Știu cu câtă rezervă și cu cât orgoliu este privit orice text motivațional, la fel cum știu că oamenii “inteligenți” nu citesc Coelho tocmai pentru că este plin de teme motivaționale și reciclează idei din mitologia universală.
Există o reținere automată când ceilalți ne spun ce și cum să facem pentru că presupunem (de multe ori în mod corect) că noi înșine știm cel mai bine de ce avem nevoie, la fel cum avem o alergie faţă de reţete (fă aia şi aia şi te vei mântui!).
M-am apucat să citesc literatură self-help din curiozitate (să văd cu ce se mănâncă), iar cu timpul, dincolo de toată maculatura inspirațională, am început să găsesc idei cu care rezonez. The Secret este în mod categoric exagerat, însă am observat că atunci când îți dorești cu ardoare un lucru (însemnând să lucrezi în numele acestei dorinţe), sunt foarte mari șansele să ţi se întâmple. E un tipar care se repetă atât de des, încât dacă duci ideea mai departe, poți ajunge uşor la intuiția că Universul chiar îţi recompensează eforturile.
Multe elemente din această literatură self-help pot fi găsite în basmele, poveștile şi miturile de pretutindeni. Eroi care îşi urmează visul, personaje care luptă pentru misiunea lor, prinţi care pleacă de acasă pe drumul care parcă se conturează cu fiecare pas.
Am fost învăţaţi totuşi că viaţa nu este ca în basme (de parcă în basme totul e roz, de parcă eroul nu face sacrificii sau nu suferă). În plus, multe din ideile acestea optimiste sunt promovate de o literatură de duzină cu parfum american care îndeplineşte toate motivele pentru a fi circumspecţi.
Mai multe decât atât, piaţa e plină de şarlatani care se folosesc de dezorientarea multora pentru a câştiga un ban, de tot felul de antreprenori şi traineri care îţi repetă că ai nevoie de pasiune pentru a avea succes, că trebuie să crezi în tine cu orice preţ, iar toate acestea într-o ţară care parcă priveşte cu suspiciune orice succes.
Pentru a da apă la moară acestor reţineri, urmăriţi acest filmuleţ şi vă veţi cruci cât de prost poate fi plasată încrederea în sine la unii oameni!
Există o competiţie între poveştile de succes şi cele triste şi urmărim la fel de mult victoriile, cât şi dezastrele pentru că ambele situaţii conţin lecţii utile pentru condiţia umană. Uneori de ce ţi-e frică nu scapi, iar alteori eşti blestemat să ţi se îndeplinească dorinţele.
Vreau să închei cu un citat care îmi este foarte drag:
“Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala“. (Regina Isabel a Spaniei către Cristofor Columb)
*Titlul acestui articol este inspirat dintr-o replică din Fight Club
o singura carte self-help am citit iar dupa o perioada am rupto si am aprins focul cu ea ca imi era frica sa nu mi-o gaseasca cineva in biblioteca si sa ma ia la misto
Unii mai iau si droguri (cum e cu filmuletul de la american idol). Substante asemanatoare pe care lumea le consuma (alcool, cafea, tigari) umbla la increderea de sine.
“Am fost învăţaţi totuşi că viaţa nu este ca în basme (de parcă în basme totul e roz, de parcă eroul nu face sacrificii sau nu suferă).” asta o sa o folosesc si eu, intr-o forma sau alta.
hmm..eu zic ca dupa 30 sa o lasi mai moale cu citatele, ca te prinde exact la fel si 40.
eu am vazut the secret cand eram mica mica si mi-a placut :”> l-am revazut recent si mi-am dat seama ca e cam bullshit. eu sunt de acord cu tona de literatura si filme self-help. nu fac nimic in sine, dar unii oameni sunt convinsi ca ii ajuta si pana la urma chiar se simt mai bine. oamenii sunt fericiti, editorii au ce manca, win-win situation :d
Ai citit cumva “Alchimistul”, de Coelho ?
