Fiti amabila, cate kilograme are tumoarea?

0 Flares 0 Flares ×

carpatbike.jpg

M-a framantat in aceste zile un mic inventar al nereusitelor din ultimul timp si in general al defectelor mele:

– n-am reusit sa ma las de fumat
– am avut in ultimul an doua relatii nereusite. Inca nu mi-am regasit suflul pentru a duce o relatie pe termen lung, ma plictisesc repede, probleme de maturizare etc.
– am ramas la fel de increzator in ceilalti si de multe ori m-am fript.
– poate acum ma cred genial, insa daca voi continua in acelasi stil de viata cativa ani, voi ajunge cel mult un mediocru interesant.
– nu s-ar putea spune ca sunt o fire dificila, insa ma cert cu multi oameni. Putine lucruri le pun la suflet, insa cand un prieten ma dezamageste, l-am sters de tot.
– mi se reproseaza ca nu sunt uman, ca sunt prea rece si nepasator. Empatia n-a fost niciodata punctul meu forte, insa am impresia ca dincolo de “imagine” meu, se ascunde un tip fain.

——
Discutam cu Zully aseara despre postura noastra de bloggeri drept niste vedete ale unui mic ecran. Daca vedetele marelui ecran sunt inaccesibile, sunt staruri de talie mare de care te apropii cu greu, vedetele micului ecran, cele care iti intra in fiecare zi in casa, cele care prin repetitie ti se par cunoscute, accesibile, la indemana, sunt mult mai aproape de public. Daca le vezi la coada la supermarket, iti vine sa le zambesti, par oameni simpatici si deschisi, iti vine sa le strangi mana, sa-i feliciti pentru bucuriile ce ti le aduc etc.
La fel sunt si bloggerii, niste mici persoane publice pe care frecventandu-i regulat, ai impresia ca-i cunosti, ca sunt deschisi, ca sunt foarte usor abordabili. Si sunt! De aici si problema pe care o aveam la inceput cu necunoscutii virtuali. Ma abordau tot felul de oameni cu o familiaritate ce ma sperie. Oameni care isi pun sperante in tine, oameni care te felicita, te citesc zilnic, care te cheama la un suc, oameni care ti se adreseaza cu Adi cu simpatia unui prieten vechi.

——
Domnule Nastase, mi-ati dat o leapsa pe care nu o pot duce si m-ati pus in dificultate. Am sa transmit provocarea lui Stefan, un fost coleg de facultate destul de bine conectat la problemele locale din Podul Iloaiei.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

16 thoughts on “Fiti amabila, cate kilograme are tumoarea?

  1. Sasha

    daca ai impresia ca esti genialo-original cu ce ai scris, da-mi voie sa-ti spulber visul. multi n-am reusit sa ne lasam de fumat si cei mai multi dintre noi nu vom reusi. cat despre sufletul-pereche – utopie. nu esti unic nici macar cu credinta te de a fii genial. toti suntem geniali si mediocrii in genialitatea noastra. te rog lasa prostiile si nu te mai plange ca daca asa am face toti Bucuresti-ul ar fii Mica Venetie si nu Micul Paris

    Reply
  2. Diana

    uite, de-asta nu-mi plac mie oamenii ca tine, Sasha. ca-si ingroapa slabiciunile, le indeasa bine intr-o teasta mult prea mica, iar apoi le defuleaza sub forma de comentarii pe bloguri.

    trebuie sa fii cel putin lucid, daca nu chiar un pic sinucigas, sa-ti identifici cu atata concretete suisurile si coborasurile. uneori, bilanturile de felul asta ajuta sa stai cu picioarele pe pamant. atata timp cat nu te lasi coplesit de ele, ci le vezi fix ca pe ceea ce sunt: pietre de aducere-aminte.

    adi, in ce fel te sperie familiaritatea abordarilor? in sensul in care acei necunoscuti au asteptari pe care tu nu le poti indeplini? sau fiindca dezvalui unor anonimi bucati din tine, ca intr-un soi de disectie cu public?

