani cu multe decizii “istorice”.
Daca cineva a sperat sa afle dezvaluiri uluitoare, mea culpa in timp real, s-a inselat. Persoane publice, atat Ion Iliescu cat si Adrian Nastase, sunt purtatorii unei istorii offline care ii va urmari ca receptare si care va provoca tot timpul reactii deloc teoretice.

Desi la Adrian Nastase se poate observa si ludicul activitatii sale de blogging (ii place, il pasioneaza, petrece mult timp in fata blogului sau, a postat si articole personale – poze cu familia dintr-o vacanta – si non-politice – lansarea unei carti, meditatii asupra unor evenimente ce tin de istoria recenta etc.), receptarea sa nu va fi niciodata neutra. Astfel, desi este sau poate deveni un blogger in sensul cuminte al termenului, articolele si gesturile lui Adrian Nastase sunt si probabil vor fi mult timp interpretate dupa criterii specifice traseului sau public/politic.

Cazul domnului Iliescu este desigur mai nuantat. Dincolo de simpatia umana pe care unii dintre noi o putem avea fata de dumnealui (e un tip savuros si in gafele sale si in anecdotica pe care uneori o promoveaza), dincolo admiratia in fata vitalitatii si mobilitatii sale si a calitatilor de veritabil politician, dincolo de mijloacele intelectuale pe care le poate desfasura, blogul domniei sale nu va fi niciodata receptat si imbratisat ca fiind unul neutru. Brandul Ion Iliescu este atat de puternic incat zambetul lui Iliescu va ramane ramane un filtru de perceptie chiar si daca domnia sa se va apuca de tenis de camp.

La fel, blogul lui Ion Iliescu nu va fi martorul unor dezvaluiri de culise, nu va purtatorul unei mea culpa si nu se va diferentia decat prin ritm de celelalte gesturi publice ale persoanei sale.
“forte anarhice”, “grupuri anarhiste” – sintagme prin care Ion Iliescu, raspunzand unui comentator, explica evenimentele din iunie ’90 tradeaza aceeasi fidelitate a domniei sale asupra unei versiuni proprii (si-ntr-o anumita masura oficiala) de interpretare.

Ce-am dorit sa spun in emisiune cu privire la la sintagma “domnul presedinte” cu care multi comentatori se adresau pe blogul lui Ion Iliescu, dincolo de uzuanta (pe care n-o stiam) referitoare la fostii presedinti (model preluat de la francezi), se referea la optica si imposibilitatea de a disocia rechinul politic Ion Iliescu de persoana privata Ion Iliescu. Atata timp cat blogul este un instrument public se va subsuma acelorasi tipare de imagine ca orice alt gest public.
Probabil Ion Iliescu va deveni privat in Memoriile sale, desi aici pot fi acuzat de naivitate.

Afluxul de bloguri politice, cu accentul celor doua cazuri enumerate mai sus, ne-a obligat (poate prea devreme) sa luam pozitii politice, sa reconsideram miza politica si sa replicam ca cetateni. Nu stiu cum se va gestiona la nivelul blogosferei prezenta unor personaje controversate moral, nu stiu cum se vor replia randurile, insa imi pot imagina coliziunile dintre lumi diferite, generatii diferite si… Românii diferite.
De asemenea, nu stiu in ce masura blogul poate “spala” o reputatie si nu stiu cat infuzia politica poate “pata” (prin asociere) asa-zisa candoare a blogging-ului.
Si Iuda avea amici ireprosabili!

Maturizarea civica (si culturala, la urma urmei) a blogosferei romanesti nu va avea loc decat o data cu aparitia blogurilor specializate. Faptul ca blogurile politice, cele jurnalistice, de sport si literatura sunt cele mai vizibile in acest ceaun generalist, tradeaza lipsa unei realitati publice comune. Ne regasim in discutii pe teme generale la care cam toti ne pricepem.
Bobby avea dreptate. Aparitia blogurilor politice se va putea contoriza cu adevarat o data cu primele bloguri specializate pe analiza si comentariu politic, bloguri care vor putea crea realitatea comuna a nisei respective.
Lipsa acestei realitati comune ne creaza impresia ca realitatea este construita de altii (cei puternici) si ne incurajeaza o grila paranoica si victimizatoare de interpretare. Paranoica pentru ca in spatele oricarui gest si eveniment, intotdeauna vedem interese si repozitionari dubioase. Autovictimizatoare, pentru ca daca realitatea e terenul de joaca al celor puternici, complexele si frustrarile noastre isi gasesc repede justificarea.
Doresc sa inchei prin cateva precizari care privesc target-ul meu.

Nu stiu in ce masura istoria va strange mana lui Ion Iliescu, nu stiu in ce masura politica pe bloguri va bruia anumite tendinte (ni s-a dat un microfon, insa se bruiaza boxele etc.), repet, nu stiu, la fel cum nu stiu (mai degraba, nu sunt constient) cate deservicii si avantaje imi aduce recomandarea aflata pe blogul ioniliescu.wordpress.com.

Personal, nu am ambitii politice, iar “naivitatea” mea cu privire la realitatile autohtone doresc sa mi-o pastrez la acelasi nivel personal-filozofic. Cum nu am ambitii politice, nu am nici ambitii jurnalistice. Ma bucur prin acest blog de o libertate la care nu voi renunta. Pot si voi publica la fel de usor analize, note de lectura si fragmente erotico-vulgare fara ingerinta unei alte instante decat propriul meu for interior.

