Povestea de la Lecturi Urbane Piatra Neamţ

13 Flares 13 Flares ×

Sâmbătă după-amiaza, în timp ce eram întins în piața de la Turnul lui Ștefan din Piatra Neamț, am simţit deodată la modul cel mai concret liniștea din jurul meu. După cele câteva ore de somn înainte de plecare, după gălăgia veselă de pe drum, după ce ne-am cazat, după ce-am cărat cărțile, după ce le-am lipit și le-am pus semne de carte, după toată agitația, când a inceput Lecturi Urbane Piatra Neamț, am început să aud liniștea din jurul meu.
Oamenii din jur citeau pe bănci, pe jos sau pe iarbă, iar totul se întâmpla în acea liniște străpunsă din când în cand de zgomotul unui skateboard.

Totul părea neverosimil şi mi se părea necrezut norocul ca 19 bloggeri să plece din București pentru a citi și a oferi cărți în Piatra Neamt. Şi toate acestea cu ajutorul reconfortant al unor sponsori ca Petrom și Paralela 45 şi prin intermedierea prietenului Bobby Voicu.

Plecasem la 7 dimineaţa din parcarea de lângă Ateneu, unii dintre noi erau nedormiţi, alţii nu, iar pe drum microbuzul părea că poartă cu el râsetele, glumele, poveştile şi lecturile noastre (unii citeau numărul #3 din Decât o Revistă), iar Dragoş citea Alice în Ţara Minunilor.
Pe drum, am luat-o pe Claudia din Bacău (mai ţineţi minte?) şi astfel am revăzut Piatra Neamţ după mai bine 8 ani.

Unii dintre noi am fost cazaţi la Hotelul Ceahlău (prin Paralela45) – îi mulţumesc lui Victor Caraş că ne-a sunat prompt să ne întrebe dacă totul e bine, iar alţii am fost cazaţi la nişte tabere (prin intermedierea Primăriei Piatra Neamţ).

Eram întins, citeam despre filozofia open source şi simţeam liniştea. Dacă aş fi ridicat privirea, i-aş fi văzut Anne-Marie, Toma si Tudor (responsabilii din partea locului) alergând de colo colo, vorbind cu voluntarii, oferind cărţi, vorbind cu presa, stresându-se să iasă totul cât mai bine. Aş fi văzut-o pe Cristina de la Realitatea vorbind cu tinerii, aş fi văzut acei părinţi care ne-au încurajat venind să citească alături de noi, aş fi văzut acea familie din Bacău dornică să ne doneze cărţi şi aş fi admirat-o pe Petra răsfoind o carte despre Nero.

Dacă aş fi continuat să mă uit în jur în acea linişte magică, l-aş fi văzut pe Marian oferind o carte unei mirese (şi nu orice carte!), i-aş fi surprins pe Gogu Kaizer şi pe Miruna citind cuminţi.

A fost bine la Lecturi Urbane în Piatra Neamţ. În ciuda orei caniculare, s-au strâns în jur de 100 de oameni şi s-au oferit mai mult de 200 de cărţi. A fost un eveniment care mi-a adus aminte ce norocos sunt să cunosc asemenea oameni, să trăiesc asemenea timpuri.

Păstrez amintirea acelui bătrân de pe bancă cu care am discutat despre Nicolae Iorga şi care mi-a recitat o strofă din ultima poezie scrisă de marele cărturar şi căruia i-am oferit două cărţi de Emil Brumaru.
M-am bucurat s-o revăd pe Cristiana Moisescu (de loc din Piatra) după acel flatant interviu pe care mi l-a luat în primăvară.

Dincolo de Lecturi Urbane Piatra Neamţ, excursia a fost de poveste. Cu telegondola (unde – spre amuzamentul celorlalţi – frica de înălţime mi s-a reactivat), cu plimbări nocturne, cu mersul la ştrand, cu Cheile Bicazului şi Lacul Roşu, cu o oprire afectivă în Moineşti, cu stresul meu (“haideţi că întârziem”), cu mulţumirile mele către toţi (mai ales către Cristiana, Andreea şi Ileana) şi cu bucuria de-a fi contemporan cu oameni atât de faini.

A fost – cu 19 participanţi – cel mai mare “blogtrip” #prinromania şi mă bucur că ne-a ieşit bine. Îmi doresc să repetăm această poveste, să mergem prin orașele care citesc, să cunoaștem oameni frumoși și acea parte din Românie care se implică și care dăruiește.

Luni seara, ne-am revăzut mulţi dintre noi – cei care am fost la Piatra – la Cărtureşti, la expoziţia lui Stelian Pavalache (un prieten căruia Lecturi Urbane îî datorează multe), iar când cineva a întrebat ce se întâmplă aici, Andreea i-a răspuns ca de la sine:
“Lecturi Urbane Piatra Neamţ!”