Pentru ca vad ca si tu spui ca:
“însă am observat că atunci când îți dorești cu ardoare un lucru (însemnând să lucrezi în numele acestei dorinţe), sunt foarte mari șansele să ţi se întâmple. E un tipar care se repetă atât de des, încât dacă duci ideea mai departe, poți ajunge uşor la intuiția că Universul chiar îţi recompensează eforturile.”
Eu sunt unul din “inteligentii” care au citit-o si am gasit in ea acceasi idee impartasita de tine mai sus.
Dar “Alchimistul” este o lectura extrem de placuta. Oricine spune asta. Garantez.
Mereu mi-a plăcut cum oamenii țin sa se exprime dacă s-au simțit putin jigniti deși tema articolului nu are legătura.
Impresionant citatul:)
Quotes are also masturbation, if you come to think of it. Există cărți de self-help utile și altele doar comerciale și destul de lipsite de substanță. La fel cum poți privi întreg segmentul ăsta de literatură în două feluri: decis să recunoști părțile bune și să le folosești (sigur, asta implică să dai la o parte ceea ce nu contează), sau să fii ultra-critic și să nu te alegi cu nimic decât cu o re-confirmare a capacității tale superioare de a judeca și tria. Și critica e un fel de drog, nu? Adică te simți ca Doamne-Doamne când cataloghezi, împarți în categorii, faci recomandări, anatemizezi ceva… te face să te simți above it all.
Foarte interesanta tema asta de dezbatere 🙂
Mai ales referitoare la literatura motivationala fictionala vs non-fictionala. Ambele reprezentand, dupa parerea mea, o sursa importanta si frumoasa de stimulare a gandirii 🙂
Cu siguranta exista o gramada mare de Junk in domeniul self-improvement/self-help
Eu cred ca ceea ce conteaza este capacitatea fiecaruia de a-si analiza propria realitate, de a sti sa recunoasca atunci cand merge in directia in care doreste sau mai precis de a sti sa recunoasca directia.
Sau asa cum spui si tu de a gasi si intelege conceptele cu care rezoneaza si cu care nu.
Si daca capacitatea asta de auto-reflectie exista si este sincera si directa, atunci asta va reprezenta filtrul aplicat acestor carti.
Self-improvement se intampla anyway, oricare ar fi directia pe care se intampla.
Pentru ca oricum devenim mai buni in ceea ce deja facem 🙂
masurbation ? it feels really good until you realize that you’re just fucking yourself.
Iti ciresc cu interes articolele, nu prea simt nevoia sa-ti las feedback (rare ori doar… si de obicei pozitiv:))
De data asta… tot ce-mi vine sa spun e… “hmm”!!:(
Comentez acum, totusi, doar ca sa ma alatur Alexandrei si sa sa-ti spun si eu: te rog fii atent cu etichetarile… (daca nu vrei sa-ti autodemonstrezi, peste timp, ca ai avut dreptate cu… titlul):)
“Replica din fight club”
Binie, ma, asta o am scrisa deasupra patului…
Fain scris!
Stii, Alexandra, la un moment, simplul fapt ca nu suntem genii, asigura prin natura situatiei, o suma de idei care chiar daca vin direct din urma rationamentului si ar trebui sa fie unice, originale, ele sunt deja tipare, pentru ca multi au mai gandit acel lucru.
Si, hei, sa etichetezi un om pentru ca citeaza…, stai putin: aici noi nu facem analiza literara, in plus mie imi place foarte mult sa gasesc printre rabduri cate un citat, pentru ca asa se inmultesc referintele, imi mai gasesc de cautat, aprofundat; nu inteleg, nu inteleg deloc treaba asta, hop tzop, tot ce pot spune, ia-o ami usor cu citatele. Stim ce insinuezi, te temi cum s-ar zice pentru el ca nu mai are idei originale, dar asta e tot ce ai tu de spus? Citesti articolul asta ca sa ce? Sa spui, a, uite-l si pe asta? Culege ce ai de cules, demonteaza daca ai ceva de demontat [argumentatie, etc], dar nu striga din coltul usii ca nu e bine.
Pe mine m-a delectat. Chiar imi place!
Pace!