Inregistrarea emisiunii o gasiti aici (via zoso – apreciat pentru promptitudine)
Cateva capturi de aseara (am inregistrarea bruta .mpg– 2.44 GB):
bscap0005.jpg

bscap0004.jpg

bscap0001.jpg

bscap0000.jpg

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

16 thoughts on “Ganduri dupa "Vorbe Grele"

  1. Ion

    V-am urmarit insa …nu stiu…parca nu s-a transmis mai nimic…
    Oricum in ultima perioada nu e zi sau saptamana fara o stire despre bloguri/bloggeri

    Reply
  2. verdedeparis

    Am fost in alerta toata ziua de ieri, am asteptat cu mare interes emisiunea si asta deoarece, in emisiunea precedenta mi-ati lasat o impresie foarte buna, a fost o discutie informativa, constructiva, presarata cu pareri trecute prin prisma sentimentelor, pareri foarte bune de altfel.
    Aseara… ei bine, aseara am ramas putin surprinsa de latura politica in jurul careia s-a desfasurat intreaga discutie, insa nu mi-a displacut total. Cu siguranta era nevoie si de aceasta discutie referitoare la blogurile politice, si cine altcineva sa o faca daca nu Ciutacu? Mi-as fi dorit totusi sa vorbesti mai mult, ai un mod de abordare usor diferit de cel a lui Bobby, mod de abordare care mie personal, imi atrage mai mult atentia. Concluzia e ca astept cu interes urmatoarea editie in cadrul careia veti participa. O zi buna!

    Reply
  3. Shiva

    Aflandu-ma acum pe un blog filosofic, dati-mi voie sa ma mir…

    In primul rand ce au cautat doi blogari care n-au nici macar un pic de treaba cu politica sa discute despre bloguri politice?

    In al doilea rand, cum acesti blogari vestiti veniti sa discute despre blogurile politice n-au dezbatut nici macar un minutel blogurile cu adevarat “interesante” (prin mizeria, limbajul sau campania vadit negativa pe care o duc asupra anumitor adversari) ale Dianei Tusa PNL si Anca Alexandrescu (consilier Nastase)?

    In al treilea rand, dat fiind ca oricine vede cu ochiul liber ca blogul lui Iliescu este facut de consilierii sai, el avend o minima contributie (deoarece asta e moda in politica acum), si linkul catre Adrian Filosofie a fost pus abia a doua zi, sigur nu la indicatiile pretioase ale “presedintelui” (ca asa-i moda snoaba in ziua de azi, sa ai macar un filosof in blogrol), oare de ce se mai mira domnu, Adrian Filosofie ca a intrat acolo?

    Si in ultimul rand, nu ma mai mir, dar pun o intrebare retorica: dupa aceasta emisiune deosebita in care pana si pe cartonet era mai interesant, domnul Adrian Filosofie aici de fata si-a egalat performanta de a si-o trage cu vreo admiratoare sau de data asta au fost mai multe?
    🙂

    Reply
  4. Shiva

    @diana tusa

    “Nicio zi fără o idioţenie! Trebuie să se remarce şi ei cu ceva. Şi, cel mai simplu, este cu o tâmpenie.”

    “LATER EDIT: Teribilismele domnului Cristi Şuţu devin plictisitoare… Sincer, îi înţeleg supărarea pentru că nu se regăseşte pe listele de alegeri pentru cel mai cretin politician care vrea sa lucreze la Bruxelles…”

    poate am exagerat cu limbaju’, dar cu campania negativa in nici un caz. eu mi-am facut un tel principal din a urmari traseul in politica a diferitelor personalitati politice importante si va multumesc ca prin descoperirea blogului dvs mi-am stabilit si un tel secundar, acela de a urmari peste ani si ani unde au ajuns “pionii de sacrificiu” ai partidului, zvonacii…
    ‘)

    Reply
  5. Oana

    Ai fost the best, Adrian. Ma bucur ca nu ai mai avut emotii. Si te cred ca mi-ai facut cu mana 🙂 Problema e ca eu eram cu ochii in PC si cu urechile la voi.

    Reply
  6. jez

    @ shiva

    a te mira e un lucru bun 🙂 a filosofa e un lucru si mai bun. e nevoie (si) de filosofi (un fel de intelepti legitimati). la emisiuni, in politica, in societate. ei au tot timpul cateva surse de lumina, cum ar fi o lanterna, un chibrit atunci cand cade curentul 🙂

    e loc sub soare pentru toata lumea! relax, there is plenty of time! 🙂

    Reply
  7. gabitzubitzu

    Well done Adrian!

    “Personal, nu am ambitii politice, iar “naivitatea” mea cu privire la realitatile autohtone doresc sa mi-o pastrez la acelasi nivel personal-filozofic”
    …m-a bucurat aceasta precizare. Ar fi fost pacat sa fie altfel…
    Principala problema ar fi sa nu-ti modifici perceptiile si gusturile fata de mirajul “puterii”.Iar asta presupune un efort de constiinta sporit.
    Bafta, orice ai face.
    Cred totusi, ca foarte multi bloggeri apreciaza reflectiile filosofice in dauna logoreelor politice.

    Reply
  8. uv

    cred ca nu s-a nascut inca, sau nu am cunoscut eu inca, un politician in al carui blogroll blogul meu ar sedea confortabil.

    Reply
  9. Pingback: Domnule Iliescu, haideţi să vă ne-întâlnesc! | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.