Sunt momente, în mijloacele de transport, într-o librărie sau pe stradă când simt o nevoie puternică, o poftă imensă de a săruta cutare femeie, cutare domnişoară. Să sărut brusc, apăsat şi… cu forţa (presupunând că sunt foarte puţine femei care ar accepta să fie sărutate de necunoscuţi – indiferent cât de fermecători ar fi aceştia).
Sunt momente când această poftă este atât de mare încât uneori îmi este teamă de mine însumi. Sunt secunde în care lupt să-mi stăpânesc aceste porniri. Uneori deja vizualizez reacţiile victimelor – ţipete, poşete în cap, călători care mă trag înapoi, iar alteori le felicit în gând pentru norocul lor. Norocul de-a nu fi traumatizate şi bruscate de posibilul meu gest.
Această echilibristică este mai periculoasă atunci când:
– sunt nf de câteva săptămâni
– sunt obosit
– femeia respectivă exercită o atracţie imensă
– sunt asaltat de prea multe imagini erotice într-un interval scurt.
– există o proximitate accentuată. Sunt momente când sunt la o distanţă de câteva zeci de centimetri de gura unei femei pe care sunt cât pe ce, sunt pe cale de o săruta.
Cu cât amân momentul actului, cu atât sunt asaltat de scenarii şi proiecţii. Cât de mare va fi plăcerea, cât de moi îi sunt buzele, care sunt şansele să se îndrăgostească, cum arată goală, cum geme sau hai că nu se poate întâmpla nimic rău etc.
E posibil că într-un viitor anume să mă scap. E posibil să apar la ştiri drept un nemernic şi un obsedat, iar că un bulgăre de zăpadă să-mi provoc un rău social iremediabil şi tot aşa, însă această luptă cu mine însumi (care poate trăda vicii ascunse) are loc în permanenţă.
De regulă, îmi înfrânez această poftă:
– derulând imagini punitive (codul penal, scăderea stimei de sine, oprobiul social)
– gândindu-mă că uneori mi-e la îndemână să obţin acces la plăcere erotică pe canalele obişnuite
Fiind o fiinţă socială şi interacţionând zilnic cu oameni, îmi dezvolt în permamenţă mijloace de autocenzură şi învăţ în mod constant beneficiile înfrânării impulsurilor de moment. Ar părea simplu, însă nu este deloc aşa.
Dincolo de toate, rămâne această şansă ca digurile autostăpânirii de sine să se rupă cândva, cumva.
Sincer sa fiu gandul la codul penal nu ma mai linisteste demult,dar ar fi rau de tot daca acea autostapanire nu ar mai functiona in fiecare din noi…
ai sa razi( sau nu)….
dar exact la acest lucru m-am gandit eu ieri
eram la Registrul Comertului ( loc public si serios, unde vin persoane cu treburi, nu la agatat). si stand acolo , cred ca de plictiseala( sigur nu) m-am gandit cum ar fi, ca unul din baietii aia sa vina sa ma sarute brusc…
mi-am revenit repede si totusi prea tarziu pt ca in mintea mea deja se derulasera niste scene( eram rosie in obrajori si nu imi puteam stapani zambetul)
chiar nu imi pasa ce au gandit ei despre mine,
dar ar fi fost interesant
acum ma nucur ca nu sunt singura care ma gandesc la asta( eu m-am pus direct in postura de victima)
o zi buna
si succes
mua ha ha…era luni seara o blonda in metrou langa tine…doamne!! as fi pupat-o si eu! 🙂
m-ai inspirat. produc si eu un post pe tema similara
Ce tare esti ma Aditza! Si eu care credeam ca filozofii nu gandesc niciodata simplu. Ei stiu mereu doar sa despice firele in 4 x 4 x 4… Si mereu dupa asemenea lecturi la tine ma gandesc ca de faptaceste texte simple nu sunt decat ruperi de ritm! Iti place si tie sa te joci si iti permiti sa te rasfeti! 😉
Felicitari pentru post! Dar vezi, de prea multe infraneli, sa nu izbucnesti rau!