@radionaiv: cred ca ai inteles total pe dos ceea ce am vrut sa spun. Eu nu criticam folosirea citatelor, ba chiar sunt un mare fan al lor. Nici nu cred ca am etichetat pe cineva care foloseste citatele, dar daca da, te rog sa imi atragi atentia ce anume din comentariul meu te-a facut sa crezi asta. Imi exprimam parerea, si, daca ai fi citit cu atentie, ai fi vazut ca sunt de acord cu postul, in anumite aspecte. Desi nu cred ca e vreo motiune de acord total pe blogul acesta. Zau daca am inteles de ce te-ai aprins asa tare :))
Am citit vreo 10 carti de self-help pe la 16 ani si mi-am dat seama ca exista in toate un fir rosu in jurul caruia construiau povesti frumoase si intelepciuni ancestrale si citate celebre. Mesajul era mereu acelasi: “crede in tine”.
In filme, mi s-a parut intotdeauna interesanta povestea zborului.. ca Peter Pan reintors in Neverland cade in nas cand incearca sa zboare si nu mai “stie” cum. De fapt, nu mai crede ca e posibil. La fel si Neo in Matrix cand pica testul cu saritura intre cladiri si fara incredere, nu poate zbura.
Oamenii “inteligenti” nu citesc Coelho pentru ca, in general, oamenii intelegenti se plictisesc foarte usor. In mod clar – si foarte special in literatura (fie ea fictiune motivationala sau nu)totul se recicleaza, nimic nou nu se mai poate scrie. Forma accesibila insa deruteaza prin banal – asta este si defectul cartilor self help, asta este si “defectul” lui Coelho. Defectul care il face insa vandabil – asa cum vandabile sunt si sfaturile de tipul: straduieste-te sa fii cel mai bun si vei fi cel mai bun dar nu renunta si tot asa… Accesibilitate si emotie pentru unii, vulg plat si banal pentru altii.
In esenta ceea ce ne atrage la carti, la oameni, la sensuri si sfaturi nu este neaparat originalitatea (care frapeaza necunoscatorul, novicele) ci forma ideii. De aceea literatura motivationala poate merge in unele case, iar in altele se impiedica de prag.
Dar asta e bine. Si chiar asa… Care este de fapt scopul cititului? Rezolvarea problemelor personale? Medierea conflictului cu nevasta isterica sau cu seful mitoman? De aici as porni discutia. De aceea trebuie scrise carti pentru toate raspunsurile.
O seara buna.
Pingback: constiinta divina
Pingback: Când ai pariat ultima dată pe tine însuţi? | Adrian Ciubotaru
…un post complex (inclusiv prin linkuri si comentarii); cred ca am sa revin, ca e tentant…(desi am invatat cum e si cu tentatiile astea, eu din cand in cand consider ca este etic sa te lasi “dus” in ispite.
Pana una alta, ca sa mai clarific si alte comentarii posibil ulterioare, etica mea e in general bazata pe Maimonides (desi recunosc si marturisesc totodata, fara coercitie din partea nimanui (!), ca nu tind sa o “citesc” “literal”…mai ales in ceea ce priveste consumul de tutun. Dar prin partile alea esentiale,educative, tot la fel cum e, din punctul meu de vedere, si cu scrisoarea 1 a lui Pavel catre Corinteni, o sustin.)
