18 thoughts on “Discuţie despre mândrie

  1. jez

    exista narcisism si exista mandrie. exista pana si mandria de a fi modest. o virtute pe care ti-o iubesti si de care esti mandru, pentru ca o pretuiesti.
    oriunde exista iubire, exista si mandrie.
    ca sa nu fii mandru nu trebuie sa fii modest, cred ca trebuie sa fi dezgustat de sine si de fiecare actiune…
    dar cred ca si aici poti fi mandru ca te ridici deasupra ta si te vezi suficient de realist incat sa iti vezi acele parti care te dezgusta…nu stiu, aberez. dar daca e sa fim cu adevarat sinceri cu noi…nu putem sa nu fim mandri de noi. chiar si o farama minuscula de mandrie…. si e ok ca e asa… mandria e o forma de a te bucura de sine. nu?

    Reply
  2. did

    haha, ce misto, ascultati pasarea colibri?

    salut si pe jolly, nu stiam ca va mai intalniti. ce te recunosc in discursul ala cu mandria, dada, tu esti 🙂

    [scuzati entuziasmul]

    Reply
  3. hortence

    eeei, ce spui tu acolo – e confuzabil domnule ! 🙂 musiu napoleon I bonaparte nu a fost “mandru” 🙄 el a fost prin excelenta hegemonist si nitzel paranoic – atat cat sa fie charismatic 😆
    a crezut de multe ori ca se “regaseste” in personalitati precum : alexandru cel mare , julius gaius caesar sau karl cel mare . probablement de aici i se trage corsicarului sfarsitul pe insula sf. helena 😯 a te supra-estima este o maladie 😀

    Reply
  4. Adrian Ciubotaru Post author

    Napoleon citea Plutarch – Vieti Paralele – ca o carte sfanta. Alexandru, Hanibal, Cezar erau marile lui modele.

    Mandria mi se pare a fi o coordinata legitima a unei personalitati sanatoase, iar a te supra-estima este de o mie de ori mai eficient decat a te sub-estima. Poti cauta un echilibru aici, insa tendinta trebuie sa ramana supra-estimarea.

    De ce?
    Pentru ca de cele mai multe ori nu castiga cei care au cartile mai bune, ci cei care le liciteaza cel mai bine.

    Reply
  5. geni

    Mi se pare ca, intr-un fel supra-estimarea este impusa de societatea in care traim, si se poate confunda cu siguranta de sine, (demonstratia ca esti una cu sistemul si reusesti).
    Exista totusi un orgoliu, care nu-ti permite sa te vezi cu adevarat, in profunzime, ca sa cresti in interior asa cum ar trebui, “sa-ti urmezi calea”…
    Poate ca si mandria se muleaza pe evolutia omului si a societatii.

    Reply
  6. hortence

    da adrian 🙂 in linii mari iti dau dreptate .
    daca ramanem insa la napoleon pe care l-ai ales drept exemplu – atunci iti amintesc (si subscriu ultimului comentariu in acelasi timp) ziua de 7 septembrie 1812 unde la “portile moscovei” a avut loc un mare masacru pe care imprudenta si “supra-estimarea” legendar-napolioniana avea sa-l faca pe marele “imperator” direct raspunzator. iar acest act de paranoia se regaseste si la victor hugo, percy bysshe shelley, alexander pushkin sau franz grillparzer oglindit cu dezgust; ca mai apoi tocmai heinrich heine in “reisebilder” sa il reabiliteze prin comparatia cu eroii antici 😀 istoria cea buclucasa 🙂

    Reply
  7. hortence

    uitasem sa-ti spun ca silvio berlusconi si acum crede in virtutea mandriei sale ca este napoleon 🙄 probabil de aceea viziteaza praxisul chirurgului plastic mai des ca biata cher 😆

    realitatea este ca sunt foarte multi oameni care nu reusesc sa isi evalueze la justa valoare propriile dimensiuni . acest fapt ai face de regula periculosi!

    Reply
  8. Adrian Ciubotaru Post author

    La nivel militar, cam toţi au avut o singură idee greşită pe termen lung: echipa căştigătoare nu se schimbă.
    Ce a mers în teatrul de război european, n-a mai mers în Rusia. Ce tactici, ce tipuri de armanent au dat roade în Polonia şi Franţa, n-a mai dat roade (pentru Hitler) în Rusia.

