Dincolo de latura turistică şi ritmul de vacanţă, a merge la Paris este o revelaţie în sine, iar a merge în doi este cu siguranţă o experiență de neuitat.
A fost minunat să vorbeşti limba ţării pe care o vizitezi, să întrebi direcţii pe stradă şi să alegi franceza atunci când erai întrebat français ou anglais?
Am realizat că sunt genul de turist flâneur căruia îi place să rătăcească pe străzi, să se lase suprins de locuri noi şi să descopere lucruri care nu sunt trecute în ghidurile de profil.
Am fost cazaţi la un hotel Ibis (mulțumiri Alexandrei!) în apropierea Gării de Nord de unde am putut ajunge cu uşurinţă în orice punct al Parisului. Hotelul a fost decent, micul dejun variat, iar personalul amabil (aveau etichete în piept de unde puteai deduce ce limbi vorbesc). Cu siguranţă, e de recomandat şi când vom reveni, vom face aceeaşi alegere.
Am prins două zile caniculare şi, prin urmare, am cheltuit o mulţime de bani doar pe apă. Am dat şi 70 eurocenţi pe jumătate de litru şi 3,5 euro pe un litru jumătate. Automatele de la metrou sunt scumpe, însă în lanţul de supermarketuri Monoprix a fost indispensabil pentru mici cumpărături ieftine.
Am fost uimit cât de lungă e ziua la Paris, la 10:30 seara încă era lumină!
La restaurante, ori de câte ori mâncai, îţi aduceau o sticlă cu apă rece şi două pahare, iar comanda de bere era însoţită aproape peste tot de alune. Am simțit Parisul puțin mai scump decât Viena sau Madrid, iar pe o bere am dat de la 2,5 la 10 euro, în funcție de restaurant și de zonă.
Am ratat Luvrul (cozi imense) și Muzeul Orsay (luni era închis), n-am vrut să urcăm pe Turnul Eiffel (panorama frumoasă am văzut-o de pe Turnul Montparnasse), în schimb ne-au fascinat grădinile de la Versailles (o fi Schönbrunn frumos, da vorbim de ligi diferite), parcurile pariziene, iar plimbarea pe Sena – făcută la apus – a fost pur și simplu magnifică.
Am admirat relația parizienilor cu parcurile. Peste tot oameni care citeau, care se bronzau, care luau picnicul. În toate parcurile, pe iarbă lângă Luvru sau lângă Turnul Eiffel.
Revin cu povești (și prin câte aventuri am trecut!) în zilele următoare, acum ne pregătim cu Lecturi Urbane pentru B’ESTFEST.
Mai multe poze am pus și voi mai pune aici.
cu un ochi rad si cu unul ‘plang’
pe de o parte ma bucur sa vad ca exista un termen frantuzesc pentru ceea ce eu numeam ‘hoinareala in marile orase’: flâneur. primul lucru pe care-l fac cand merg intr-un oras european e sa ma urc in primul tramvai ca sa descoper orasul locuitorilor, nu pe cel al turistilor. sa vad unde traiesc, cum se comporta pe strada, cum arata …
pe de alta parte, era mai bine pana acum 5 minute, cand credeam ca sunt unic din acest punct de vedere 🙂
Cozile alea de la Luvru se terminau in 15 minute :)Insa daca nu iti rezervai o zi pentru muzeu nu avea rost sa stai.
Acum o saptamana m-am intors si eu 🙂
Pe scurt: Adevarata fata a Parisului o poti vedea doar daca-l vizitezi in doi 🙂
Cand mai stai la Ibis sau hotele din reteaua lor, recomand sa iti faci card: ai oferte cu pret mult mai bun decat clienti fara card (iti spun din experienta ca am luat camera cu 45 euro in loc de 106)http://www.a-club.com/en/- daca vrei mai multe informati sa imi zici.
Iar la Luvru sunt automate de unde iti iei bilete, nu e nevoie sa stai la coada, bagi cardul iei biletul, simplu ;o)- eu prima data nu am reusit sa vad cine stie intr-o zi iti trebuie cateva zile sa vezi tot ;o)
manu, suntem oameni:)
tunaru, să știi că n-am regretat prea mult, deja. Am deja câteva experiențe apăsătoare cu muzeele (unde după câteva ore nu mai putea digera nimic). Revenim oricum la toamnă.
Gabriela, am rezolvat mai ieftin printr-o agenție, mersi oricum de pont.
Pingback: Cum se creează un nou trend printre turiști | Adrian Ciubotaru
Pingback: Unul dintre lucrurile pe care le-am vrut bifate în 2011 | Adrian Ciubotaru
Pingback: Nu-mi plac amuzanții cu orice preț | Adrian Ciubotaru