Cum aş conduce ţara (leapşă)

0 Flares 0 Flares ×

Am primit leapşa de la Gramo care m-a obligat în mod fericit să-mi reconsider mai multe opinii despre sistemul politic în general şi despre starea actuală a României.
Sunt de acord cu ceea ce a spus Gramo articolul cu pricina şi pornind de acolo m-am dus mai departe cu proiecţiile mele despre mi-am dori propria ţară guvernată.

În primul rând, nu sunt convins că o republică semiprezidenţială este cea mai bună soluţie pentru România. Experienţa coabitării a unui prim-ministru şi a unui preşedinte de la partide diferite (şi în conflict deschis) nu cred că este benefică pe termen lung.
Sunt convins ca multe proiecte nu s-a realizat din cauza acestui monstru cu două capete.
Republica semiprezidenţială reprezinţă un model francez destul de păgubos. Două centre de putere îşi împart atribuţii executive, decizii de politică externă (primul ministru şi preşedintele aveau poziţii distincte cu privire la prezenţa trupelor în Irak, de exemplu) sau pură gospodările (cine trebuie să viziteze zonele unde s-au produs inundaţii: primul ministru sau preşedintele?).

Aş prefera o republică parlamentară după model german sau italian în care preşedintele nu are nici un rol executiv.
Argumentul meu este că un şef al guvernului puternic (cum se întâmplă întotdeauna în cadrul unei republici parlamentare) are şanse mai mari în administrarea treburilor ţării pentru că are din start sprijinul majoritaţii parlamentarilor.
Un alt argument ar fi că un prim ministru cu echipa sa miniştri îmi par mai aproape de problemele reale de gestionare a resurselor unui stat.

O idee implicită a acestui deziderat ar trebui să fie în mod evident un parlament unicameral.

De asemenea, cu cât domeniul politic împrumută mai multe mecanisme din domeniul privat al afacerilor (eficienţă, dinamism, lipsă de populisme) cu atât administrarea unei ţări are de câştigat.
Acesta mi se pare a fi trendul în ţările dezvoltate. Politica devine din ce în ce mai mult ceea ce era la origini: o gospodărire a cetăţii, un simplu management.
Mai puţin joc de imagine, mai puţine hârtii colorate aruncate în aer, mai puţin show şi mai mult biz.

Am mai multă încredere în manageri şi în tinerii care-şi dezvoltă propriile afaceri decât în politicienii de carieră indiferent cât carismatici şi abili ar fi.

Mai sus am vorbim la un nivel general, însă libertăţile şi drepturile civile sunt cele asupra cărora mă gândesc cel mai des.
Mi-aş dori legalizarea prostituţiei, la fel de mult pe cât mi-aş dori o lipsă de discriminare a minorităţilor naţionale, religioase şi sexuale.

Mi-aş dori mai puţină birocraţie şi mi-aş dori o mai mare transparenţă a legăturii dintre Biserica Ortodoxă şi stat. Mi se pare că există aici o complicitate extrem de paguboasă. Nu mi-aş dori o Catedrală a Mântuirii Neamului făcută din bani publici, la fel cum nu mi-aş dori nicio biserică construită din bani publici.

O bubă a societăţii româneşti mi se pare situaţia suspendată în care societatea civilă se află. Nu participă la actul guvernării, însă nu participă nici la iniţiativele sociale sprijinite de ong-uri. Avem o societate civilă cu o slabă funcţie de verificare şi monitorizare a domeniului politic şi economic. Un ciob cu acelaşi rol semi-decorativ al criticii literare: nici nu e creatoare, nici nu e nici critică până la capăt.

Dincolo de toate, cred în posibilitatea unei legislaţii în spirit ecologic, înţelegând prin ecologie respectul faţă de mediu şi faţă de acea comunitate în care trăieşti tu şi în care vor trăi şi cei care vor veni după noi.

Cred în fragilitatea democraţiei româneşti şi nu exclud posibilitatea ca cândva lucrurile să o ia razna. Tocmai din acest motiv ar trebui să fie mai atenţi şi mai implicaţi pentru că nimic nu e bătut în cuie în ţara aceasta – nici măcar morţii.

Aş da leapşa departe fiind curios ce părere are Dragoş de toate acestea.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

26 thoughts on “Cum aş conduce ţara (leapşă)

  1. jez

    gata, eu te-am votat.

    ii astept si pe ceilalti.

    eu as pune sistemul sanitar la punct. ceea ce se intampla o pot numi lejer crima cu premeditare, genocid, pruncucid.

    m-as muta si maine din Bucuresti daca as avea cel mai tare spital din europa in fiecare oras important si cateva sute de elicoptere echipate corespunzator gata sa te ia din orice rapa si sa te duca direct in sala de operatii daca e cazul.

    cheers si…te astept. poate in vreo 10 ani…
    si daca nu io, macar urmasii si urmasii urmasilor 🙂

    Reply
  2. Ovidiu Miron

    Adi, dar ce parere ai de interzicerea consumului anumitor substante? Asta in timp ce un drog precum tutunul e la discretie?