http://fr.wikipedia.org/wiki/Mo%C3%AFse_Ma%C3%AFmonide
http://en.wikipedia.org/wiki/Maimonides
O iau pe rand, ca sunt unele chestii pe care nu le-am inteles si, mai intai, am intrebari:
1. re. “literatură de duzină cu parfum american care îndeplineşte toate motivele pentru a fi circumspecţi”: prudenta se refera la literatura de calitate proasta in general, sau la “parfumul american”, sau exact la ce anume trebuie sa fim prudenti ? (nu fac pe prostul, dar chiar ca nu e clar, si cand e vorba de securitate, parerea mea este ca lucrurile trebuie sa fie cat mai clare ca sa inteleaga toti de ce anume trebuie sa se fereasca);
2. re. “piaţa e plină de şarlatani care se folosesc de dezorientarea multora pentru a câştiga un ban”: sunt sigur ca ai avut intentii bune, adica ne fereai de “snake oil salesmen”, de genul alora cu cabinetele de iridologie sau chestii aiurea de genul asta, nu erai impotriva concurentei de pe piata libera in general…dar parerea mea este ca trebuie sa fii mai clar in ceea ce vrei sa zici, ca iti spun eu ca ai talent de educator, (plus ca tonul este sfatos in general in postul asta), dar atunci trebuie sa-ti ajustezi discursul la nivelul mediu de capacitate de receptie in fct. de audienta care te intereseaza; (eu cred ca tu ai dorinta sa ai o audienta eclectica, cu opinii si interese diferite, nu formata doar din sicofanti, dar poate ca ma insel din cauza de Internet…nu cred ca ma insel totusi).
Imi place citatul cu care parca iti faci singur curaj. Am impresia ca self-doubt-ul tau are un iz de autenticitate, (ori esti un scriitor de fictiune de viitor, dar nu prea cred ca te intereseaza fictiunea). Este super OK sa iti pui intrebari de genul asta in public, deoarece sunt f. educative pt. publicul larg, desi par cam imature re. varsta ta…poate ca intr-adevar incerci sa-ti definesti un drum/o alegere re. cariera, (care este mai age appropriate) si nu re. identitate de sine, (care e o intrebare mai mult adolescentina), poate ca este un defect profesional din cauza facultatii pe care ai absolvit-o, sau poate ca intr-adevar a dat norocul peste blogosfera romaneasca contemporana sa aiba un educator de tip socratic care modeleaza in fata audientei ce insemna asta.
Acum ca am terminat cu “formele”, “tehnicalitatile”, si cu critica mesagerului (!), re. self-help in general (ideea de baza): parerea mea critic-discriminator avizata este ca exista si literatura de self-help calitativa. In general pt. Romania contemporana, (care se afla parca etern la “inceput de drum”), eu personal as tinde sa o recomand, ca fiind posibil chiar terapeutica, nu numai educativa in sens larg, pe cea adresata femeilor abuzate de barbati betivi.
Nu glumesc si nu sunt niciodata ironic cand vorbesc despre tara in care m-am nascut in limba mea materna. (Oricate frustrari oi avea eu in legatura cu viata mea curenta, oricat de mult as proiecta in mod nejustificat primitiv din cauza mediului bidimensional de comunicare on-line, cand vorbesc asa de direct cuiva, incerc mereu sa imi pastrez cat pot de bine obiectivitatea, impartialitatea, si profesionalismul, chiar daca sunt la modul voluntar “off-servicii oficiale”, ca asa cred eu ca este mai etic sa comunici cand te adresezi, repet, asa direct cuiva. Totodata tind sa ma explic chiar redundant plictisitor si neliterar stilistic, astfel incat sa se inteleaga cat mai explicit ca vorbesc cat se poate de concret, fara aluzii, si fara prescurtari care pot da nastere la neintelegeri. Asta fac eu, nu este obligatoriu sa faca toti la fel. Unii au talent mai mare re. comunicarea CONCISA on-line, eu prefer sa o iau babeste, ca stiu ca nu am talent la mai nimic care sa implice o anumita arta.)
@Alexandra, re. “critica e un drog”: poate ca ai dreptate daca esti mai pesimista, (re. tendinta la cinism pe care o poti observa in jur sau in tine insuti, sau re. procesul educational in general), insa, dupa parerea mea sincera, a invata, (si a-i invata si pe altii, daca ai talentul si inclinatia de a o face), sa clasifici, a invata ce insemna in mod concret taxonomia si nosologia si despre ISTORIA nosologiilor si taxonomiilor si, mai ales, a OAMENILOR care efectiv le-au adus pe lume spre folosul nostru al tuturor, ESTE, in mod cate se poate de AUTENTIC, un proces EDUCATIV, deci UTIL SOCIETATII (oricat de ne-intelectual si/sau “retrograd” definitiv ne-“postmodern” ar suna asta). (eu tin cu neoclasicismul romantic ala de tip etic iluminist a la Rousseau !)
