Nu îmi este ușor să scriu ceea ce urmează pentru că am fost învățat să îmi maschez sensibilitățile. Provin din niște medii semi-urbane unde bărbatul zâmbește rar și vorbește puțin, iar acțiunile sale aproape întotdeauna trebuie să fie un reper în viața femeii de lângă.
Îngroș puțin tabloul, însă ideea rămâne aceeași: când este vorba de calitățile pe care trebuie să le aibă un bărbat, am fost învățat că romantismul trebuie să rămână mereu la coadă, fiind acea chestie moale și nevirilă care ține pe loc energiile masculine ce abia așteaptă să se manifeste.
În plus, în marea jungă care caracterizează prejudecățile cu privire la relațiile între sexe, romantismul s-a înscris în mod tradițional în călcâiul lui Ahile pe care orice femeie îl simte atunci când vine vorba de slăbiciunile unui bărbat.
Cu timpul însă (care nu înseamnă neapărat experiență în plus), romantismul s-a inserat în mod stângaci și discret în felul meu de a vedea lucrurile și am să povestesc – la fel de neîndemânatic – cum anume.
A fi romantic înseamnă a accepta o paletă largă de interacțiuni care nu doar te aruncă în mijlocul unor experiențe frumoase, mai mult chiar, îți oferă o șansă reală de a te cunoaște pe tine însuți. Un bărbat atent atât la trăirile sale, cât și la sentimentele ei, dovedește în mod evident o bună autocunoaștere care nu poate să denote decât masculinitate.
Prin urmare, romantismul este o șansă de a te cunoaște mai bine ca om și a te contura mai bine ca bărbat.
Al doilea argument pentru romantism este unul cât se poate de practic: it works. Bărbații romantici au priză, cuceresc și încântă femeile din jurul lor. Poate nu știi de ce și cum, însă cu timpul observi că pur și simplu o atitudine romantică nu rămâne decât rareori nerecompensată.
În cazul meu lucrurile nu stau atât de simplu. Sunt un romantic neîndemânatic plin de stângăcii care încă învăță să accepte anumite lucruri despre el însuși și – după știm cu toții – acesta nu este întotdeauna un lucru ușor.
Dacă te-am convins de ce cartea romantismului merită toate riscurile, dă-mi voie să anunț una dintre cele mai frumoase provocări pentru bloggeri, cu premii pentru bloggeri (o excursie la Paris sau la Amsterdam, după caz).
Te invit să te înscrii pe blogjuan.ro în categoria care îţi este mai dragă (romantic sau amuzant), scrii un articol cât mai convingător şi apoi – în urma voturilor – te bați pentru marele premiu. Înscrierile şi votarea se desfăşoară în perioada 24 octombie – 6 noiembrie.
Pe 7 noiembrie, pe baza voturilor obţinute, se vor alege 5 finalişti din fiecare categorie, iar între 7 – 16 noiembrie, 50 de bloggeriţe îşi vor alege fiecare câte un blogger din top 10 pe care să îl susțină la ele pe blog. Într-un final, acesta va fi declarat BlogJuan şi viaţa sa nu va mai fi aceeaşi.
Campanie este inițiată de Danone și face trimitere la www.cremosso.ro unde utilizatorii își pot alege aroma lor favorită: Cremosso Tartă cu Lămâie sau Cremosso Tiramisu. La final, aroma cu cele mai multe voturi va rămâne pe piaţă.
Pe twitter hashtag-ul este #BlogJuan şi abia aştept nu doar nominalizările, ci mai ales să văd cine se înscrie în ce categorie.
M-am înscris cu articolul despre muzica house, să-i mai enervez puţin 😀
Pentru ca … si o sa scriu diseara un articol; de fapt am unul:
http://newdadas.wordpress.com/2011/10/22/cu-mila-si-cu-groaza/
Sper sa va placa! 🙂
Imi sunt cam necredibile genul asta de articole care impletesc convenabil parerile personale cu nu stiu ce campanie publicitara pe bloguri.
Ideea e ca daca as fi vazut link-urile de jos, n-as mai fi citit articolul. Asa, imi suna ca o reclama din mall cand o tanti e oprita si intrebata cu se spala pe dinti… (parerea cuiva care nu gusta genul asta de blogging, poate conteaza)
MeetTheSun, am obosit să-mi tot justific articolele – pe care eu le scriu în mod sincer și care fac parte din campanii.
E un concurs între două tipuri de bloggeri inițiat de un brand. Nu ți-a bagat nimeni pe gât iaurt:)
Deci nu sunt singura “nemultumita” 😀
Ideea e ca dintr-un articol ca al tau ar fi putut iesi doua, unul despre campanie si ce presupune ea si altul despre romantism cu un link catre primul articol. In felul acesta, blogul ii separa cititorului cele doua tipuri de articole si nu transforma blogul in portal de informatii despre campania X sau Y.
N-as insista pe acest lucru daca n-ar fi foarte multe bloguri care au fost create numai pentru participarea la astfel de campanii si care nu fac altceva decat sa dea blogosferei un aer superficial si comercial – lucru pe care nu stiu daca il discutati la blogmeet-uri cu cartile pe fata.
E doar o parere pana la urma si e singurul loc unde mi-am exprimat-o. Bafta mai departe, sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.
