Unul din deliciile perioadei post-coitale (unii filozofi, dimpotriva, au vazut ceva extrem de tragic in aceasta perioada, timpul ar fi trebuit sa se opreasca in momentul extazului etc.) este faptul ca pot sa ma scarpin la oua fara sa am sentimentul ca insult niste norme sociale pe care noi, cei bine crescuti, le urmam.

Oricum nu mi-a vazut gestul care, intre noi fie vorba, decat simpla indepartare a unui disconfort fizic era mai degraba confirmarea cuceririi unui cap de pod. Ati observat ca un barbat dupa ce face sex incepe sa ocupe altfel spatiul in jurul lui. Nu neaparat e mai sigur pe sine sau ii poti descifra un zambet de triumf, dar revenind, ea se aplecase dupa canapea.
– Le folosesti des? Nici nu pot sa le ridic.
Ganterele.
– Din cand in cand.
Sar de pe canapea sa-i arat ca nu-i mare lucru, uite ce usoare sunt. Ma apuca de brat, nu stiu daca pentru a se convinge de lucratura mushiului, insa simt la atingere antemul unei noi erectii.

Imi aduce aminte de A. Nu ii placea sa mergem de mana pe strada, in schimb adora sa ma ia de brat. Uneori la nu stiu ce petrecere, venea langa mine si ma lua de brat, m-ai lasat asa singura…
Cand ne plimbam si ma apuca de partea superioara a bratului si simtind-o cum imi masa tricepsul, imi dadeam seama ca e fericita. Nu neaparat ca aveam un triceps bine lucrat, insa imi imaginam ca gasea in acel muschi toata caldura si protectia de care avea nevoie. Cand ne certam rau de tot si ma lovea peste cap, iar eu o imbranceam, climaxul era sa ma muste de umar. Durea ingrozitor, ii explicasem de o mie de ori ca toleranta ei la durere fizica era mult mai mare si judecand dupa acest criteriu, muscatura ei dublata de cearta era ingrozitoare. Fusese o relatie ciudata daca extremele comuniunii noastre aveau legatura cu o anumita clasa de muschi.

– De ce nu vrei sa ma lasi sa dorm la tine?

Sa derulam inapoi. Sunt un bursuc care de cele mai multe ori prefera sa stea in casa decat sa iasa in oras. Astfel am chemat-o sa bea o cafea la mine. Nu ne vazusem pana atunci, a dorit sa ma cunoasca, ramasese vag stabilit sa iesim in oras, insa in acea seara m-am trezit bursuc.
A venit. Ne-am asezat in bucatarie la o tigara si m-am apucat sa pregatesc cafeaua. Intre noi fie vorba, la telefon discutasem ca ea o va prepara, insa putem trece peste aceste detalii cand cauza este nobila.

Mereu m-am intrebat la ce poli se situeaza prevalenta discursului intr-o situatia gazda- musafir. Adica, gazda vorbeste in general mai mult, caci stapaneste un spatil familiar in jurul ei sau musafirul prin compensatie, trancaneste de zor pentru a echilibra procentul de familiar si confort psihic. In cazul de fata, eu am fost cel care am vorbit mai putin. Oricum, schemele de mai sus nu se potriveau la situatia de fata. Eram doi oameni straini de sex opus in casa unuia din ei.
– Ei, a fost greu? ma trezesc cu ibricul in mana.
– Ce anume, sa vin aici?
– Ihm.
– N-a fost deloc, insa stii si tu cum e cand o fata vine la baiat acasa.
– Cate lingurite de zahar?

Seara a inceput prost. Am baut cafeaua imbibat de povesti legate de familie, greutati financiare, dorinta de schimbare a locului de munca, aluzii la cautarea unui tip serios etc.
– Eu sunt genul care pun suflet in ceea ce fac…
– E greu sa mai gasesti un tip serios in zilele astea…
– Am vazut o emisiune despre oameni singuri si era o tipa acolo care…
– Closer ai vazut?
– Nu.
– L-am vazut de vreo patru ori cu persoane diferite, insa e foarte bun, ii zic.
– Nu poti sa fii si tu mai original?
Zambeste.
– E erotico-filozofic, o sa-ti placa. Mereu ii gasesc sensuri noi cand il revad. S-a facut dupa o piesa de teatru care a scandalizat publicul britanic la vremea aceea.
Tras masuta aproape, ne intindem pe canapea cu picioarele pe masuta si asta e. A urmat vizionarea postmoderna unui film: fara aluzii, fara atingeri, fara discutii savuroase pe marginea unor scene, fara inghitit in sec. Am fumat trei tigari intr-o ora jumatate.

Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca-i va place melodia cu care se incheie filmul. Damien Rice – The Blowers Daughter. Am pus melodia pe repeat si cand m-am intors de la calculator, am vazut-o leganandu-se in mijlocul camerei. Atat de usor sau de greu te culci cu cineva, depinde de care parte a secundei te afli. E suficient un moment, o secunda, un gest care dintr-o distanta infinita, sa filtreze unica posibilitatea de-a-i o trage. Linia subtire de la femeia visurilor tale la o banala aventura ratata.

Am inceput sa dansam usor pe melodie si, in timp ce incercam sa-i aranjez parul ce-i venise in ochi, ne-am trezit sarutandu-ne. Aproape ca intr-un film cu adolescenti, cu mentiunea unui fapt groaznic. A inceput sa mi se dezvolte o erectie deloc iubitoare de dans si in timp ce eu incercam sa mi-o ascund retragandu-ma, mi s-a parut ca ea a vrut s-o simta impingandu-se in mine sau poate intrepretez. Cert e ca in busculada creata ne-am pierdut echilibrul si-am cazut pe jos. Am vazut-o ghemuindu-se si plangand de durere. Se pare c-o lovisem cu un genunchi in burta in timp ce incercam sa-mi tin echilibrul.

Mi-a venit sa rad, insa eram in acelasi timp enervat de toata sceneta asta. Enervat ca s-a pierdut ritmul, enervat de privelistea ei ridicola, enervat pentru imaginea ca lucrurile de genul asta nu se intampla decat in filmele cu prosti.
– Sa trecem peste acest moment penibil, am incercat s-o dreg in timp ce-i ofeream mana sa se ridice.
In timp ce-si aranja hainele, privind-o in acea postura neajutorata am simtit ca trebuie s-o am. Glumesc. Mi-am aprins o tigara si m-am intins pe canapea. A ramas in picioare privindu-ma (mustrator?). N-am reusit sa-i vad expresia fetei (s-a pus chiar in bec) cand mi-a zis:
– De ce ma chinui? Vrei sa profiti de mine?
– Vai, departe de mine gandul acesta, foarte departe….

Derulam dupa.
– Adu-mi si mie ceva sa ma sterg.
Ei bine, asta-i o replica pe care n-o gasesti in romane. Cu ce pot sa ma sterg? Nu poti sa intinzi mana prin pat si sa te stergi cu primul obiect vestimentar intalnit in cale. Uite, ia prosopul meu de fata, oricum era murdar si doream sa-l spal. E un tricou pe care-l port prin casa. Serios, uite, ma sterg si eu cu el.
Se sterge de fata cu tine, se sterge dupa ce te ridici de pe ea si te duci inevitabil la baie? Te stergi in fata ei sau te stergi la baie? Intarzai la baie.
– Imi aduc ceva sa ma sterg si eu, deja m-a apucat frigul aici…
N-as vrea sa ma sune a doua zi:
– Stii, am racit!

– Cum ti-ai facut patratelele alea?
– Care?
– De pe abdomen. Stii cand eram mai mica si citeam Bravo, era un interviu cu Usher in care explica cat de multe exercitii face ca sa-si mentina un abdoment perfect.

– As vrea sa te fac sa ma iubesti, insa te vad inconjurat doar de carti.
Incepu sa se uite pe masuta ca si cum abia acum observa cartile rasfirate peste tot.
– As vrea sa-ti citesc toate cartile din biblioteca.
– Nu sunt multe.
– Stiu, dar imi fac iluzia c-as afla putin din ce gandesti.
– Pot sa scriu despre aceasta seara? Nu sa povestesc tot ce s-a intamplat, doar sa remixez putin. Scot unele chestii, bag altele, stii tu…
– Poate pentru tine e ceva obisnuit sa te culci cu o necunoscuta, iar daca scrii, poate n-o sa se mai culce nici o cititoare cu tine.
– E mai mult o comoditate. Am scris destul de mult zilele acestea si mi-ar mai usor sa inserez acest episod intr-un context mai amplu in care, sa zicem, si-ar castiga o oarecare greutate.

Fragmente similare: Next