Foaaarte interesanta tema de gandire!
Pe de alta parte, la mine ia alta forma. In legatura cu acele lucruri ascunse pe care le tradeaza astfel de porniri (spontane, patimase, aproape ncontrolate), eu recunosc ca am o problema cu agresivitatea. Mai exact, nu mi-o prea manifest- nu stiu, n-am curaj, habar n-am, inca lucrez la asta. Adica, probabil ca sunt atat de supradaptata social, jena aia de penibil, rusinea sunt atat de inradacinate in creierul meu, incat instinctele de supravietuire si conservare parca sunt reduse la tacere. Ma intreb uneori daca eu mai stiu sa tip dupa ajutor.
Ma rog, ideea e ca atunci cand ma enerveaza cineva si sunt cateva categorii de oameni care ma scot din sarite- fandositii care te masoara din priviri si te fixeaza insistent (ba mi s-a intamplat ca la inceputul unei piese de teatru sa mi se arunce o privire scarbita ca mi-am permis sa stranut- inca am fantezii cu diferite feluri in care as fi putut sa-i scot ochii individei aleia), nesimtitii, prost-crescutii, imediat napadesc scenariile apocaliptice. Trebuie sa spun ca de la o vreme incep sa exprim agresivitatea prin atitudine, si am observat ca oamenii observa. 😀 Urmatorul pas e sa le-o dau in cap, direct. Hahah :)) Glumesc, evident, insa inteleg perfect acel sentiment de necontrolat, chiar daca raportat la alt aspect.
Frumoase ganduri si trairi dar bine faci ca te opresti la timp. Ar trebui sa te gandesti nu la codul penal sau codul bunelor maniere, ci la reactia pe care i-ai provoca-o “victimei”. Nu toata lumea traieste starea asta si cu atat mai putin fix in acelasi moment cu tine.
Sa ne imaginam ca acum iesi pe strada si o tanti sare pe tine cuprinsa de fierbinteli animalice. Sau un nene:))
PS. Stiu ca nu e cazul la tine, dar nu uita ca in acest oras, fetele/femeile tinere sunt hartuite zilnic pe strada, de la simple chemari de imperechere pana la pipaieli in aglomeratie sau chiar mai rau. Gestul tau ar fi unui nevinovat, dar cu greu l-ar putea deosebi persoana respectiva de restul dat fiind circumstantele.
ufff…deci vrei sa ti se psihanalizeze l`erotissim-ul tushat ? 🙄
esti simpatic. :))fa-ti un afis cu free hugs si mergi prin oras. daca din “intamplare” iti scapa si un sarut… cine o sa se supere? :)) oricum e stress relief :))
Sirenă, foarte frumoasă povestea ta
jez, n-am văzut-o
dragoş, de ce felicitări?
feeria, sentimentele de necontrolat sunt frumoase, nu-i aşa?
medusa, cam toate contexte socio-culturale pot predispune la gesturi erotice
hortence, hai spune ce-ai pe suflet, căci văd că te mănâncă limba:)
grey, freeg hugs e altceva. E consimţit, e lipsit de riscuri şi e previzibil.
Imi aduc aminte ca ai prezentat lumii, odata, un exercitiu “mandala-ic” de transformare a trairilor interioare, a impulsurilor, in dragoste, bani si merdenele: http://adrian.filozofie.ro/transforma-ti-durerea/ .
Sa inteleg ca nu mai este eficient exercitiul, din moment ce inveti acum, autocenzura erotica de moment? 🙂 …
How interesting! 😉
Mda, cunosc senzatia. Factorul prim e sa fii nf de oaresce vreme.
Unele femei emana o sexualitate asa de intensa (desi nu sunt neaparat cele mai frumoase) ca aproape nu te poti stapani.