Pingback: Don Juan cremos | Pasiuni la 30°
Interesanta pledoaria pentru romantism. Si eu cred ca multi barbatii isi ascund aceasta latura, si in viata reala si in cea virtuala 🙂
Articolul cu care particip 🙂
http://psaico.info/sunt-un-romantic/
Pingback: A fi amuzant sau a fi romantic? | Sabina Cornovac Online
M-am inscris si eu la categoria ta. Nu m-am dumirit inca daca trebuie sa anunt si aici, insa, in orice caz:
http://sportjournal.wordpress.com/2011/10/26/povestea-unui-trandafir/
Asta e un concurs deschis doar bloggerilor de sex masculin care trebuie sa isi examineze/masoare trasatura numita “romantism” ? Vad ca participantii de pana acum de pe pagina aia sunt numai de sex masculin. Daca e asa, indiferent de “intentie”, deoarece este un concurs cu premii si potentiale avantaje secundare de PR, este, dupa parerea mea, un concurs discriminator in mod neetic-business.
Adrian, se pleacă de la ideea ca oricărui produs/serviciu, care este promovat, i se exagerează calitățile și i se trec cu vederea (uneori) părțile mai puțin plăcute. Concluzia trasa de mine este ca cei care te citesc (dacă o fac cu adevărat) nu te cunosc suficient ca sa își dea seama dacă tu scrii ceva real (bazat pe fapte reale – cum suna asta) sau “umflat”/fals.
Totuși, aici nu prea e vorba de un produs/serviciu recomandat ci de o simpla asociere intre romantism si Cremosso. După cum știm majoritatea dragostea trece prin stomac, cât despre tiramisu? Pai eu cred ca as manca la greu, nu mai zic de fetele pe care le cunosc. Mai răsfăț colegele la munca, cu câte un tiramisu din când în când și sa vezi ce incantate sunt.
P.S. Sunt, din punct de vedere etic si constitutional principial impotriva pozitiei tale, care de altfel, IMHO, nici macar nu este solid argumentata in acest post specific. Efectiv NU POT sa inteleg cum de poti sustine/promova romantismul, inclusiv neoromantismul cand ne aflam cat se poate de concret, confirmat cat se poate de clar inca din toamna 2001, in plin secol, sau macar prima jumatate de secol, (deoarece nu doresc sa ma intind mai mult decat mi-e plapuma cat inca nu am risc prea mare de dementa), neorealist II. Desi, bineinteles, in mod etic, ai tot dreptul la opinia ta, dar macar sa fie una cat de cat matur-rational-realista si nu naiva sau inca amorf-impulsiva.
P.P.S. Sorry ca sunt asa de agresiv in dimineata asta, dar sunt cam personal stresat si tocmai mi s-au terminat si tigarile din casa !
Clarificare: din punctul meu de vedere romantismul NU este o “latura”, ci o preferinta/inclinatie personala insotita aici, deoarece ma leg de formularea titlului acestui post, de o luare de pozitie (inclusiv politica) cat se poate de concreta, insa slaba argumentatie de mai sus il confunda in mod elementar ignorant, si in cel mai fericit caz posibil al acestei ignorante, cu anima Jung-iana prezenta din punct de vedere teoretic in psihicul fiecarui barbat.
Rudolph Aspirant, morala comentariilor tale: nu comentati pe bloguri daca nu ati fumat o tigara sau nu v-ati baut cafeaua.
@ Aurel Dragut + Adrian Ciubotaru: acum ca mi-am baut si cafeaua, si m-am si relaxat in mod adecvat, fumand dupa aia, (din fericire, sau de fericire), si tigarile necesare si mult dorite, desi recunosc ca P.S.-ul referitor la luarea de pozitie politica era probabil off-topic si total nepotrivit, iar P.P.S.-ul de cerut scuze absolut necesar, chiar fara nici o explicatie, deoarece, bineinteles, fiecare are dreptul la propriile sale opinii politice, daca nu sunt extremiste, intr-o tara cu sistem democratic modern, TOTUSI, chiar m-ar interesa un posibil raspuns la primul comentariu legat de observatia mea ca organizarea unui astfel de concurs deschis numai participantilor de sex masculin, REPET, concurs cu potentiale avantaje consecventiale concrete materiale reprezentate nu numai de premii, dar si de invitatia la si posibilitatea de PROMO reciproc, este posibil neetica din punc de vedere al eticii de business exact pertinente situatiei curente din Romania.
Rudolph, pentru simplul fapt ca exista atat concursuri la care participa doar femei asa cum exista si concursuri la care participa doar barbati, din motive mai mult sau mai putin lesne de inteles. Pe langa asta, Don Juan (de la care tin sa cred ca a cam plecat ideea campaniei) a fost un personaj de sex masculin si nu feminin.
Pingback: Campaniile saptamanii 24-30 octombrie din blogosfera romaneasca | refresh.ro
Nu am cont pe twiter şi nici pe facebook. Totuşi, am postat articolul UN IAURT PENTRU POETUL PĂRĂSIT pe blogul meu http://www.val-manescu.ro/un-iaurt-pentru-poetul-parasit/. Am vrut să mă înscriu, dar nu m-aţi primit.
Să-mi smulg părul din cap, sau mai e vreo soluţie?
Pingback: Cum ne place? Sau despre #blogjuan - Ioana Ştef
Pingback: Cum să fie? Amuzant sau romantic? « moodoptimizer
Pingback: Alegand un #blogjuan | Andreea's Backyard
Pingback: Am ales un #blogjuan ! « Monica Sibisteanu
Pingback: Visu` cu Parisul | Alex Dima Photography
Pingback: Am ales un #blogjuan ! | Monichis
Pingback: A fi amuzant sau a fi romantic? - Sabina Cornovac Blog
Pingback: Cum ne place? Sau despre #blogjuan - Ioana Ştef