@restul (maj. de sex feminin) care s-au impiedicat in cuvantul-activitate “masturbare”: eu consider ca masturbarea, (inteleasa la modul cel mai concret), poate fi si ea o activitate etica si utila in anumite circumstante, dar pe de alta parte inteleg ca persoanele de sex feminin din societati mai conservatoare-traditionale, (cum este si va si ramane un timp relativ indelungat previzibil societatea romaneasca), care pretuiesc modestia, (aia autentica, nu aia populist-demagogic falsa, nici aialalta reactiva de tip puritan american), pot avea anumite retineri.
Eu as citi cu atentie, (incercand sa nu ma impiedic de desenele cam horror la prima vedere; pozele sunt OK), si pagina de wikipedia in lb. engleza re. “masturbation”. (Singura chestie din acest articol pe care as citi-o cu oarecare scepticism este chestia re. studiile Europeene care ar fi demostrat ca masturbarea la adolescenti ar reduce rata de teen pregnancy si STD’s (BTS); nu am citit eu acele studii, deci nu pot sa ma pronunt pro sau contra, si mai si stiu ca acest fel de informatie a fost folosita in mod politic ridiculizat la un moment dat in SUA; nu stiu daca ridiculizarea era doar politica sau avea la baza si ceva argumente/date obiective de studii care ar fi demostrat contrariul; cred ca ramane inca de vazut.)
O sursa REPUTABILA de informare si educare SANATATE GENERALA pt. publicul de sex feminin general, (eu nu dau endorsement de genul asta f. usor la NICI O ORGANIZATIE daca nu stiu exact despre ce este vorba), ar putea fi:
http://www.ourbodiesourselves.org/default.asp
Pentru femeile abuzate in mod real de parteneri/soti/parinti alcoolici, participarea la grupurile Al-Anon ramane o recomandare terapeutic-educativa clasica de baza.
http://en.wikipedia.org/wiki/Al_anon
http://www.al-anon.alateen.org/
Se pot forma, in mod asemanator grupuri de suport (total NGO) pt. bolnavii de boli cronice grave, si pentru familiile care au in ingrijirea lor bolnavi cronici. Exista fonduri internationale masive f. usor accesibile pentru ajutor logistic de start de capitole in oricare localitate din tara. Parerea mea este ca Fundatiile si Organizatiile NGO care activeaza in mod curent in Romania ar face un mare bine daca ar incepe sa EDUCE publicul general cum sa acceseze in mod direct si nemijlocit aceste fonduri decat sa se chinuie ele cu piece-meal projects de scurta durata la modul total neeficient si fragmentar. EXISTA informatie larg accesibila pe Internet pentru FIECARE OM daca are interesul personal si dorinta de a forma un grup de suport de tip self-help acolo unde locuieste fara a se mai lupta cu morile de vant ale institutiilor guvernamentale sau a NGO-urilor inca imature si incompetente existente in Romania de azi.
Deoarece eu sustin, in mod etic, si continurea maturizarii societatii democratice autentic civile si civilizate in Romania, ca sursa de motivare personala pt. activistii politici bine intentionati de oricare natura, (deci exclud extremistii si pe cei care sustin activitati ilegale organizate, care trebuie sa stie ca in Romania 2011 exista atat cadrul legal cat si expertiza de teren necesara ca sa ii impiedice a se dezvolta in mod penal criminal), recomand efectiv tuturor interesatilor de activism-voluntariat citirea despre istoria miscarii Civil Rights de tip clasic din SUA. Sunt OK si textele/activitatile organizatiei NOW, devenita si ea clasica de pe acum, desi trebuie inteles ca este in momentul acesta deja politizata in mod formal stanga/centru-stanga in SUA, insa ca “tehnica” (MO) este tot de tip American utilitarist, deci potential si sustinatorii dreapta/centru-dreapta au ce invata de la observarea istoricului dezvoltarii sale si de la contacte personale utile cu reprezentantii/reprezentantele ei. Din pacate si organizatia ACLU a devenit din ce in ce mai intens politizata stanga, (MULT mai rau decat NOW, care ramane mult mai flexibil cu picioarele in realitatea curenta de zi cu zi, din cate vad eu de pe web-site-urile lor), dar invatarea despre istoricul sau poate fi utila celor interesati despre drepturi civile si libertati personale.
