Internetul este exemplul cel mai elocvent în care tehnologia întâlneşte mitologia de la inventarea agriculturii încoace. Popularitatea unei tehnologii nu depinde doar de eficiența sa practică, cât de capacitatea de-a dobândi un complex simbolic prin care să devină accesibilă membrilor a câtor mai multe comunităţi. Ca să devii agricultor nu era suficient doar să ştii să dai cu sapă, ci trebuia să fii conştient şi să accepti codul mitologic asumat de aceeasta îndeletnicire: ritmurile vegetale, ciclicitatea naturii, analogia femeie-Lună, corespondenţa ploaie-inseminare, existenţa unor zei ai naturii, ai ploii, ai vânturilor etc.
În cazul internetului – care se află în epoca să de pionierat haotic, situaţia este uşor diferită: nu există o mitologie pe deplin conturată, însă deja o parte din funcţiile simbolice ale vechilor receptacole au fost preluate de către această vastă reţea.
De la cinematograf ca “uzina de vise”, de la cărţi ca frânturi de eternitate, de la teatru ca o comprimare a timpului, de la dans ca accedere într-un spaţiul supra-personal, internetul a preluat şi încearcă “să topească” toate aceste tipare. Dacă secolul XX nu a putut crea un nou complex mitologic fără de care viaţa umană nu-şi găseşte un sens, cel puţin a pus bazele unei tehnologii care, utilizată în scop creator, are posibilitatea de a revoluţiona cultural generaţiile viitoare.
Neputinţa unei lumi secularizate de a găsi o reţea de semnificaţii în cerul populat înainte de zei a creat oportunitatea de a dezvolta un intra(infra)-net la nivel uman. Dacă moneda pustiului transcendental are drept cealaltă faţă adevărul că iadul sunt ceilalţi, atunci este o datorie spirituală administrarea cât mai eficientă şi transparentă a informaţiilor şi întâlnirilor din acest infern, din acest mare malaxor uman.
Dilema structuralistă a limbajului că instrument sau că mediu îşi găseşte rezolvarea sintetică în situaţia internetului ca mediu şi ca instrument în acelaşi timp. În mod evident, internetul este un mediu de comunicare. Asumat doar în această dimensiune poate friza patologicul.
În mod structural, internetul se revela ca un instrument cultural în aceeaşi măsură în care o strângere de mână este un instrument al recunoaşterii şi încrederii celuilalt. Impresia mea este că nu va trece un deceniu până când omul îşi va pune întrebări asupra condiţiei sale care abstractizând prezenţa unei “lumi virtuale”, nu ar fi avut şansa a ieşi la iveală. Întâlnirea cu imaginarul unei tehnologii provoacă întotdeauna mutaţii.
Cum s-a întâmplat întotdeauna în istorie, orice mijloc tehnologic a avut nevoie de un fascicul de semnificaţii sub care a fost cosmizat şi integrat lumii umane. Noile tehnologii par inumane şi alienante doar în măsura în care nu deţin acest complex mitologic. Primilor păstori şi vânători agricultura li s-a părut demonică, li s-a părut un factor destabilizator al unei ordini deja create, la fel cum invenţia televiziunii a fost semnificată local de unele segmente religioase şi tradiţionale ale societăţii.
Cu alte cuvinte, când un gadget începe să comunice emoţional îşi câştigă posibilitatea unui instrument spiritual (e un informaţie verificată şi folosită din plin în publicitate). Când tehnologia capătă o frecvenţa emoţională însemna că deţine capacitatea de a dizloca cele mai stabile şi puternice energii umane. Când un gadget cum a fost crucea a început să comunice spiritual, lumea pur şi simplu s-a schimbat.
Demon(et)izarea unei tehnologii a urmat dintotdeauna acelaşi tipar: refuzul unei majorităţi geloase pe pierderea unei ordini, la început, şi protestul unor elemente marginale când această tehnologie a devenit “oficială”. Cum inventarea agriculturii a dezvăluit laturi ale realităţii care erau înainte inaccesibile, internetul poate ridica destule probleme privind natură umană şi meandrele comunicării cu ceilalţi.
În acest context, internetul nu poate fi decât este imensă o provocare hermeneutică care ne cere un mai mare efort etic de interpretare a posibilităţilor vieţii.
Pai daca scrii o carte facand to’felul de paralele ca asta pe care ai desfasurat-o aici… cred ca nu termini nici spuma din ce-ar fi de baut pe marginea semnificatiilor internetului, a semnificatiilor inventate in noi de internet, poate sunt paralel, poate n-am inteles nimic, dar ai asa aerul unuia care cand coace idei da cu parul dupa caise si mesteca Eugenia… Adica miserupismul e o treaba frumoasa, eu tai zilnic frunza cainelui meu, fiindca e sensibil si l-am obisnuit sa tina posturile mari chiar si cand eu mananc de dulce, dar daca tot faci paralele, de ce te opresti la atat? Spune tot!
Mi s-a parut o insemnare mai mult dorita a fi profunda. Iarta-ma daca sunt pronod si nu mi-am dat seama, iarta-ma daca am comentat cand ar fi trebuit sa tac.
