Când era mic şi mergeam des la injecţii, mă întrebam cum după atâtea mii de ani de civilizaţie, singurul mod de-a trata o simplă infecţie este printr-o injecţie dureroasă.
Mergeam cu mama de mână la urgenţe şi o întrebam revoltat dacă romanii sau cei din Evul Mediu făceau injecţii şi, dacă nu făceau, mureau dintr-atâta lucru?
Această amintire mi-a venit în minte în timp ce mă aflam la un consult dermatologic. Eu eram dezbracat până la jumătate, iar doctoriţa (de-a lungul acestui text, cititorii vor afla că este vorba de prima doctoriţă) mi-a spus cu o seninătate pe care am simţit-o dincolo sau dincoace de evoluţia medicinii moderne:
“Aveţi pitiriazis rozat. Nu se cunoaşte cauza apariţiei acestei afecţiuni, însă trece în 4-6 săptămâni.”
A avea din senin o afecţiune despre care medicina nu ştie prea multe a fost suficient pentru a-mi declanşa doza personală de ipodondrie şi doza şi mai personală asupra limitelor cunoaşterii umane. Mi s-a prescris nişte pastile mici şi un unguent, însă după căteva zile bubele roşii de pe corp s-au gândit să se înmulţească.
Ce e drept, prima doctoriţă a avut o arie largă a îndoielii cu privire la precizia diagonisticului.
“Poate să fie toxiinfectie alimentară sau o reacţie alergică. Vom vedea cum decurge tratamentul.”
Mâncasem ceva ciudat sau probabil îmi schimbasem detergentul sau săpunul, nu e sigur, vă mai aştept săptămâna viitoare.
Găsindu-mă după câteva zile ca un simplu chiriaş de leprozerie, am decis să mai fac un consult în altă parte. Pe prima doctoriţă o găsisem pe google şi-am ales-o pentru că avea la vedere pe siteul său numărul de telefon pentru programări şi un jpg cu harta locaţiei. Bolnavii pot veni pe căile optimizării unui site pentru motoarele de căutare.
Am doilea consult l-am făcut la spitalul Colentina în a cărui curte, săgeata orientativă spre Dermatologie cuprindea şi cuvântul Morgă. Am ajuns la secretariat şi mi-a spus oful. Mi-a spus că există doi medici unde pot face consult, iar eu am întrebat care dintrei ei este mai bun, iar răspunsul a venit pe aripa unui zâmbet liniştitor.
“Sunt doi medici diferiţi care fac parte din aceeaşi şcoală românească de medicină.”
În faţa acestei replici am zâmbit şi eu. Ar fi trebuit să mă liniştesc în acelaşi fel cum în altă situaţie o clientă s-a liniştit când i-am spus că mă voi ocupa personal de problema dânsei.
Am ajuns în faţa unei doctoriţe blonde care mi-a confirmat vechiul diagnotic şi care mi-a mai oferit câteva informaţii în plus.
“Este o afecţiune care vine şi pleacă. Nu i se cunosc cauzele, nu este contagioasă şi trece in 4-6 săptămâni.”
Mi-a spus să nu iau unguentul prescris la primul consult (simptomele mele sunt destul de avansate, iar pielea este prea sensibilă pentru a fi supusă acţiunii unui unguent) şi mi-a recomandat un săpun hipoalergenic. Preţul acestui săpunul m-a făcut să fiu mai atent la bugetul următoarelor săptămâni.
Titlul nu-mi aparţine, însă l-am citit în Academia Caţavencu în timp ce stăteam la coadă la cabinetul dermatologic. Un reporter de şosea raporta nişte date de la Poliţia Rutieră pe ideea că numărul morţilor de pe şosele a scăzut la începutul lui 2009 comparativ cu perioada similară a anului trecut, iar fraza cu care a găsit de cuviinţă să înceapă reportajul a fost următoarea:
“În privinţa morţilor, lucrurite sunt îmbucurătoare.”
În acelaşi sens, se poate spune că în conflictul Gaza, comparativ cu Primul Război Mondial, informaţiile legate de numarul victimelor sunt de-a dreptul încântătoare. Am încheiat citatul.
Nu sunt genul acela de ipohondru care, în cazul întâlnirii cu o boală, află tot ce se poate afla despre acea boală, însă prin acest articol am dorit să trag un semnal de lumină şi speranţă acelora care se vor întălni cu această afecţiune ciudată care vine şi pleacă cu cauze necunoscute.
