Am nevoie de un vis pentru a-mi purta iubirea mai departe.
Am nevoie doar un vis pentru a face diferenţa între procese organice care-mi susţin respiraţia şi aripile care mă fac om.
Chipul meu poarte amprenta visului meu intim. Mai clar spus, nu sunt ceea ce arăt, însă arăt ceea ce visez.
Visul este veriga de legătură între potenţialităţile viitorului şi profunzimile trecutului. Este forma prezentului meu aşezat între ceea ce am fost şi ceea ce voi fi.
Visul este puterea spiritului uman de a-şi depăşi limitele.
Dacă visul este singura putere a spiritului uman, devine firesc să simt că a visa este indisolubil legat de capacitatea de a iubi.
Astfel, a visa înseamnă a iubi care înseamnă a cunoaşte.
Lucrurile par aşezate frumos în cea mai bună lume posibilă de vreme ce cunoaşterea trece prin ceilalţi învăluiţi într-o formă de iubire.
Între mine şi realitate se interpun mereu nişte suflete care merită dragostea mea.
Nu este nevoie de multă poezie pentru a realiza că lumea a fost creată printr-o formă de iubire care zburdă ca un puf de păpădie de la inimă la inimă. O iubire plăpândă şi puternică care aşează destine, calibrează aripi şi colorează vise.
Astfel, pentru un suflet lipsit de visare, lumea este opacă, nu mai transmite semne şi nu mai clădeşte curcubee.
Dacă “forma de iubire” este un concept de sine stătător, este dureroasă diferența de intensitate între zburdările lui, între destinațiile lui mereu altele.Dar îmbucurător este faptul atunci când acest puf de păpădie nu se sfărâmă pe drum, rămânând anticipat fidel finalei destinații.Diferența stă doar în nuanța pe care i-o dăm conceptului…
iubesti mai putin – ai doar “impresia” ca ai cunoaste ceva. vreodata.
Curcubeele apar ca sa fie vazute, admirate, imortalizate. Nuante exista pentru fiecare. Suntem toti niste bieti pufi de papadie. Care se mai si sfarama pe drum. Din prea multa iubire…
Tot in acelasi ritm, prin ura cunosti la fel de mult. Urand pe cineva ii descoperi calitati care iti displac sau care te fac sa invidiezi, si defecte pe care sa le exploatezi.
De fapt,linia dintre iubire si ura sta la inchiderea pleoapelor si intensitatea cu care strangi…
Cu alte cuvinte iubirea e un vis. Asa ca stop dreaming, never gonna happen.
Eu am avut destule visuri care s`au adeverit. Asa ca nu as spune sa incetezi sa visezi ci mai degraba sa crezi ca intre vis si realitate sta doar dinamismul tau.
A iubi inseamna un alt tip de cunoastere si dezvoltare; una care nu are neaparat cu contextul numit “realitate:. De aceea si suferinta produsa in momenul unei rupturi. Visul se spulbera si ramane doar o realitate rece, straina. Repet: de aici si acel “nu pot trai fara tine” :)de fapt nu mai stiu trai fara tine 🙂
iubire…puf de papadie…dragut…iubirea este ceva atit de puternic incit poate zdrobi orice,daca intradevar crezi in ea si in visele tale poti reusi…sa iubesti toata viata si sa fii iubit, este la fel de frumoasa la 20 de ani cit si la 50, chiar daca cei tineri nu cred asta, poti iubi cu aceiasi intesitate si la 50…numai ca atunci stii sa te bucuri de fiecare secunda a ei,sa o pretuiesti ca pe o nestemata, sa o intretii, si fii sigur ca orice inceput are si sfirsit, numai ceea ce este adevarat dureaza toata viata si dupa ea…acolo undeva exista si dramul de iubire a ta…
imi aminteste de ultima mea despartire . . . m-a intrebat de ce . . . i-am zis ‘langa tine nu mai pot visa’ . . . parea ca nu intelege . . . acum stiu ca aveam dreptate 🙂
relatiile au teandinta sa faca asta cu oamenii.
si atunci de ce sa mai existe relatii?
exista iubire fara relatii?
I’m a little confused.