De câte ori ai sărutat doar să eviţi privirea celuilalt?
De câte ori ai îmbrăţişat din laşitatea de a răni?
De câte ori ai iubit din teamă de a fi singur?
De câte ori te-ai împrietenit din incapacitatea de a refuza?
De câte ori ai fost umil în numele orgoliului tău?
De câte ori nu ai avut curajul să fii orgolios?
De câte ori te-ai plâns de prostia celorlalţi care totuşi îţi oferea imaginea inteligenţei tale?
De câte ori altruismul ţi-a rezumat aroganţa?
De câte ori ţi-ai muşcat buzele doar pentru a nu oferi satisfacţia unui zâmbet?
De câte ori ai fost elegant din complexul grosolăniei tale nesigure?
De câte ori ai întins mâna doar din jenă de a nu o ţine în aer?
De câte ori ai călcat în picioare în numele visurilor tale?
De câte ori te-ai înjosit în virtutea idealurilor tale?
De câte ori te-ai compromis pentru ultima oară?
De câte ori te-ai lăsat de fumat, ai început să citeşti mai mult şi ai început să te schimbi de mâine, de săptămâna viitoare, de lunea viitoare?
De câte ori ai invidiat impertinenţă celorlalţi?
De câte ori mămăliga din tine s-a numit politeţe, bună creştere şi fineţe?
De câte ori bunătatea ta a fost doar consecinţă vocaţiei tale de strateg al relaţiilor interumane?
De câte ori te-ai trădat că să te cunoşti pe tine mai bine?
De când ai început să-ţi fuţi destinul?
De câte ori nu eşti prezentul tău, ci gloriosul tău viitor?
De câte ori ai simţit iubirea celuilalt ca un prilej de plumb?
De câte ori ai făcut binele din lipsa de inspitatie?
De câte ori te-ai dezis de naivităţile tale?
De câte ori ai simţit că dragostea ta nu coincide cu libertatea ta?
De câte ori lipsa ta de inspiraţie a fost doar accidentul unei lipse de chef?
De câte ori lipsa de chef a fost greşeala ta?
De câte ori greşelile tale a fost doar o eroare de percepţie?
De câte ori ai simţit că corectitudinea ta este o armă prea anemică?
De câte ori ceilalţi au devenit trepte către ţelul tău?
De câte ori jignirile şi rănile aduse de ceilalţi ţi-au devenit motivaţie?
De câte ori ai purtat în spate vina celorlalţi?
De câte ori ai crezut că viața chiar este nedreaptă?
De câte ori ai observat că bunul tău simţ este speranţa în sistemul universal de compensaţie?
De câte ori ai ucis din laşitate?
De câte ori nu ai ucis din curaj?
De câte ori ţi-a fost frică să loveşti?
De câte ori ai amânat la infinit o luptă, o schimbare, o mărturie?
De câte ori te-ai destăinuit din dorinţa de a ţine în şah, de a şantaja?
De câte ori ţi-ai făcut ţie rău mai degrabă decât să-l răneşti pe cel de lângă ţine?
De câte ori ai fost atât de important încât ai crezut că poţi răni pe celălalt?
De câte ori ţi-ai trădat gesturile prin scuze?
De câte ori ai avut curajul să te lauzi candid?
De câte ori ai avut curajul să fii penibil?
De câte ori ţi-ai legitimat obrăznicia şi mândria?
De câte ori modestia ta a aşteptat contrazicerea celuilalt?
De câte ori te-ai împiedicat de piedici?
De câte ori culpabilitatea ţi-a încurajat solidaritatea?
De câte ori ai spus adevărul că să minţi?
De câte ori ai fost sincer că să dezarmezi?
De câte ori ai lăudat că să pătezi?
De câte ori ai invidiat impertinenţă ce nu cunoaşte remuşcări?
De câte ori te-ai dezis de un prieten vechi în favoarea unei cunoştinţe recente?
De câte ori ţi-ai contorizat mângâierile?
De câte ori ai lovit din frică de a nu fi lovit?
De câte ori loviturile primite îţi creşteau orgoliul?
De câte ori ai observat că marile genii au fost oameni orgolioşi?
De câte ori ţi-ai acceptat anonimatul?
De câte ori ai oferit ajutorul doar pentru a-l înlănţui pe celălalt în mrejele recunoştinţei?
De câte ori ai fost atât de prost încât ai crezut că recunoştinţă este totdeauna contemporană cu viitorul gestului tău bun?
De câte ori faptul că ai ajutat pe cineva a crescut durerea dezamăgirii produse de acel cineva?
De câte ori ai fost prea las că să jigneşti?
De câte ori agresivitatea ta a fost un alt nume pentru lipsa de hotărâre?
De câte ori ai simţit că puterea ta este în locul pe care nimeni nu-l ştie şi pe care nimeni nu-l va şti niciodată?
De câte ori te-ai sacrificat doar din mândria eroismului tău?
De câte ori te-ai chinuit singur doar că erai prea mândru?
De câte ori ţi-ai interpus prietenii, iubita, familia în faţă responsabilităţii tale?
De câte ori ai cerşit legitimatate?
De câte ori ai riscat respectul celorlalţi?
De câte ori ţi-ai remixat visele?
De câte ori ai făcut binele ca strategie de marketing?
De câte ori ai zburat că să vezi locurile unde altădată te târai?
De câte ori umilinţa ta făcea reclamă înălţimii de la care coborai?
De câte ori ai plâns pentru a te ascunde?
De câte ori ţi-ai prostituat răutatea?
De câte ori răbdarea te-a înrăit?
De câte ori binele făcut era doar glasul pragmatismului tău?
De câte ori ţi-ai trădat interesul?
De câte ori principiile tale te-au durut?
De câte ori ai scuipat şi ai revenit?
De câte ori ţi-a păsat doar că să nu te simţi vinovat?
De câte ori ţi s-au împlinit visele şi nu ai realizat?
De câte ori te-ai chinuit singur din motive de coerenţă interioară?
De câte ori ţi-ai schimbat trecutul?
De câte ori ai plâns de moartea viitoare a părinţilor tăi?
De câte ori ai crezut că nimeni altcineva niciodată nu a făcut ceea ce tu ai făcut?
De câte ori încăpăţânarea ta a refuzat faptele ce-i infirmau validitatea?
De câte ori lacrimă ţi-a fost semn de putere?
De câte ori ai lovit o femeie?
De câte ori ai regretat că nu ai făcut-o?
De câte ori ai citit astfel de texte?
De câte ori ai citit astfel de texte cu acelaşi sentiment de superioritate?