Rata de supravieţuire este foarte scăzută şi afectează simţul umorului.
Tu ai fost ceva mai norocos… Exact de pe aceleasi holuri din sectia de dermatologie de la Colentina eu am iesit cu o hartie pe care scrie ca am vitiligo. Cauza? Exact acelasi lucru… nu se cunoaste. Mai rau insa e ca nici nu exista tratament si nimic nu dispare de la sine… si petele se extind.
ooofff duoamne 😯 dar cat poti sa fi de sincer si deschis cu “afectiunile personale” 😳 chiar mai mult decat atat … reusesti sa treci prin razbele si ajungi la humoristica 🙄 cum reusesti tu acest miracol 😮
ma declar incurabil o fana per vecie. amen! und heiliger bim-bam 😆
Spui despre optimismul dus la extreme al citatului din ziar, despre acelasi optimism al secretarei; intradevar ar trebui sa ne asteptam la vieti pierdute optimist, pt ca au murit accidental participind la un shutting unde s-au distrat Tiriac si alti romani care faceau lobby tarii noastre.( era de bine adica). In final toate lucrurile au decurs bine si Harap Alb s-a insurat cu fata lui Rosu Imparat…
Adi, da’ tu acum mai esti in viata? 😀
Sau precum in filmul “Fantoma mea iubita”(sau ceva de genul asta 🙂 ) comunici de pe o alta lume, care la o adica poate fi de-a dreptul incantatoare 😛 .
e bine ca afecteaza umorul in mod pozitiv 🙂
si nu stiu de ce, taman umorul negru te prinde cel mai bine…
din pacate sunt N boli de piele, unele arata cam la fel ca simptome, si majoritatea au origini necunoscute…considera-te norocos ca ti s-a pus diagnosticul corect. trist cu adevarat este cand mergi la 5 doctori si primesti 5-7 diagnostice 1-2 de pe google si apoi supui la vot….
cati morti au fost n războaiele de cucerire a daciei.. a celor doua roze sau a razbelelor mondiale ne intereseaza mai putin……cel putin acum….starea ta de sanatate ne ingrijoreaza mai mult…fate bine!!… mai ales ca, o boala de piele , nu ar prinde bine chipului tau angelic…. 🙂
Liviu, dacă eram norocos, afecţiunea aceasta ciudată nu m-ar fi vizitat
hortence, forţa este şi în tine:)
firstlast, nu este neapărat optimism, însă fiecare boală poate fi văzută ca un mesaj iniţiatic, nu-i aşa?
Ovidiu, supravieţuirea culturii române depinde de starea sănătăţii mele. That’s the spirit!
jez, asta e tare. 5 de la doctori, 3 de pe google, 2 de la prieteni şi rude şi un diagnostic grav închipuit de tine!
Despre pete – stai linistit, ai sifilis.:D
O boala “intelectuala” 😀 (probabil corpul tau face insa fata “atacului” si e trecuta la boli necunoscute)
Hai ca face bine la legenda personala sa fi avut (o varianta de) sifilis! 😀
Cat despre Sapun … probabil e asa scump fiindca e facut in fabricile Fight Club.
ehe, forma Gilbert…simpatica…
De trecut , trece dar mai si revine…
Este o boala a sistemului nervos, fie dupa o perioada de stress fosrte puternic, fie dupa o suparare la fel de puternica, clar insa ca are legatura cu nervii capului!
Acum si rozul e culoare si e frumos! 😀
Era o solutie ce se prepara numai in farmacie…pe baza de mentol, asta mai si calmeaza…
http://www.cristal-life.ro/index_lib.php?p=productMore&iProduct=1
🙂 ce nu cunoaste dermatologia poate cunoaste stiinta infoenergetica in privinta cauzelor (chiar daca spirituale) sau deja le stii: refuzul sinelui, a individualitatii, a propriilor sentimente, anxietate, teama de a fi ranit. Si iti propune afirmatii vindecatoare: “ma simt in siguranta sa fiu EU”, “traiesc pt. bucuriile vietii”, “cu ganduri de iubire, trecutul este iertat si sunt liber in acest moment” 🙂 (nu se stie niciodata)
mmm, eu in locul tau nu ma duceam la spital.Incercam sa ma vindec singur cu ajutorul autosugestiei sau cu ajutorul unor pilule oarbe(placebo).Aceeasi idee ca “geni*”…pana la urma la ce ne serveste cunoasterea?