Pragul unei revolutii emotionale

0 Flares 0 Flares ×

Ca tineri, traim intr-o lume construita de altii, de cei mari, de parintii nostri. Traim intr-o lume pe care inaintasii au proiectat-o pentru lipsurile lor, pentru compensatiile lor. Noi, bineinteles, nu ne regasim in totalitate in aceasta lume prefabricata in malaxorul de angoase si sperante culturale pe care parintii nostri le aveau. Raspunsul nostru (pe masura orgoliului pe care-l detinem in mod legitim) este incercarea de a o schimba, de o seta pe potriva noastra.

Reactia celor tineri fata de o lume creata pentru alte “gusturi” este unul din principalele motoare ale istoriei. In mod evident, nu toti suntem constienti de amploarea revolutiei culturale in sanul careia traim si crestem, insa pe umerii nostri apasa si va mai apasa cateva decenii de acum incolo aceasta responsabilitate istorica.

Am preluat o parte din angoasele parintilor nostri (teama de un sistem totalitar), insa ceea ce este mai important este dezvoltarea unei grile prin care incercam sa dam dreptate in mod emotiv-financiar la tot ce avem mai bun in noi. Daca tot ce am mai bun in mine nu se implineste la un nivel social acceptabil, e inutil.

Daca tot ce am mai bun in mine nu se traduce intr-un statut material decent, e inutil. Credem din ce in ce mai putin intr-o lume viitoare si ne grabim sa ne oferim masura fortelor proprii aici si acum. Nu exista un dincolo, nu exista un mai-apoi, nu exista un sistem de compensare universala cu tentacule in mai multe lumi. Tot ce meriti (in bine sau in rau), primesti aici, in aceasta lume. Cam astfel suna crezul unei generatii tinere ce se ridica acum. E un nihilism ce poate deveni extrem de creator daca e directionat in mod inspirat.

Nu exista o alta lume in care visele si sperantele noastre sa poate fi implinite. Totul se petrece aici. M-ai calcat pe coada, reactionez. Nu mai inghit in sec cu speranta ca o instanta superioara te va pedepsi. Suferinta in dragoste nu ma mai trimite la manastire sau in refugiul artistic, ci muncesc mai mult, energia mea isi gaseste imediat un debuseu social cuantificabil. Exista atatia manageri eficienti si inspiratie motivati de un esec in dragoste, un complex din copilarie etc. E doar un exemplu. Ideea ar fi urmatoarea: din ce in ce mai multi oameni incearca sa devina invingatori aici si acum, in aceasta lume. Singura, de astfel.

E un fenomen de desacralizare ce atinge corzi extrem de sensibile la nivelul creativitatii umane. Daca ne imaginam iluziile culturale trecute ca un strat de grasime, stadiul cultural al demitologizarii la care ne aflam este la nivelul muschiului, la nivelul fibrei pure. Suntem armasarii pur-sange ce isi imagineaza din ce in ce mai putin posibilitatea de a iesi pe locul doi. Ne imaginam din ce in ce mai rar scenarii o alta lume. Creativitatea noastra existentiala dezvolta din ce in ce mai pregnant scenarii de gestionare a acestei lumi. Intereseaza din ce in ce mai putin cartografierea sferelor ceresti sau scanarea bolgiilor infernului. Toata reteaua se creaza aici.

Rezistenta (la moda) fata de frustrari si complexe (ce tradeaza algoritmul religios in mod traditional al psihanalizei) este in stransa legatura cu demitologizarea lumilor alternative, imaginare, religioase (lumi care au hranit totusi culturi si civilizatii intregi). Fenomenul pozitiv si extrem de nelimitat ca posibilitati ale creativitatii umane este urmatorul: daca tot networking-ul se desfasoara aici (fara ipoteza unui dincolo), lumea de aici devine din ce in ce mai vizibila. Ne intereseaza din ce in ce mai mult ce se intampla aici, cum gestionam faptul de a fi in viata si doar la suprafata exista iluzia ca generatia noua este din ce in ce mai iresponsabila din punct de vedere moral (intelegandu-se o morala traditionala fundamentata intr-o instanta divina).

