Într-un fel sau altul, orice dar trebuie dat mai departe

17 Flares 17 Flares ×

Este una dintre acele poveşti pe care o port cu mine ori de câte ori mi se zdruncină încrederea în oameni. Este una dintre acele întâmplări pe care le trăieşti cu sentimentul că ţi se transmite un mesaj pe care apoi tu trebuie să-l descifrezi.

Inspirat de povestea unui brand de whisky, Grant’s, în filmuleţul de mai jos mi-am împărtăşit o întâmplare despre responsabilitatea pe care o ai atunci când primești un dar, despre cum trebuie să oferi la rândul tău atunci când primești ceva… pentru a restabili un echilibru.

Povestea mea – pe care am ezitat mult să o împartășesc de vreme ce cuprinde o structură atât de personală – este o invitație din partea Grant’s la descoperirea altor povești pe care oricine le poate împărtăși pe pagina de Faceboook Grant’s Whisky Romania în cadrul aplicației Spune-ți povestea!

Pe scurt, spune o întâmplare din viața ta, un moment trăit care te inspiră, o reîntâlnire sau o amintire și – cum îi sta bine oricărui concurs – poți câștiga cea mai populară tabletă de 16 GB.
Concursul se desfășoară în perioada 15 septembrie – 15 decembrie 2011, iar cele mai votate 25 de povești înscrise vor primi automat premiul cu pricina.

17 Flares Twitter 0 Facebook 17 17 Flares ×

7 thoughts on “Într-un fel sau altul, orice dar trebuie dat mai departe

  1. Pingback: Blogul Cristinei Bazavan

  2. Rudolph Aspirant

    Si eu am primit cadou total neasteptat o data niste carti trimise de un tip din Australia pe care il intalnisem o data la Londra si cu care statusem de vorba vreo 1/2 ora si ii spusesem asa in treacat ca imi doream niste carti dar nu le gasisem. Si m-am trezit dupa vreo doua luni cu un colet tocmai din Australia ! Efectiv nu am stiut atunci cum sa rasplatesc vreodata acea generozitate.

    Pana la urma, anul trecut, cand in plecat definitiv din Romania am facut si eu niste cadouri de carti la niste tipi pe care nu ii cunosteam personal foarte indeaprope, cu care abia daca conversasem la un nivel f. superficial. Cred ca am facut acele cadouri dintr-un sentiment de vinovatie, ca stiam ca abandonez si eu “corabia” Romaniei pentru totdeauna, amestecat totodata cu amintirea faptului ca niciodata nu am facut un cadou in mare parte dezinteresat cuiva vreodata asa cum imi facuse mie acel Australian, amestecat cu o dorinta de luare de Adio generala simbolica.

    Zic “in mare parte dezinteresat” deoarece exista, dupa parerea mea, in orice cadou, sau gest altruist, o oarecare componenta de beneficiu personal de umplere a unor goluri narcisiste, desi este considerata, in general, o procedura etica.

    Re. cadouri bruste lasate de cunoscuti/prieteni care dintr-o data si cam pe neasteptate incep sa-si imparta cartile, CD-urile, uneori chiar si obiecte de imbracaminte, dar in general obiecte la care tin ei si pe care le-au considerat pana atunci ca ii reprezinta intr-un fel, acest fel de gest trebuie de obicei investigat, deoarece poate reprezenta un fel de gest pre-suicidar de “ramas bun” si de “cerere a iertarii fata de vreun zeu potrivnic ideii de sinucidere” totodata, si este un fenomen despre care s-a scris ca apare indeosebi la adolescenti si tineri:

    http://www.merckmanuals.com/home/childrens_health_issues/mental_health_disorders_in_children/suicidal_behavior_in_children_and_adolescents.html

    Reply
  3. Pingback: Despre prieteni. Mai vechi sau mai noi… » Marius Tudosiei

  4. Pingback: Nice: campania Grant’s » Marius Tudosiei

  5. Pingback: Unele campanii îți rămân | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.