E suficient să pierdem pe cineva din viața noastră sau să fim părăsiți de o persoană dragă pentru a ne schimba brutal modul cum înțelegem lumea. La polul opus și optimist, lucrurile își păstrează aceeași simetrie. E suficient să câștigi pe cineva drag pentru a arunca o altfel de privire lumii din jur. E de ajuns să cunoști pe cineva pentru a te debarasa de gândul oamenii nu sunt de încredere la coșul de gunoi al ideilor născute din dezamăgiri și resentimente.
Dincolo de lumea pe care o aflăm din cărți sau din media, trăim înfășurați în universul afectiv creat de familie și de prieteni. E o lume mică, dar constituie cel mai bun tampon între noi înșine și un univers rece, aleatoriu și lipsit de sens.
Această lume mică este responsabilă de stabilitatea noastră emoțională și de modul cum interpretăm tot ce se întâmplă în lumea mare. De exemplu, vei simți mai multă agresivitate și vei trăi mai multe dezamăgiri în lumea mare, dacă spațiul creat de familie și prieten este unul fragil.
În acest loc mic și familiar se duce bătălia de care depinde soarta noastră în lumea cea largă. Dacă ceva scârție în locul geometric creat de familie și de prieteni, va fi infinit mai greu să ții piept acelor tornade care vin de dincolo de orizont.
Este o lume mică, fragilă, dar suficient de puternică să genereze cea mai puternică pârghie pentru ființa umană: sentimentul de acasă.
Poți face orice călătorie, îți poți permite orice aventură, atâta timp cât porți cu tine un acasă interior. La fel, este o lume mică, dar suficient de puternică încât să fie responsabilă de orice motiv pentru care merită să mergi înainte.
“Poți face orice călătorie, îți poți permite orice aventură, atâta timp cât porți cu tine un acasă interior.”
Ma intreb… Tocmai l-am anuntat pe un amic roman ca am ajuns in Japonia si ca poate sa ma viziteze. M-a intrebat: Ei, si ai gasit acolo ceva care arata cit-de-cit a mincare europeana? Pai nu, pentru ca n-am venit in Japonia ca sa maninc mincare europeana, asta e cu siguranta alternativa cea mai proasta. Deci as zice ca nu poti sa calatoresti cu adevarat decit daca te detasezi… (Si atunci cum se face ca am ramas in blogosfera romaneasca? hehe…)
Pinocchio, Eliade – din India – scria în română și trimitea articole la reviste din țară. Începuse să scrie ficțiune pentru a se apăra interior de copleșitoarea cultură indiană.
Cum gestionezi Japonia? Vei trimite articole în țară?:)
Comaparația cu Eliade mă flatează 🙂
Păi scriu cu sîrg și spor pe blog, și probabil că da, și în rest o să trimit articole chiar în mai multe țări. Aventură, aventură, aventură…
Pingback: Nu poţi zbura liber având mereu o plasă de siguranţă la îndemână | Adrian Ciubotaru