Ieri m-am intalnit cu mihai fix la Mc Donald’s Dristor. Am lucrat acolo anul trecut trei luni de zile (de care sunt foarte mandru) si ma flatam aseara ca lumea inca isi mai aduce aminte de mine, inca mai arunca cu zambete, desi n-am trecut pe acolo decat de doua-trei ori dupa ce-am plecat. Salariu mic, munca multa (uneori “rusinoasa”), produse suspecte, semi-indoctrinare corporatista. C.v.-ul meu de viitor laureat al premiului Nobel va cuprinde cu mandrie cele trei luni pe baricadele Mc Donald’s-ului. Dupa ce-am plecat de acolo, cateva luni n-am mai putut sa intru intr-un Mc. Mi se facea instant rau de la acel mirosul specific de macchickeni toxici si pasta de cartofi plantati langa Cernobal.
In fine, sper sa am timp candva sa scriu mai pe indelete despre aceasta experienta.