    Nu imi plac nici unele, nici altele. Doar ca pana la urma e si asta o chestiune de interes pentru o societate civila matura si cu atitudine.

    Ai facut o analiza pertinenta. Si eu cred in fragilitatea “democratiei” din Romania. Un instinct de dictator salasluieste aproape in fiecare roman.

    Reply
  3. jez

    🙂 cand am facut mai demult un curs de vanzari si de negociere eram impartiti in doua echipe. trebuia ca una din echipe sa o convinga pe cealalta ca prostitutia si consumul de droguri ar trebui legalizate, si respectiv cealalta echipa – ca nu ar trebui.
    Coach-ul ne-a lasat sa facem spume la gura pledand pro sau contra si cand a vazut ca mai aveam un pic si ne luam la bataie ne-a oprit si a zis ca nu prea le avem. ca de fapt ambele echipe au acelasi interes in final pe care nu au reusit sa il atinga pentru ca nu au stiut sa discute constructiv si sa negocieze astfel incat sa se ia cea mai buna decizie.

    so…stay away from drugs&prostitution chitchat :p

    Reply
  4. pushthebutton

    Bun. Aș spune (mai) multe despre cele nespuse legat de societatea civilă. Există un mimetism grotesc și dezamăgitor între politică și societatea civilă, în România. Am ajuns la el pentru că ar trebui ca relația potențial tensionată între administrația publică = mersul lucrurilor de stat și societatea civilă = barometrul civic să genereze spiritul civic. Relație tensionată REALĂ nu există. Găsim numai surogate generate de interese contextuale. Avem nevoie de generații noi. Și de extincții.

    Reply
  5. Pingback: Cum as conduce tara (leapsa) at Gramo`s World

  6. medusa

    Eu mi-as dori ca reprezentativitatea cetatenilor sa tina cont si de gen. De vreme ce femeile sunt jumatate din umanitate, iar la noi in tara jumatate din cetatenii cu drept de vot, jumatate din contribuabili la buget, jumatate din beneficiarii legilor, de ce politica este facuta in proportie de 90% de barbati?
    Nu e vorba doar de o simpla scapare, de multe ori legile sunt facute de barbati fara a tine cont de interesele si nevoie specifice femeilor. Nu e o intamplare faptul ca de abia in 2002 legile din Romania au sanctionat explicit violul marital.

    Reply
  7. jez

    Medusa,

    politica o fac barbatii peste tot pentru ca societatea nu este administrata intr-o maniera in care sa permita ca femeile sa fie conducatoare. Pentru asta trebuie ras tot, trebuie sa ni se spele si creierul, sau mai degraba trebuie o noua civilizatie, care sa o ia de 0, altfel nu ai cum.

    Eu nu cred in femeile moderne care fac minunat TOT (carieriste si mame si iubite de succes), desi fac parte din ele.Dar nu ma amagesc, decat cand am nevoie sa ma mai incurajez :). Este o prostie. Atata vreme cat “familia este celula societatii” nu are sens sa vorbim de matriarhat, sau de femeia egala cu barbatul.

    Daca lumea ar fi gandita altfel (de exemplu ca intr-un stup de albine sau asemanator), copiii ar fi crescuti in comunitati, oamenii nu s-ar lega pe viata prin casatorii sau alte juraminte, ci ar fi liberi sa iubeasca pe cine vor, atunci cand vor si cat vor, atunci POATE femeia ar putea avea acelasi rol ca un barbat, sau chiar mai mult. Pana atunci….

    Le poti face pe toate, dar nu pe toate excelent sau macar bine.

    Si de aici, normal ca cine imparte-parte isi face- si partea masculina nu isi va bate capul prea mult cu legi care sa ajute sau care sa protejeze jumatatea 😉

    dar poate nu ar trebui sa vedem asa lucrurile. in general e vorba de dezinteres fata de tot.

    Si asta se simte pe strada, in societatea civila, nu trebuie sa cautam barna in ochii conducatorilor/politicienilor, o vezi in primul autobuz in care te urci: multa ura, nici o urma de respect sau macar de mila fata de un batran, un copil sau o gravida. poate chiar o injuratura, ca sa ne mai descarcam. sau o privire piezisa.

    eh. in pasi mici dar siguri si destul de radicali se poate schimba ceva 🙂

    Reply
  8. medusa

    Jez, inteleg din comentariul tau ca in sanul familiei femeia duce tot greul si din acest motiv barbatii au timp sa se ocupe de carierele lor, de politica si alte activitati din viata publica, pe cand femeile ori muncesc de doua ori ca sa fie la fel, ori se concentreaza pe ce au de facut in familie (si sunt multe de facut, gatit, spalat, curatenie, crescut copii, ingrijit barbat, parintii batrani, etc.). Asa este. In Romania femeile fac totul in familie, in timp ce rolul barbatilor e de furnizori de venituri.
    Ei bine, lucrurile s-ar schimba daca familia s-ar baza pe PARTENERIAT intre soti, adica sarcini egale intre ei in toate treburile casnice. Dar cine sa schimbe mentalitati cand Statul, adica cei care iau deciziile si fac politicile publice si campaniile de sensibilizare, sunt 90% barbati, iar mass media si reclamele de peste tot promoveaza si ele cu brio aceste roluri pentru fiecare gen in parte.