    Reply
  3. Oana

    Adi, nu mi-ai parut un tip pe care sa-l sperie familiaritatea abordarilor. Cand m-ai sunat vorbeai cu mine de parca ma cunosteai de o viata, ceea ce m-a facut si pe mine sa ma simt in elementul meu. Nu vreau sa generalizez, dar nu mi-ai parut timid, speriat sau in orice alt fel, ci doar un om care avea nevoie sa vorbeasca cu un alt om.
    Cat despre prima parte… nici nu stii cat de mult semanam. Si eu “ii sterg de tot”. Oare de ce?
    Dar una peste alta esti un om normal, inteligent, dar normal. Arata-mi unul singur care sa nu simta nevoia sa isi cantareasca defectele si calitatile. Iar eu nici nu m-am gandit sa ma las de fumat.

    Reply
  4. Pool

    Da intotdeauna si de fiecare data ori de cate ori te intalnesc tot timpul am emotii si ma pierd nici nu stiu ce sa iti zic… si de aceea ma limitez numai la vii la o tigare si o cafea, da hai repede ca am treaba.
    PS: M-as simti foarte bine daca ai veni sa imi probezi si mie noile scaune pe care mi le-am cumparat.
    Nota : acest mesaj este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

    Reply
  5. diana tusa

    v-ati intalnit pana la urma. imi pare atat de rau ca nu am putut veni, dar a trebuit sa plec la baile herculane. deh, indatoriri de partid.
    primele trei nu sunt atat de grave. au trecut si altii prin ele si au supravietuit.
    si eu ma cert cu multi, de fapt cuvantul cearta e un pic cam mult. pur si simplu nu sunt de acord cu ceea ce zic sau fac.urasc nedreptatea, minciuna, prostia, demogogia, ipocrizia,”desteptaciunea” prost inteleasa. si de aici ies scantei.
    iar pierderea unui prieten e cea mai dureroasa. ma face sa-mi pierd increderea in oameni in general
    impresia pe care mi-ai lasat-o e cea a unui tip puternic, lipsit de cea mai mica urma a vreunui complex… esti un tip fain intr-adevar!

    Reply
  6. Adrian Ciubotaru Post author

    La inceput “ma speria” familiaritatea gandindu-ma ca ma supraexpun la nivel personal pe blog. Apoi mi-am dat seama ca nu e asa, iar familiariaritatea a inceput sa devina familiara.

    Oana, ma bucur ca ne-am cunoscut

    Diana, ne-am vazut in grup restrans:)

    Reply
  7. Raluca Hippie

    In primul rand-chiar esti genial si n-o sa fii niciodata mediocru
    In al doilea rand, daca vrei sa te lasi de fumat in 10 zile iti dau eu o carte care te invata cum.
    Feeling better?

    Reply
  8. CJ

    @Raluca: Lasatul de fumat cu ajutorul cartilor e ca obtinerea unui orgasm cu ajutorul chat-ului — nu functioneaza decat daca esti foarte credul. 🙂 Eu am citit mai mult din curiozitate cea mai mediatizata carte de gen, a lui Allen Carr, care se lauda ca 90% din toti cei care termina cartea se lasa definitiv de fumat si, daca statistica e pe bune, atunci am avut eu ghinionul sa cad in aia 10%.

    Reply
  9. Nicole

    Asta ma enerveaza la blogurile din Romania, toata lumea cunoaste pe toata lumea mai mult sau mai putin…din vedere.S-a creeat si aici o “lume buna”, un club select unde membrii lui se blogroll-eaza intre ei. Orice blog accesezi gasesti aceleasi persoane. O lume mica si inchisa.

    Reply
  10. jez

    aparent asa e, Nicole.
    practic, gasesti aceleasi persoane prin blogroll pentru ca e oarecum normal sa se formeze si niste cercuri (cu interese si pasiuni comune, e normal sa se formeze chiar idile, simpatii, antipatii, stime, scuipati etc).
    pe de alta parte, pe langa blogurile comune pe care le gasesti in mai toate blogroll mai sunt si altele care nu au nici o treaba cu bisericutele…
    exista bloguri fara blogroll, exista bloguri care nu accepta comentarii s.a.m.d.
    cred ca altele ar fi lucrurile care ar trebui sa ne enerveze la blogurile din romania 😉

    Reply
  11. vorbaretu'

    …empatia nu e punctul meu forte; simt totusi ca “supraexpunerea” de care vorbeai mai este inca o problema; dar e normal sa fie asa, fiecare ne aparam doza de intimitate (fara sa vrem); apoi sa nu uitam viata este o suma de evenimente compensatorii…ma refeream la cele 2 relatii de care vorbeai (ca nesatisfacatoare)…nu le putem avea pe toate.Dar timpul le rezolva pe toate…Succes!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.