În Poezie şi adevăr, memoriile “poetice” scrise de Goethe (îşi povesteşte viaţa până la 27-28 de ani), într-una din pagini, vorbeşte despre un proverb care mi s-a părut fantastic în măsura în care ilustrează o anumită mentalitate:
“Dorinţele tinereţii se împlinesc la bătrâneţe”.
Esenţial în această propoziţie nu mi s-a părut faptul că se împlinesc la bătrâneţe, ci simplul şi ciudatul fapt că se împlinesc. Propoziţia pare şi mai frumoasă cu atât mai mult cu cât este scrisă în floarea vârstei, Goethe având pe atunc în jur de 50 de ani.
Încă nu scrisese ciclurile despre Wilhelm Meister, încă nu terminase Faust.
Trăia într-o stare de intermediere între dorinţe şi împlinirea acestora, iar acest lucru nu-i ştirbea deloc credinţa că acestea nu doar că se pot împlini, ci în mod actual şi real chiar se împlinesc.
interesant. si cam deprimant. Goethe era un ofticos 🙂
nu stiu ce o fi avand pe acele vremuri tipu` goethe cu implinirea dorintelor – dar ma mir nitzel – ca eu care credeam spre exemplu ca a devenit poetic prin pasiunea ce o simtea/traia pentru friederike brion … ca mai apoi – sa se insoare tocmai cu christiane vulpius . bleah ! ce sa mai cred despre barbarti in general monsher ?
p.s. p`orma zau asa ca nu l-am stiut atat de increzator si plin de optimism.
iata ce-mi tuna mie in urechuisha-mi muzicaliceasca :
“wer immer strebend sich bemüht,
den könen wir erlösen…
wiederum besiegt die göttliche gnade den…
geist, der stets verneint ,
und macht mephisopheles zum verlierer ”
brrrr … n-am priceput nix-niente 🙄
dar ma rog . pana la batranete s`or`mplini unele . desigur, e mai bine mai devreme decat mai tarziu 😆
aveti dorinte, credit doar cu buletinul si in recesiune. Deviza este “dc sa astepti ca goethe pana la batranete” vino si ai banii pe loc cu ei poti cumpara orice >:)
E bine ca se implinesc pana la urma…daca mai apuci batranetea