Si mai e ceva pe fata lor… Ele sunt constiente de asta.
Daca nu ai facut-o pana acum, inseamna ca esti perfect adaptat social si nici nu o sa se mai intample. Faptul ca ai scris despre asta e in sine o forma de defulare. Prin urmare, domnisoarele din librarii sunt in siguranta in preajma ta:)
draga, stiu ce e free hugs… tu ai putea incepe miscarea free hugs and bonus :))
Alexandra,
asa e, dar nu poti sa ai certitudinea ca nu se va intampla :)) at least for fun, if not for pleasure ;;)
🙂
Si cu cat incerci sa te abtii mai mult cu atat simti ca mai mult te apropii de acea femeie? Si intr-un final te arunci afara din tramvai de frica sa nu o saruti cu adevarat si sa-ti iei o umbrela de dupa ureche?
Relax, my friend! E doar o obsesie compulsiva. Care alaturi de forma “de ritual” si cea hipocondriaca formeaza spectrul nevrozei obsesionale. Asta face bine la discursul filosofic. Din pacate la tine e o nevroza un pic dezamorsata filogenetic deoarece compulsia ta nu vizeaza facerea unui fapt profund injositor. Probabil ca unul dintre parintii tai au avut o nevroza autentica. Dar acum stiu si ca in comportamentul tau si gandirea ta ai si ceva hipocondrie si ceva actiuni ritualice 🙂
O s-ajungi un filosof bun daca te tii de treaba si nu umbli dupa fuste…
adrian,
placuta scriitura, mai ales ca femeiile sunt in aceasi situatie, uneori insa hormonii le afecteaza comportamentul si in mod irational si nu intotdeauna e usor sa le fii in preajma…eu as da mai mult credit -celuilalt- si daca prinzi cel mai mic indiciu de reciprocitate in dorinte zic sa-l fructifici, viata e si asa prea, nici nu stiu cel mai potrivit cuvant, sa zicem cu prea putine trairi si cat e de minunat sa-ti doresti sa saruti pe cineva din toata fiinta ta, chiar e!
daca se intampla sa fii palmuit, zambeste si retrage-te gratios si rapid…
p.s. nu mai folosi nf, asta m-ar face sa nu vreau sa te sarut
pana nu o faci, nu scapi; e fructul interzis, atractia misterului…eu zic sa ai deja o replica in buzunar, ceva de genul “doamne ce mult semanati cu iubita mea; as putea sa va mai sarut o data?”
decat a doua zi in jurnale, cu litere de-o scheoapa: “Obsedatul sexual din RATB, nimeni altul decat folozofie.ro!”, etc… 🙂
eu mi-as lua o geanta in cap ca pret pt un sarut la care poftesc:)
toate regulile…toate constrangerile…de la nu intra incaltat pana la nu ne sarutam aiurea pe strada…conventii, cenzuri…asimilate fara sa te mai intrebi daca e bine, sau e rau, sau cine spune ca e bine, sau e rau?
hei, da sarutarea, asuma-ti riscul si consecintele si judeca tu singur daca e bine sau e rau in functie de ce simti dupa
andrei o scrie pe Soni ca pe un joint pt inhibati si cenzurati si morti alive, intru eliberare si traire reala si tu eziti sa saruti o fata pe strada….
just do it…si apoi scrie pe blog cum a fost si ce-ai simtit
obiectul in sine ne arata cum trebuie privit si judecat, daca o femeie se imbraca obscen asa va fi si privita, obscen, cea care isi contureaza conturul obscen nu poti sa o privesti decat obscen, nu? ea ne invita s-o privim intodeauna asa cum vrea ea!. Deci daca vezi o fata imbracata obscen, poate asteapta chiar sa o saruti :D:))
Ce arati aia primesti… de acord ca fiecare tipa arata ce vrea si cu cat e mai sexy (dar ascunsa) cu atat voi, baietii, sunteti mai atrasi. Nice to be a women 🙂 Sic!