Mergeam pe stradă cu nişte prieteni şi unul dintre ei remarcă că eşarfa mea de la gât nu se asortează cu pantofii.
De fapt, nu se asorta nici cu geaca de piele, nici cu cămaşa.
De fapt, mă indispusesem şi încercam să explic că nu are nici o relevanţă. Era foarte posibil în mod obiectiv să nu se fi asortat, însă eu mă simţeam bine astfel. Restul nu mă interesa.
Încercam mai în glumă, mai în serios să explic lucrurile acestea, însă mă enervasem şi devenisem defensiv.
Discuţia a durat câteva replici şi câţiva zeci de metri, timp în care o mamaie care ne auzise, intră în vorba:
– Ia să văd şi eu ce nu ţi se potriveşte!
Mă opreşte şi mă măsoară:
– Aa, stai liniştit, sunt doar invidioşi. Nu-i băga în seamă!
Mamaia nu avea dreptate în motive, însă avea dreptate în atitudine.
Nu era vorba de invidie, nu cred în psihanalize de duzină, însă atâta timp cât nu arătam ca un clovn – caz în care ar trebui să fiu avertizat, remarcile “estetice” ale celorlalţi îmi erau total inutile.
poate ca mamaia avea dreptate totusi 🙂 daca ea saraca avea ‘doar’ scoala vietii si nu o hartie pe care sa scrie diploma in psihanaliza nu inseamna ca gandirea ei era doar un fel de ‘psihanaliza de duzina’ 😉
asta apropo de geanta-sacosa a colegei, carevasazica dupa fapta si rasplata… ;-p
am vrut sa zic 🙂
Alice, nu e aşa. Eu n-am spus colegei că mi s-a părut aiurea sacoşa-poşeta ei?
Era poşetă, iar eu crezusem că-i geantă şi că era grea. Am greşit involuntar pentru că schemele mentale prin care eu văd poşeta nu se încadrează în imaginea unui obiect cu volum mare pe care-l ţii în mână (nu pe umăr).
Am inteles perfect insemnarea si m-a surprins placut prezenta de spirit a venerabilei doamne, dupa cum, sa-mi fie cu iertare, am si catalogat apucaturile amicilor…
N-am facut decat sa arunc o mica rautate invelita intr-o gluma, dar m(te)-ai prins!
Cert e ca n-ai sa mai confunzi niciodata o poseta c-o sacosa! :))
pe mine au inceput sa ma enerveze esarfele alea.
ma enerveaza ca le-au adoptat toti si dau un aer asa …boem si rebel, dar parca nu merge la toata lumea si in orice situatie. Dar e mai misto decat un fular si tin de vant, asa ca..sunt functionale pana la urma. the rest is shit. bullshit. 😀
Cad pe jos de ras la replica Doamnei in varsta si la toata situatia in care ai cazut . :)))))
de fapt n-a cazut, a calcat ca sa fim exacti.
Atat timp cat culorile pe care le pui pe tine prin combinatia lor nu sunt stridente si nepotrivite pana la a friza ridicolul vorba ta care ar fi problema,poate asa te-ai simtit tu ok in momentul in care te-ai imbracat.Unii au o idee fixa a te imbraca unicolor sau bicolor,pt ei asta inseamna asortare.Poti linistit sa pui si trei si patru culori pe tine si sa arati ok fara sa arati a bufon.E ceva legat de paleta culorilor,ce cu ce se potriveste chiar fiind total opuse in paleta.
Cred ca iti inteleg motivele pentru care ai ales sa porti acea esarfa. Pentru mine felul in care se imbraca cineva nu reprezinta decat o parte complexa din personalitatea lui si daca altii au ceva de comentat e problema lor. Cred ca pana la urma conteaza doar gandurile pe care le-ai avut tu in momentul in care te-ai imbracat. Intotdeuna ai o anumita stare cand alegi hainele, chiar daca multi nu constientizeaza asta. Asa ca gandeste-te la starea ta cand ai ales esarfa si o sa iti dai seama care ar fi trebuit sa fie raspunsul tau la replicile colegilor.
Tie oricum iti sta bine!