A, si o explicatie, ca ma doare minte, ce vrei? Trebuie sa spun: du-te in puii mei la tara si intreaba pe cineva de femeia Luna, te rog, du-te la un profesor de la tara si pune aceeasi intrebare. In ce contecst doreste inimioara ta. De nu ti-o rade cu 64 de dinti, nu cu 32, face upgrade si rade in nasul tau, si de secole, taranii, in special romanii nostri haiosi, ca si noi, ca din ei ne tragem, au ras de s-au stricat cand a venit vorba de astfel de conditii pentru a deveni agricultor.
De curiozitate, ai sapat o vie de la un cap la altul sa simti pe pielea ta poezia acestei activitati? Nu e o mare branza, doar un exemplu minor. E o gramada de poezie in asta, si poate o inventam fiindca avem nevoie mereu de hrana spirituala si o luam din ce ne vine la indemana, dar filosofia pe care o aplici pe concret e ridicola, mai lipseste sa spui ca pentru a curata un pom de omizi nu esti om daca n-ai citit Toparceanu, Balzac si Homer. Wtf?
Stimate Nes, e o chestie de bun simt si de mult stiuta in psihologie ideea ca efectul unui simbol asupra mintii unui individ poate avea loc si fara ca acesta sa fie constient de paleta de semnificatii a simbolului. Nu e nici un mister aici. Textul de fata este colajul unor informatii banale si verificabile de catre oricine. Revolta ta cred ca se leaga mai mult de “aerul” insemnarii,iar nu de ideile vehiculate. Asadar, vulpea ta cam are dureri de spate.
Pentru curiozitatea ta, am sapat destule vii inca sa-mi imaginez ca suieratul coasei in lucerna este o placere unica de care ai auzit doar citind acest raspuns.
Nu tin vulpe tocmai de-aia ca sa n-o apuce reumatismul, si daca nu ma stimezi nu-mi spune “stimate”. Asta e, fiecare cu aerul pe care si-l alege. Stii ceva? Greseala mea. Pana la urma, eu am avut o zi proasta si m-am descarcat pe tine, n-ai nici o vina. Cred ca tot cu “aerul” am gresit si eu. In fine. Revolta? Nu cumva mi-ai furat vulpea? Da, am o problema cu cei care spun pareri personale cu “aerul”, Doamne iarta-ma, chiar nu ma pot abtine, ma urmareste cuvantu-asta, ca ei stiu despre ce e vorba. Nu te mai suporti, este?
Hai ca nu te mai deranjez.
in primul rand, ia te rog o gura mare de aer, si in timp ce expiri uita’te la aceasta insemnare si zi tare “ISSUES”.
Orgoliul de tare prost gust de care dai dovada este, cu toate astea, cea mai amuzanta trasatura a scrierii tale. Intr-adevar, taranul roman nu o sa mai poata de fericire citind in insemnarea stimatului Adrian Ciubotaru(scuza-ma, dar a trebuit sa citesc sus in title bar cum te cheama, nu am considerat necesar sa-ti retin numele) ce simte el cand sapa via. Aaaaaaaa, zice daemonul taranului roman in propria lui sine, deci de fapt eu nu-mi blestem zilele ca mai am de tras cinci zile pana termin, daca vreau sa mananc, ci ma incadrez in ciclul mitologic, in antologia femeie-Luna, acceptand corespondenta ploaie-inseminare.
Mai du-te ba de-aici, ca sa zic asa. Frumoasele franturi de psihologie luate direct din manual si strecurate printre dinti aici nu impresioneaza pe multa lume.
Iar cat despre frumoasa concluzie internet = tehnologie + mitologie, permite-mi inca o data sa ma lovesc puternic cu capul de un obiect contondent. Pai de ce sa mai invat ma nene la facultate? Mai bine ma rog la zeu’ internetului sa’mi explice el ma ce’i ala webdesignu’ si xml’u si toate alea.
Sunt constient de faptul ca, dintr’un motiv pe care l’am precizat mai sus (“orgoliul de tare prost gust de care dai dovada” – da, stiu ca nu e frumos sa ma citez), va urma un raspuns ironico-acid cu usoare urme de produse de excretie datorita faptului ca e produs pe cale bucala. Insa tin sa te informez ca nu ma intereseaza, nu ii voi raspunde, si nici nu ma va preocupa.
O zi buna. Si da, un necunoscut tocmai a folosit un amestec de tehnologie si mitologie ca sa iti zica indirect ca esti un prost. Mult succes in viata
poate ar fi mai bine daca ai incerca sa scrii mai simplist… in caz ca vrei ca ceilalti sa te inteleaga. la urma urmei, ai facut acest blog public, nu?
poate chiar cum scriu acum e efectul unei incercari de a ma exprima mai “simplist”. Atata vreme cat am folosit cuvinte pe care le intelege orice om cu o cultura medie, consider ca e ok. cat despre grey, ar fi bine sa gaseasca chestii mai interesante de facut sambata seara… si nu e nici o ironie.