    Reply
  9. jez

    A! Una din chestiile cu adevarat misto in toata aceasta “lupta” mi se pare faptul ca femeia a reusit sa isi castige independenta si implicit libertatea.
    Mi se pare ca omul (civilizatiei actuale) nu a fost nicicand mai liber! Liber sa isi aleaga un destin, o directie, iubirea, locul pe pamant, petrecerea timpului liber etc.

    Este un lucru extraordinar, pentru ca am realizat de cat de multe lucruri minunate suntem in stare si ne-am putut bucura in voie de liberul arbitru.

    Este cel mai propice moment sa ne trezim, realizand ca avem acces la o si mai mare libertate, de care din pacate deocamdata nu prea suntem constienti 🙂

    Reply
  10. jez

    eh, mai postasem ceva inainte, dar nu s-a salvat.

    medusa, vroiam sa zic ca nu vreau sa generalizez, observ doar o tendinta in faptul ca femeia a uitat sa fie mai intai femeie si are doar de pierdut. de asemenea ca pastrarea unui echilibru intre viata personala si cariera este un lucru destul de dificil uneori 😉

    Reply
  11. g b

    🙂
    Veche obsesia asta a filosofilor care vor sa conduca societatea… nu le-a spus oare nimeni ca sunt cu capu’ in nori si ca in afara de cosntructe teoretice nu prea stiu sa faca nimic. Politicienii macar provin din vechi razboinici… Macar stiau sa faca jaf… Doar un Marcus aureluis pierdut prin istorie ma contrazice. Si chiar si el anunta sfarsitul imperiului…

    Numai ca politica tre’ sa fie o administratie, ceva nedemn totusi de un filosof… Tu insuti spui ca politica devine din ce in ce mai administrativa. Pot sa accept insa ca filosofii trebuie sa contribuie la ridicarea prostimii din lentoare si pentru asumarea chiar si fortata a cesteia a valorii si demnitatii umane.
    Daca e republica semiprezidentiala sau parlamentara? Doesn’t matter.
    Nu are nici cea mai mica importanta. Poate doar ca banii de pe referendum se cheltuiau pe alte prostii, poate se imbogateau altii de pe urma unor astfel de bani. Insa per total pentru popor nu prea conteaza.
    Acum 8 ani imi ziceam ca voi vota partidul ce propune alegeri uninominale. Acum mi se pare praf in ochi. La fel este si aceasta noua dezbatere artificiala despre genul de republica ce ar fi mai bun pentru Romania. Mai tii minte “Puterea cosmarelor” pe care l-ai posta intr-unul dintre articolele tale? Un “cosmar” din acela e si aceasta dezbatere, la fel ca dezbaterea despre daca sa fie sau nu Basescu presdinte.
    Praf in ochi, prosteala! Poporul nu conduce nimic. Corporatiile decid totul. Pana s-o desptepta poporul sa invete sa se autoguverneze mai e. Pana atunci –birocratie. Adica cei care s-ar putea revolta impotriva sistemului sunt inviotati frumos sa taie frunze la caini 🙂

    Reply
  12. Paula

    Si eu mi-sa dori mai putina birocratie si transparenta in ceea ce priveste Biserica si Statul.Insa,cum purtam titlul de popor roman, acest lucru nu este posibil.De ce?Pentru ca mai marii Parlamenrului nu sunt interesati sa ne elibereze de aceasta povara impovaratoare.In ce secol va fi posibil acest lucru? Nu cred intr-o eliminare a birocratiei care ne rapeste din timp.Biserica si Statul sunt intr-o stransa relatie.Se ajuta reciproc.

    Reply
  13. jez

    patriotismul inseamna iubire. iubirea o poti “masura” prin puterea sacrificiului.

    daca tu ai fi dispus sa iti dai viata pentru tara, atunci si tara va fi dispusa sa isi dea viata pentru tine.

    daca tu, un individ care formezi masa unei comunitati te identifici cu acea comunitate, trebuie sa fii un exemplu pentru acea comunitate. prin “tu” insemnand si tu, si tu, si tu, si el si ea.

    si iata…incet, incet…e ca la muschetari..toti pentru unul si unul pentru toti 😉

    hai sa fim sanatosi, ca restul se rezolva ! 🙂

    Reply
  14. Ironistul

    sunt foarte de acord cu ideea complicitatii intre stat si biserica. cred ca am avea nevoie de un studiu serios pe tema asta. nu stiu sa existe. poate stii tu.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.