Aparent doar, caci in realitate imaginatia noastra devine din ce in ce mai eficienta de vreme ce-si gaseste cu atata usurinta debusee in marea retea umana ce tocmai se construieste. Acesta e un semn bun, e accentul pe ceea ce rasare, iar nu pe ceea ce apune. O lege subinteleasa in filozofia culturii (vezi Culianu) spune ca marile schimbari istorice sunt precedate de mutatii la nivelul imaginarului. Asadar, traim in zorii unei lumi ce se configureaza la nivelul emotiilor cu care ne imaginam pe noi insine. Suntem in pragul unei revolutii emotionale.

Revenind (pentru a nu se intelege gresit faza cu desacralizarea), miza laicizarii nu este deconstruirea tuturor iluziilor culturale pe care stramosii nostri le-au avut, ci descoperirea iluziilor care acopera tot ce exista mai bun si mai puternic in fiinta umana. Nu cauta nimeni adevarul pur (dincolo de toate iluziile), adica adevarul ce desumfla toate rotile, ci cautam noi modalitati de a ne exporta pe noi insine ca un lucru mecanic inspirat.

Randamentul creativitatii umane este in crestere. Reprezentarea emotiilor noastre in aceasta lume are loc cu din ce in ce mai mult randament. Partea rea: ne cacam doar pe noi, intre noi. Partea buna: devenim predispusi la din ce in ce mai multe emotii erectile.

Metafizic vorbind, schimbarea este majora: viata devine din ce in ce mai accentuat o valoare in sine. A incetat sa-si mai agate demnitatea si unicitatea de o creatie initiala a unei fiinte supreme. Daca viata este o valoare in sine, actul trairii proprii isi castiga o greutate pe care inainte nu o avea. De ce traiesc, de ce sunt in viata? Pentru ca merit.

P.S.: E un text genial scris dintr-o suflare cu destule idei amestecate si uneori ne-duse pana la capat. Daca am fost prea expeditiv pot oferi lamuriri suplimentare in alte conditii culturale de exprimare. Oferta este in mod evident valabila doar pentru publicul feminin.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

10 thoughts on “Pragul unei revolutii emotionale

  1. hiacint

    nu ţi-e teamă de lipsa finalităţii? ce descrii tu aici(foarte sugestiv) arată ca o lume de păpuşi atent direcţionate, care îşi cunosc pătrăţelul şi le este suficient.Cum ar veni,materia se ordonează de la sine, cînd fiecare fir de praf ştie ce are de făcut(dar ştie?).

    Reply
  2. Adrian Ciubotaru Post author

    pe(s)carus: eu nu l-as publica, astept sa se stranga mai mult ab-eratii si poate incropesc o carte de cacat
    optezecea (aia mica): pe bune, bre!:)
    hiacint: nu ma gandesc la o lume de papusi, ci la un om ce tocmai descopera o treapa superioara la cutia de viteze cu care este inzestrat. Ramane doar sa accelereze.

    Reply
  3. nona

    Nu stiu daca ai reusit sa imi schimbi perceptia despre generatia “noastra” dar cu siguranta ai reusit sa o zgudui bine. Eu traiam cu ea, cu impresia ca suntem superficiali si denaturati, un fel de baroci manieristi ai secolului nostru. Niste fiinte inutile ale caror demersuri se autovizeaza. Dar perspectiva ta e interesanta, noua pentru mine. Ca si cum nu am fi gresiti ci numai altfel, ca si cum noile tipare nu ar face altceva decat sa ne largeasca spatiul.

    Reply
  4. Rabbit

    Foarte adevărat pentru optimişti, care pot trece uşor peste eşecuri, care vor să trăiască şi simt că o pot face. Mai există, însă, o imensă categorie care se târâie toată viaţa sau până când cineva reuşeşte să-i scoată din mizerie.

    Altfel spus, un melancolic pur nu se va regăsi nicicând în textul de mai sus. 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.