Despre irelevanța crescândă a televizorului

0 Flares 0 Flares ×

363013819_0af546ae37_z
Cred că sunt în poziția multora dintre cei care citesc aici: de când am intrat la facultate, televizorul a fost o prezență sporadică în viața mea. În cazul meu, au trecut 9 ani în care aud – ca prin ceață – de vedete noi, de emisiuni noi, de circuri în direct, scandaluri și dezvăluiri. Am avut și am sentimentul că nu pierd nimic pentru că pot număra pe degete emisiunile care pot aduce valoare adaugată timpului pe care l-aș consuma uitându-mă la televizor.

Un rezultat ciudat – la care nu m-aș fi așteptat – al ascezei mele în ce privește televizorul este o sensibilitate crescută la ceea ce înseamnă prost gust. Mi-am format o iluzie optică responsabilă în mare parte de optimismul meu, iar când accidental privesc o știre sau o emisiune, reacțiile mele sunt alergice. Mi-am pierdut obișnuința, nu mai sunt călit. Dacă cineva m-ar obliga să privesc de la un capăt la altul Știrile de la ora 5, probabil moralul meu ar fi dărâmat pentru o bună vreme, căci mi s-ar părea incredibil ce-aș vedea.

Aș vrea să le spun celor care mă întreabă – ori de câte ori reacționez la kitsch-ul din jur – “de ce mă mai mir” faptul că nu mă voi putea niciodată obișnui cu toate rahaturile care vin la pachet cu faptul de-a fi român și că mă voi “mira” în continuare atâta timp cât voi avea criteriile necesare de-a distinge prostul gust de bunul gust şi voi putea face diferența între a trăi într-o țară civilizată și una mai puţin necivilizată.

A-ţi da seama în ce ţară trăieşti uitându-te la televizor e ca şi cum ai încerca să ghiceşti ce meserii au oamenii doar uitându-te în w.c.-urile lor sau judecând culorile preşului din faţa uşii.

Nu mă uit la televizor, îi apreciez totuși – pentru tărie – pe cei care sunt obligaţi prin natura meseriei să urmărească ştirile, însă nu pot aprecia poziţiile unor oameni de cultură care emit opinii, ironii, judecăţi uitându-se la televizor. Am citit articolul lui Mircea Cărtărescu, mai răfoiesc din când în când rubrica Cultura pe sticlă a lui Cezar-Paul Bădescu sau o mai citesc pe Simona Tache, imaginând-o uitându-se la televizor şi inspirându-se pentru subiecte.
Nu pot aprecia – pentru că în ciuda poziţiilor lor, din câte am auzit, nu s-a îmbunătăţit cu nimic producţia tv, kitsch-ul este la fel în floare, vedetele îndoielnice tot apar, scandalurile se ţin lanţ și nu s-a simţit nimeni prost pentru că nişte lideri de opinie taxează în scris şi ironizează prostul gust de pe micile ecrane.

Nu s-a schimbat nimic pentru că hermeneutica îşi ratează ţinta (te plângi de prostul gust de la TV în faţa unui public care este oricum în asentimentul tău), nu permite generalizări (nu afli cum sunt românii uitându-te le TV) și nu creează presiune pentru schimbare. În plus și sper să mă înșel – ne uităm la televizor la fel cum bătrânii adoră știrile negative despre tineri.

Există destule complicități între studioul de televiziune și canapeaua de acasă, iar în loc să creăm povești, noi pierdem timp inutil reacționând la simulacrele de povești ieșite de pe micul ecran.

Pentru mine, dincolo de prostul gust aferent, televiziunea a devenit din ce în ce mai irelevantă pentru cartografierea stării de spirit și de suflet a unei națiuni. Prefer să-mi țin rezerva de mirare – implicit de acțiune – pentru ceea ce văd pe bloguri, ceea ce văd pe stradă, în jurul blocului, la un eveniment sau la un concert.

În plus, mă bucur să văd în jurul meu o generație mai tânără, mai activă și prea ocupată de-a se mai uita la televizor.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

3 thoughts on “Despre irelevanța crescândă a televizorului

  1. camil

    aș vrea să pot împărtăși optimismul cu privire la generația mai tânără. desigur, cu toții cunoaștem – chiar personal – destule cazuri în măsură să ne aprindă speranțele, dar, cu toate acestea, n-aș fi deloc convins cu privire la „generațiile următoare”, în ansamblul lor. o vizită prin licee – nu doar cele de elită – sau pe site-urile traficate (tpu.ro e un bun exemplu) este concludentă…Și nici măcarnu e o problemă specifică României.
    cele câteva mii de bloguri sunt o picătură într-un ocean.

    Reply
  2. Razvan

    Cred ca generatia tanara a cam inlocuit tv cu computerul. Plus ca romanii mai educati si nu numai privesc eventual Discovery Channel, transmisiuni sportive si filme. Subiectul este oricum ff interesant, insa ceea ce e de incurajat este iesitul din casa, alte activitati decat a sta in fata un tv sau monitor.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.