– Lasa-ma sa-mi tihneasca mancarea! are in spate supozitia ca masa trebuie luata intr-o stare psihica propice digestiei. Lumea din jur nu trebuie sa vorbeasca tare, nu trebuie sa se foiasca, nu trebuie sa stea pe/in capul mancatorului. Un complex bine definit de factori al caror rol paleativ nu trebuie ignorat.
Daca inainte alimentatia zilnica era supusa unor ritualuri extrem de precise (masa trebuia luata regulat, cu familia, la masa din bucatarie, nu la televizor sau la calculator), acum intr-o era a individualismului (ador expresia asta), e nevoie doar de confortul intim al mancatorului. Paradoxal, cererea tihnei la masa este destul de traditionala si superstitioasa. Fast food-ul nu cere tihna, cere doar eficienta digestiva. Putem manca pe strada, in trafic, la terase, in lift. Zilnic ma misc de la A la B si-n acel timp pot manca ceva. La celalat capat observam superstitia ca o masa luata in ne-tihna nu pica bine, iar daca o masa nu pica bine exista mari sanse ca echilibrul fiziologic si emotional al zilei respective sa se duca dracului.
– De ce esti satiios?
Satios este cineva (de regula, antipatic) care se baga in sufletul tau (imaginat ca o cavitate), care te agaseaza, care iti poate strica buna dispozitie sau care, cel putin pentru a-ti mentine buna dispozitie cere o anumita cantitate de energie psihica din partea celui sufocat. Ca si expresia precedenta, si aceasta cere un context minim de rulare a activitatilor cotidiene. Intr-un fel spune Am nevoie de niste conditii minime sa fiu, iar tu tu mi le tulburi. O persoana satioasa este evitata nu doar in virtutea continuitatii indeletnicirii lui, ci mai degraba prin declansarea mecanismelor defensive in mintea celui satiat. Azi m-ai sufocat si maine te voi evita nu doar pe baza probabilistica ca vei fi si maine satios, ci pur si simplu pentru ca mintea mea va declansa aceleasi reactii obositoare de aparare, cu alte cuvinte, poate sufla in orice iaurt uman.
Janghina desemneaza un obiect uzat moral sau fizic. Ex.: janghina de masina, janghina de calculator, e o janghina de om.
Pentru numele lui Dumnezeu este o expresie folosita amiabil pentru a intari nota ironica sau iritata unei replicii facand apel la un patetism ostentativ. Exemple:
– Pentru numele lui Dumnezeu, te duci la biserica in loc sa vii cu noi?
– Pentru numele lui Dumnezeu, nu ma mai deranja cu toate prostiile!
Nazdravan este un apelativul spontan pe care o femeie il spune unui barbat pentru a sublinia creativitatea lui erotica.
Daca aveti idei de alte cuvinte si expresii, va rog comunicati-le.
Imi permit sa te contrazic in legatura cu superstitia pe care o evidentieti tu in legatura cu masa; in sensul de, nu e o superstitie.
Inca suntem in mileniul in care multi refuza sa coreleze psihicul cu fizicul.
Deocamdata medicii experimentati sunt printre putinii care noteaza acest proces si spun ca masa chiar trebuie luata in tihna.
Da, poti sa halesti si un hamburgher pe strada in timp ce fugi spre o intalnire sau serviciu, dar cu siguranta sistemul tau digestiv este bulversat, in sensul ca buna functionare a sistemului digestiv (care spre uimirea unor dobitoci, nu e un rahat de moara cu bat sau ciocan/nicovala ci un sistem format din muschi contractori actionati la nivel neuronal) presupune un flux de energie atat regulat cat si bine dozat catre toate glandele ce secreta acizi.
Astfel, repezeala in sine reduce din concentrare implicit din fluxul de energie canalizat catre sistemul digestiv => o dereglare.
Desigur, multi spun ca de fapt sistemul digestiv se adapteaza la modul de viata. Intr-o oarecare masura da, dar nici nu prea.
E ca si cum ai spune ca, daca exersezi iti poti mari viteza de tastare. Adevarat, pana ajungi la un punct in care constrangerile anatomice nu-ti permit sa mai avansezi. La fel si cu sistemul digestiv.
Putini vor sa inteleaga ca de fapt nu grasimile din hamburgheri duc la ingrasare ci proasta functionare a sistemului digestiv, care nu e capabil sa digere in timp util => depuneri.
Modul de viata in america e unul alert (time is money) multi hotdog/hamburgheri => multi grasi (datorita dezechilibrului in dozajul secretiilor glandelor).
Asa ca, my dear Adi, tihna e esentiala si in cazul mancatului, cu tot efortul nostru colectiv de a ne considera corpul un simplu mecanism fizic desprins de orice legatura cu psihicul.
One last point: gandeste-te ca in cazul de hiperventilatie e o problema psihica nu una motorie.
:p
grasimea din mine poate adauga ca mesajul “te-ai saturat, omuleeee” ajunge la creier in circa 20 de minute dupa ce ai tot mancat, iar eu in 10 (minute) mananc destul de mult, pen ca e dedlaine si e nervi si e netihneala si multa pofta, dar aci vorbeam de expresii si covinte…so… mai baga un calup, domnu ciubotaru
cheers 🙂