http://en.wikipedia.org/wiki/African-American_Civil_Rights_Movement_(1955%E2%80%931968)
http://en.wikipedia.org/wiki/Feminist_Movement_in_the_United_States_(1963%E2%80%931982)
http://en.wikipedia.org/wiki/Aclu
http://library.indstate.edu/about/units/rbsc/debs/pamphlet.html
http://en.wikipedia.org/wiki/National_Organization_for_Women
http://www.now.org/
http://oasis.lib.harvard.edu/oasis/deliver/deepLink?_collection=oasis&uniqueId=sch00300
http://www.radcliffe.edu/schlesinger_library.aspx
Disclaimer: daca cuiva i se pare ca incerc eu sa fac cumva activism politic pro PSD sau PDL sau altii, sa stea linistiti ca eu nu am votat de mai bine de 10 ani, nu am absolut nici o ambitie, nici macar interes politic personal, in afara de aia de observator, si eventual evaluator, rar potential folositor in mod concret activ al informatiilor acumulate de-a lungul timpului, nu am nici macar simpatii politice bine precizate pt. Romania, desi tind la varsta mea, cum e si natural, probabil, centru-dreapta real, (nu declarat formal de unii care se autodefinesc asa, fie din oportunism, fie din ignoranta/incompetenta, fie din motive mixte, dar de fapt nu sunt). De asemenea nu am nici ambitii sau talent de educator public, de aia ma si bucur daca gasesc un potential talentat natural care se poate dezvolta in acest sens daca ar vrea, cum e acest blog, adrianciubotaru DOT ro, caruia ii raman recunoscator ca ma lasa sa “Spam”-ez ce vreau eu pornind de la idei lansate de el. (Promit ca nu ma voi lasa tentat in mod nejustificat de des sau ne-etic de chestia asta.)
Raman etern recunoscator wikipedia DOT org, (dar tin sa le atrag atentia ca nu ma las eu “imbrobodit” total de ei ;), si voi continua sa ii evalez in continuare pe diverse limbi si o sa mai comentez pe acolo daca am chef re. topice de interes momentan pt. mine), cat si, mai ales Amazon DOT com, (care a fost primul meu site adaugat la Favorite in 1995 de cand am avut eu prima oara acces la Internet pe un computer din ala vechi desktop Packard Bell de culoare gri cu intotdeauna “Microsoft Windows” OS !), companiei “YouTube”, cat si Fundatiei “Bill & Melinda Gates”, care m-a invatat pe mine ce e aia “alocari eficiente si totodata etice de fonduri”, (desi, in mod realist, desi ii recomand cu asiduitate altora, eu personal nu o sa implementez niciodata in mod practic util pt. mine niciodata ce am invatat eu de la ei, ca nu am eu inclinatii si chef de chestii din astea).
Dedic acest post pensionarilor supravietuitori azi fosti profesori, sau conferentiari, sau lectori, sau asistenti universitari ai Facultatii de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica a Academiei de Studii Economice Bucuresti, cat si pensionarilor absolventi ai fostului Institut de Studii Economice si Politice- Bucuresti (tot cei care mai supravietuiesc in zilele noastre, evident).
http://www.youtube.com/watch?v=eQeAePW0qcI
Caut de innebunesc citatul ala atribuit (cred ca de Minulescu in chip de motto unui poem de-al sau) reginei Isabela si nu-l gasesc neam. Bine, in romaneste e plin Internetul de aparitii ale citatului, dar in engleza zero. Mai sa ma indoiesc ca biata femeie chiar a spus asa ceva.
A, inca o mica observatie, Dumnezeu nu pare sa fi creat totusi America special pentru Columb. Probabil ca amerindienii nu i-au fost prea simpatici.