Eretic… Eretic e foarte bine, de fapt. Marele avantaj al ereticului este acela că ştie, cunoaşte foarte bine cultura, societatea, religia dominantă în care trăieşte, căci a ieşit din ea şi, în acelaşi timp, are o perspectivă externă, un ochi extern prin care o poarte vedea.

Este o mai fragment, un scurt manifest susţinut de unul dintre cle două personaje din ultima carte a lui Vasile Ernu – Ultimii eretici ai Imperiului. Mai jos, autorul – în discuţie cu Costin Rogozanu – îşi riscă un punct de vedere destul de curajos:

In acest moment eu nu am solutii fermecate insa sint totusi un optimist. Eu cred cu convingere, de exemplu, ca trebuie sa reinventam utopii. Omenirea fara utopie este moarta. Moartea utopiei face sa dispara viitorul, iar cind viitorul dispare, dispare de fapt actualitatea/realitatea. Omul trebuie sa reinvete sa viseze pentru a nu-si pierde prezentul. Numai masinile nu au vise. Stiu ca utopiile au adus si multa suferinta insa acesta ne este destinul.

Nu ştiu cât de serios este luat Vasile Ernu, însă mi-aş dori să citesc despre probemele pe care le ridică în ultima sa carte pe mai multe bloguri. Deocamdată, am citit o recenzie la Dragoş C. Butuzea şi o opinie generalistă aici. Eu voi reveni cât de curând pe acest subiect.