sunt oameni care imi inspira chestia asta…da unii din ei nu sunt prieteni…poate doar in mintea mea:)…un fel de prietenie ca apropiere in ganduri bla bla….da’ prietenie pe bune presupune mai mult decat ce scrii tu acolo
aaauci and LOL 😆 aici nu te pot “acuza” ca si in unele textule de o “interpolare unidimensionala” . inteleg ! atunci singurul lucru care imi trazneste prin minte vizavi de “asumat” este ca :
mai bine altii decat noi insine . cumva . cred ca tine d-aia cu responsabilitatea 🙂
Prietenie e atunci cand nu incerci sa definesti prietenia, deci ?
Hm, buna abordare. Riscurile celuilalt asumate imi dau mie o siguranta, iar eu crezand in acele riscuri, cred in el, ii confer un statut social elevat, o proiectie a puterii mele, o prelungire a capacitatilor mele din prisma relatiei nedefinite dintre mine si el. Esti prietenul meu pentru ca eu cred in tine si in ceea ce ai de oferit.
Intr-adevar.. Daca am cerne multele prieteni pe care le are aproape oricine, ar ramane putine autentice. Cele mai multe se nasc dupa un principiu utilitar. Nu se vrea ca un prieten sa “ajunga rau” iar noi sa fim nevoiti sa cedam din confortul nostru personal si sa fim obligati moral sa-l ajutam. de aceea de cele mai multe ori dam sfaturi cat mai bune statistic si “corecte moral” prin acel “eu stiu mai bine in situata asta ce trebuie sa faci, nu te arunca cu capu-nainte frate!”, privand-ul astfel de-un real “mai bine” pt el.
zau asa ? dar sper ca nu si atunci cand celalalt are un trip de bangijampin or clifdaiving
ufff …citatele trebuiesc sofortulescu relativate – altminteri – vezi tu – nu mai invatam chiar nimic nici macar de la nenea goethe 🙂
…pentru ca si tu vezi aceleasi riscuri si ti le-ai putea asuma. 🙂
Can I get a bumper sticker cu fraza asta? 🙂 Foarte tare, mi-a placut! 🙂
hortence, nu e citat
Sandra, da, da!:)
sunt oameni care imi inspira chestia asta…da unii din ei nu sunt prieteni…poate doar in mintea mea:)…un fel de prietenie ca apropiere in ganduri bla bla….da’ prietenie pe bune presupune mai mult decat ce scrii tu acolo
aaauci and LOL 😆 aici nu te pot “acuza” ca si in unele textule de o “interpolare unidimensionala” . inteleg ! atunci singurul lucru care imi trazneste prin minte vizavi de “asumat” este ca :
mai bine altii decat noi insine . cumva . cred ca tine d-aia cu responsabilitatea 🙂
Prietenie e atunci cand ai incredere ca oricum il vei ajuta sa o scoata la capat, indiferent de rezultatul actiunilor sale.
Si chiar daca o data(din ghinion) nu vei reusi, va veni altcineva si o sa va ajute sa umpleti ulciorul cu apa.
Asta e reteaua prieteniei.
prietenie este atunci cand nu te mai intrebi “de ce” 🙂
Prietenie e atunci cand nu incerci sa definesti prietenia, deci ?
Hm, buna abordare. Riscurile celuilalt asumate imi dau mie o siguranta, iar eu crezand in acele riscuri, cred in el, ii confer un statut social elevat, o proiectie a puterii mele, o prelungire a capacitatilor mele din prisma relatiei nedefinite dintre mine si el. Esti prietenul meu pentru ca eu cred in tine si in ceea ce ai de oferit.
Unilateral sau biunivoc?
Intr-adevar.. Daca am cerne multele prieteni pe care le are aproape oricine, ar ramane putine autentice. Cele mai multe se nasc dupa un principiu utilitar. Nu se vrea ca un prieten sa “ajunga rau” iar noi sa fim nevoiti sa cedam din confortul nostru personal si sa fim obligati moral sa-l ajutam. de aceea de cele mai multe ori dam sfaturi cat mai bune statistic si “corecte moral” prin acel “eu stiu mai bine in situata asta ce trebuie sa faci, nu te arunca cu capu-nainte frate!”, privand-ul astfel de-un real “mai bine” pt el.
-Prietenie este atunci când ai încredere în riscurile pe care şi le asumă Celălalt.-
Foarte bine spus; cine intelege asta, intelege multe!