Alături de acelaşi partener fidel, Dragoş. Vă rog să remarcaţi că această discuţie nu vă este prezentată ca o recomandare de vizionare, ci ca un prilej de inspiraţie.
Am inteles ca lucrurile intelese sunt salvate,dar n-am inteles pentru cit timp si care este pretul salvarii lor.Prin aceasta salvare,o parte din univers se muta in alta parte din univers?Intelegerea produce inevitabil o falie intre intreprinderea salvarii si logica interna a lucrurilor de neinteles?Sau dedicandu-ne exclusiv intelegerii neprogramate ne asezam in locul faliei ingropindu-ne intr-o pozitivitate necombatanta?Pe de alta parte,efortul de a masca ideea de prima mina printr-o manifestare elaborata nu este atit de mare ca sa poata ascunde persistenta ideii in atitudinea construita.”Tot ceea ce solicita timp pentru regandire este pe cit de omenesc pe atit de neautentic”.
doru, s-ar putea să existe o logică internă a lucrurilor, s-ar putea s-o vedem doar noi.
Pe de altă parte, a renunţa la o idee la prima mână nu înseamnă în mod necesar a ajunge la una elaborată.
Sunt multe lucruri rele gândite la prima mână. Ochi pentru ochi, de exemplu.
Într-o lume unde din ce în ce mai multe idei şi poveşti concurează, dacă vii cu o idee la prima mână, gândeşte-te care este şansa ca aceeaşi idee să treacă prin mintea multora din jurul tău.
hortence, s-a notat
alexe, nu te-ai gândit că poate comentariul tău va fi total inutil?
Am impresia clara ca tu , Adi,ai spirit de luptator ceva mai in umbra decat Dragos,pe cand el este mai degraba genul de cavaler pe cal curat, ordonat, si pus la punct, care lupta doar cu armata in spate, nu si de unul singur.
Nu ca as avea ceva de zis in esenta, dar Dragos pare sa joace cu cartile pe fata, sub o aura cumva prea sincera.
Ce ma nelamureste pe mine insa … are prea multa incredere in lume, sau alege sa nu vada ca lumii in general nu`i pasa de problemele “tale” existentiale?
@alexe poldi – paradoxal, nu-i asa?
@relu – multumesc, dar nu cred ca merit imaginea pe care mi-ai asociat-o. in ceea ce priveste ultima intrebare, chiar cred ca unora le pasa de problemele existentiale ale altuia, e-adevarat ca nu lumii intregi (asta daca am inteles ce-ai vrut sa spui…)
Acolo bateam, intr-adevar .
Poate sunt mai sceptic din fire, dar in general , si oficialitatea unei situatii te constrange sa fii altfel decat esti. Asa ca ma gandesc ca si daca ai incerca sa arati omului din fata ta ca ceva nu`i in regula cu tine , ca nu esti “tu 100%” , si asa, te supui unor reguli care oricum te metamorfozeaza, cum zicea Adi in prieten, iubit, orice ai fi pentru respectiva persoana.
Efortul acela de a duce un lucru la bun sfarsit e mai admirabil decat a spune “sabia mea e indoita,renunt la duel” .
Oricum, de multe ori si eu fac asa, renunt sa ma implic intr`un conflict sau vreo interesectare comunicativa daca de ex ma doare o masea, m-a lasat iubita sau am de invatat…
Am inteles ca lucrurile intelese sunt salvate,dar n-am inteles pentru cit timp si care este pretul salvarii lor.Prin aceasta salvare,o parte din univers se muta in alta parte din univers?Intelegerea produce inevitabil o falie intre intreprinderea salvarii si logica interna a lucrurilor de neinteles?Sau dedicandu-ne exclusiv intelegerii neprogramate ne asezam in locul faliei ingropindu-ne intr-o pozitivitate necombatanta?Pe de alta parte,efortul de a masca ideea de prima mina printr-o manifestare elaborata nu este atit de mare ca sa poata ascunde persistenta ideii in atitudinea construita.”Tot ceea ce solicita timp pentru regandire este pe cit de omenesc pe atit de neautentic”.
“ex caelis oblatus” !
apropos, postmodernism, cred ca umberto eco are o alta parere despre philosophische excurs(ionen) respectiv semiotica 🙂
nu vi se pare ciudat ca si voi aveti o discutie fundamental inutila, dar totusi o aveti?
Nu am reusit sa inteleg scopl discutiei.. imi pare rau.
doru, s-ar putea să existe o logică internă a lucrurilor, s-ar putea s-o vedem doar noi.
Pe de altă parte, a renunţa la o idee la prima mână nu înseamnă în mod necesar a ajunge la una elaborată.
Sunt multe lucruri rele gândite la prima mână. Ochi pentru ochi, de exemplu.
Într-o lume unde din ce în ce mai multe idei şi poveşti concurează, dacă vii cu o idee la prima mână, gândeşte-te care este şansa ca aceeaşi idee să treacă prin mintea multora din jurul tău.
hortence, s-a notat
alexe, nu te-ai gândit că poate comentariul tău va fi total inutil?
aerosol, nu fi prea dur cu tine:)
Am impresia clara ca tu , Adi,ai spirit de luptator ceva mai in umbra decat Dragos,pe cand el este mai degraba genul de cavaler pe cal curat, ordonat, si pus la punct, care lupta doar cu armata in spate, nu si de unul singur.
Nu ca as avea ceva de zis in esenta, dar Dragos pare sa joace cu cartile pe fata, sub o aura cumva prea sincera.
Ce ma nelamureste pe mine insa … are prea multa incredere in lume, sau alege sa nu vada ca lumii in general nu`i pasa de problemele “tale” existentiale?
@alexe poldi – paradoxal, nu-i asa?
@relu – multumesc, dar nu cred ca merit imaginea pe care mi-ai asociat-o. in ceea ce priveste ultima intrebare, chiar cred ca unora le pasa de problemele existentiale ale altuia, e-adevarat ca nu lumii intregi (asta daca am inteles ce-ai vrut sa spui…)
Acolo bateam, intr-adevar .
Poate sunt mai sceptic din fire, dar in general , si oficialitatea unei situatii te constrange sa fii altfel decat esti. Asa ca ma gandesc ca si daca ai incerca sa arati omului din fata ta ca ceva nu`i in regula cu tine , ca nu esti “tu 100%” , si asa, te supui unor reguli care oricum te metamorfozeaza, cum zicea Adi in prieten, iubit, orice ai fi pentru respectiva persoana.
Efortul acela de a duce un lucru la bun sfarsit e mai admirabil decat a spune “sabia mea e indoita,renunt la duel” .
Oricum, de multe ori si eu fac asa, renunt sa ma implic intr`un conflict sau vreo interesectare comunicativa daca de ex ma doare o masea, m-a lasat iubita sau am de invatat…
Ce bautura miraculoasa ati servit? Induce asa o stare de betie…filosofica…lucurile isi pierd sensul.Nu ca ar fi avut vreunul vreodata.