Mi-a plăcut articolul Andreei – indiferent dacă are dreptate sau nu – din prisma unei singure idei: suntem plini de contradicții. Unele se pot rezolva, cu alte trăiești toată viața.
Nu cred că va exista un moment în viitorul nostru în care vom scăpa de contradicții, de tensiuni și de impulsuri care ne trag în direcții diferite.
Mergi cu bicicleta, dar îți place să conduci.
Vrei să ai succes, dar te apasă responsabilitatea lui.
Vrei să fii recunoscut pe stradă, iar apoi te ascunzi.
Vrei carieră, vrei familie.
Vrei să duci o viață sănătoasă, dar de unele lucruri chiar nu te poți feri: poluarea orașului, stresul zilnic, prețurile prohibitive ale produselor bio, chimicalele din apă de la robinet sau chimicalele din apa îmbuteliată.
Vrei timp liber, vrei și provocări.
Tensiunea dintre munca singur și lucru în echipă, între job și o pasiune, între adevăr și prietenie sau tensiunile din spatele unei decizii care afectează viața celorlalți.
Care e limita dintre curaj și prostie?
Care ridicol e bun și care ridicol e jenant?
Când ipocrizia e salvatoare?
Mă opresc aici. Mi-e teamă să nu mă contrazic singur.
Asa e, e aproape imposibil sa fim consecventi, dar ce e mai enervanta decat orice contradictie este condescendenta, atitudinea de tip “faceti ca mine, eu stiu cum e bine”. De fapt, nimeni nu stie ce e bine nici pentru el, cu atat mai putin pentru altii!
Limita dintre curaj si prostie e frica. Unui om curjos ii e frica, dar o tine sub control.O invinge. De asta e curajos (lasam la o parte categoria retardatilor si a idiotilor care nu realizeaza ca au motive sa se teama…). Si de asta e limita. Cine o trece bine, cine nu…
Ridicolul e ridicol….si atat…
Ipocrizia nu e salvatoare. Poate avea, la un anumit moment, efectul unui drog. Adica sa iti dea impresia ca ai rezolvat problema. Dar nu e asa. Tu ramai cu drogul tau de ipocrit. Ceilalti isi vad de adevarurile lor….
Discutia e mai lunga…
PS. Vad ca esti moinestean ca si mine. De cand nu ai mai fost pe acolo?
Știi cât de ridicol era Bill Gates când s-a dus la prima mare negociere?
Pe acasă… de câteva luni.
Nu stiu cum era, nu am vazut. Important pentru el era, cred, daca a finalizat negocierea cu bine sau nu. Ridcolul este sau nu este, cum am spus. Dar tine de norme, de conceptii, de prejudecati…E o conceptie relativa, cred. E parerea celorlati depre tine, sau a ta despre tine (folosesc persoana a doua in sens figurat…)
Asa cum spuneai, viata e plina de contradictii. La fel ca si personalitatea (nu degeaba se spune ca traiesti o viata langa un om si nu stii ce ii poate pielea..:) )
Ridicol poti sa fii si involuntar. Si nu e grav. Se intampla oricui. Curajos esti numai voluntar. La fel si ipocrit, tot numai cu acceptul vointei poti sa fii. Curajul te poate salva (cel nebunesc, nu cel prostesc). Ipocrizia nu.
Lista contradictiilor poate continua. Ne credem progresisti si democrati, dar nu acceptam parerile altora (nici macar ca subiect de discutie…). Ne credem crestini, dar facem rau cand avem ocazia. Ne declaram ortodocsi, dar ne calcam in picioare la sarmale moca…Ne pricepem la fotbal (sau la orice alt sport…) dar nu am dat (si nu am da…) cu piciorul in minge niciodata…Ne pricepem la politica, dar nu ne-am asuma raspunderea pentru actiuni politice…
Berea e buna rece! asta e o certitudine! (si numai un ipocrit curajos ar putea afirma altceva…cu riscul de a fi considerat ridicol..)
🙂
Citisem zilele trecute un articol pe aceasta tema pe un blog din UK, se referea la un studiu despre acest lucru ce afirma ca femeile au un numar mai mare de contradictii pe toata perioada vietii decat barbatii.