Duminică, la Histria, un dandy francez la vreo 50 de ani era revoltat că doamna cu biletele nu accepta euro în loc de RON pentru plata întrării. M-am oferit să îi plătesc eu intrarea (14 RON), însă bineînțeles nu a acceptat. Se aștepta ca doamna să ia pur și simplu banii, să îi bage în buzunar și să îl lase să intre.
Într-un sfârşit, Bobby s-a oferit să îi schimbe cei 20 de euro, însă la finalul tranzacției francezul a punctat că el are încredere că primește banii la schimbul real cu aerul că este foarte posibil să fie totuși înșelat.
Mi-a plăcut că un francez în pragul pensiei care încă umbla după domnișoare și-a luat din timpul său să conducă până la Histria să vadă un sit arheologic, însă am rămas pe gânduri cu privire la modul său de abordare. Era convins că în România se pot fenta anumite reguli și a sărit în sus nemulțumit când s-a izbit de o doamnă care pur și simplu nu a vrut să ocolească o procedură. În plus, în urma schimbului valutar pe loc, a dat impresia că se așteaptă ca românii nu fie corecți în relație cu el.
Mi s-a părut un mod paradoxal de a vedea lucrurile: pe de o parte, își dorea să încalce o regulă când i-ar fi convenit (la ghișeul de bilete), iar pe de altă parte, nu i-ar fi convenit ca alţii să încalce o regulă care nu l-ar fi avantajat. Paradoxul e următorul: ca turist vestic, știi că în România regulile se pot încălca în favoarea ta, iar când regulile sunt încălcate în defavoarea ta, speri totuşi ca pierderea să nu fie atât de mare (dacă i-am fi dat 50 de RON pentru 20 de euro, n-ar fi falimentat).
Doamna de la bilete m-a făcut să mă simt mândru cu “Cum să fac așa ceva? Cum să iau banii și să-i bag în buzunar?” și m-a făcut să-i explic francezului că nu peste tot, în România, anumite reguli pot fi încălcate cu ajutorul unei bancnote pusă în buzunarul celuilalt.
Interesant, dar cam slabut.
Succes cu planul de a scrie in fiecare zi
Zoola, încă îmi reglez tonul pentru lucruri mai personale decât am fost obişnuit să scriu aici
Se numeşte “dublu standard”. Mi se întîmplă uneori la facultate: studenţi care-mi cer să le trec cu vederea unele lipsuri, dar care nu sunt dispuşi să lucreze în plus drept compensaţie. Aşa că nu trec nimic cu vederea.
Nu sunt sigur ca francezul nostru era atat de rational incat sa realizeze ca cere incalcarea unei reguli. Practic, daca ar fi venit cu masina, prin toate tarile prin care ar fi trecut i s-ar fi acceptat plata in euro, cel putin in benzinarii.
Cand am trecut cu masina prin Serbia, Croatia, Bulgaria, in benzinarii si la carciumioarele de pe marginea drumului ni se acceptau mai mereu euro. Rational, sunt de acord, este un fel de desconsiderare a monedelor nationale.
Mentalitatea tine insa de majoritate: daca in restul Europei (care eventual nu mai vrea alte state in zona euro) platesti in euro, atunci tb sa poti plati si in tarile enumerate la fel. Nu e corect dar incorectitudinea trebuie bine temperata de ratiune ca sa realizezi ca gresesti. Si mai ales ca sa faci efortul sa cauti un schimb oficial.
Adrian as vrea sa iti zic ceva. Nu are legatura cu postul de mai sus.Ar fi trebuit sa iti spun mai de mult, dar tot am amanat.Nu stiu de ce.Hesperus, articolul despre el, este un text revelatie de la Lucifer.Am citit intr-un tratat de teologie cautand ceva pentru mine.DIn intamplare am dat peste el.Asa ca ai grija.Pe mine m-a spriat si eram sigura ca nu stii.:D
Dna respectiva ar trebui premiata la ‘Romanii au talent’ 🙂
p.s. ai eroare la link catre Bobby.
Jocul orb, în mod categoric nu a raţionalizat toate aceste lucruri. Cum spunea, George mai sus, dublul standard este aplicat de multe ori fără a conştientiza consecinţele şi contradicţiile sale.
Paula, mulţumesc de atenţionare, cred că exagerezi:)
Tudor, corectez acum
fara legatura cu articolul de mai sus: am recitit articolul tau : Arta Transformarii (Posted by Adrian Ciubotaru on 18.10.2007)
mi-as dori sa te bucuri din nou de aceeasi inspiratie.
mi-e dor de discutiile in miez de noapte cu dragos c butuzea. uneori am senzatia ca Adrian Ciobotaru ia cate o pauza de la (a fi) Adrian Ciobotaru 🙂
La Stavanger, un dandy roman:
“…eram si eu acum cateva zile in data de [cenzurat], ca tot omul din strainatate stand la coada la Western Union sa trimit bani la familie ca sa se distreze mai bine pe spinarea mea pe timpul vacantelor, tragand cu urechea la kurzii si polonezii din jur, ca ma distreaza muzicalitatea limbilor lor straine, tragand cu coada ochiului la un bosniac care, in ciuda faptului ca era cu sotia si copilul dupa el, mi se parea totusi potential disponibil, si compatimindu-l in gand pe singurul norvegian aflat la coada care, dupa telefoanele date si primite, se pare ca ii trimitea niste bani de droguri lui fiu-su in Nepal, cand deodata aud cuvinte tari rostite pe un ton ridicat in fata ghiseului de catre un tanar cu parul uns cu briantina imbracat in blugi si pantofi ieftini si o camasa de culoare roz purtata fara gust deasupra pantalonilor: “Russian bitch !” Eu, intodeauna vigilent in ceea ce priveste posibile provocari la tulburari interetnice comunitare din zona mea oficiala de activitate nr. 2, am devenit mai atent la cel care tulbura linistea si ordinea publica din acel local, si il vad cum enervat incepe sa se plimbe de colo colo injurand tare pe angajata oficiului de Western Union in 4 (patru) limbi straine: pe romaneste a sunat cel mai sincer si mai fluent, pe engleza a sunat teatral, pe o alta limba slavica inca neidentificata de mine, (deoarece nu sunt expert pe acest subdomeniu), a sunat ca si cum se straduia sa gasesca cuvintul potrivit pentru “curva”, si s-a observat imediat ca a fost usor satisfacut cand l-a gasit, iar pe italiana a sunat oarecum regresat si nostalgic, ca un copil. Pot sa raportez ca, desi tanarul respectiv a aruncat in jur niste priviri catre cetatenii straini aflati la coada la oficiul Western Union, (acela aflat in apropierea garii si a chioscului ala de ziare si reviste unde se gaseste ziarul Le Monde Diplomatique in cel putin 3 limbi straine), parca cerand aprobare de la cel putin unii din acestia, el nu a reusit sa antreneze pe nimeni in indignarea sa manifesta si provocatoare fata de poporul profesionist rus, si a ramas total ignorat de catre comunitatea internationala din Stavanger, eu tragand astfel concluzia ca ea, aceasta comunitate, contine profesionisti seriosi si maturi, de la care atat eu, cat si compatriotii mei, in special profesionistii diplomati romani aflati peste hotare, mai am avea inca ce invata.”
(Extras din nota informativa din 11.august.2011 a agentului “Mesteacanul”)