    Pe de altă parte, e nevoie de mândrie să crezi că sorţii îţi vor da câştig într-un final, chiar dacă acum nu ai nicio certitudine.
    Cu alte cuvinte, aceasta se cheamă curaj care la rândul lui este o supra-licitare. Dacă ai deţine toate datele (reducând riscul) şi ai acţiona, nu s-ar mai chema curaj, ci doar o acţiune firească.

    Astfel, avem mândrie, curaj, risk management şi supra-licitare, toate legate între ele.

    N-aş merge atât de departe înspre contururi psihologice (paranoia etc.) pentru că, deşi pot aduce un plus de lumină, nu explică niciodată cutare mobil sau cutare tipar de acţiune.

    Există oameni complexaţi, frustraţi, sunt oameni abuzaţi emoţional care totuşi reuşesc să facă lucruri bune şi frumoase.

    Reply
  9. Adrian Ciubotaru Post author

    hortence, iar psihologizezi discuţia: obsesia lui Berlusconi pentru podoaba sa capilară l-a făcut un politician mai puţin abil?

    Realitatea este că “foarte mulţi oameni” se estimează în pierdere. Din acest motiv nu sunt periculoşi, din acest motiv nu sunt.

    Adevăratele personalităţi înseamnă inflaţie în sus, cu toate calităţile şi defectele care decurg de aici. Marile poveşti tragice vin din supraestimarea eroului în raport cu sine, în raport cu destinul sau cu moartea, iar acest lucru l-a făcut uman şi… admirabil.

    Reply
  10. hortence

    draga adrian , retrospectiv , acesti indivizi care s-au dorit a fi mari reformatori ai istoriei – utilizand instrumentul clasic al retoricii grandilogventzei – ne-au deschis ceea ce numea dante ironic (sa ma exprim asa) un fel de “parc de distractii” . altfel spus , angoasa ! 😥

    cat despre senior berlusconi (mandretzea personificata):shock: … daca afirmi despre un individuum ca este “admirabil” atunci cand se lupta cu “justitia cea oarba si cu balanta dreptatii in mana” declarand-o a fi drept o “tumoare cancerigena” care trebuie extirpata … da! atunci :mrgreen: eu hortence cea tumoltuoasa – vin tocma` in romanika si te casapesc ! 😆 vrei biciul mandriei ? 😎

    Reply
  11. ddunia

    Mai tu esti un mic Raskolnikov, nu alta! Aceeasi pasiune pt Napoleon, teoria aia a oamenilor deosebiti si a oamenilor obisnuiti. Eu sunt Dunia, “sora sa sau sora ta”…:)
    Te-as intreba, cat este atitudine in ceea ce spui/scrii/susti tu si cat este fel de a fi?

    Reply
  12. mihai

    @ Pentru ca de cele mai multe ori nu castiga cei care au cartile mai bune, ci cei care le liciteaza cel mai bine.

    Adrian, sa “castigi” ce?

    Citesc mai bine si vad ca scrii “Pe de altă parte, e nevoie de mândrie să crezi că sorţii îţi vor da câştig într-un final”. Aha, deci sa inteleg ca ai ajuns la concluzia ca exista un tzel in viata pentru care trebuie sa ne batem, nu? Si la fel, ca in viata exista “invingatori” si “invinsi”. Foarte frumos.

    Reply
  13. veyronsky

    lol am un amic (tot moldovean) care vb cu aceasi intonatie si isi sustine punctul de vedere cu acelasi patos 😀
    el la a 4-a bere da startul teoriilor… si e tare amuzanta situatia, dezlegare la un exercitiu de polemica

    Reply
  14. Bogdan

    Mandria tine de imaginea noastra despre noi pe cand orgoliul tine de cum ne vad ceilalti …de fapt ..ca si rusinea e indus social.
    In momentul cand stii ca esti capabil sau vrei sa realizezi lucruri ….esti mandru de tine, doar pentru tine.
    Modestia poate fi o jignire adresata celor care te apreciaza sau propriei persoane.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.