Recent, un coleg de muncă m-a sfătuit să nu mai privesc în sus când vorbesc cu şeful. Denotă superioritate şi lipsă de respect.
Apoi nu e bine să dai din cap în semn de salut.

Apoi nu e bine să întrebi “pot lua şi eu o pauză de ţigară?”, ci “pot lua şi eu o pauză de țigară, te rog?”.

Apoi, Adi, nu mai băga paiele folosite înapoi în cutia de chibrituri, nu mai arunca coji de ouă şi cafea în chiuvetă, cine te sună la unu noaptea, sună-l şi tu pe cutare şi întreabă-l ce mai face, e prietenul tău şi nu uita când te duci la interviuri să nu stai picior peste picior pentru că nu e frumos.
De ce nu te bărbiereşti şi tu, e ziua ei şi trebuie să-i luăm cadou, l-ai sunat pe cutare să-i urezi Paşte fericit, ţi-a dat mesaj, de ce nu-i răspunzi? De ce nu ai vrut să-l ajuţi, doar te-a rugat frumos.
Aşa vorbeşti cu mama ta? Ce faci bre?

Apoi am rămas blocat când, după un lung interviu cu zece candidaţi pe post, respingerea mea (şi a celorlalţi) a fost însoţită şi ambalată într-o pleiadă de politeţuri, zâmbete, ton calm, încurajări şi urări de bine. Mă uitam ca un prăpădit, însă ei nu renunţau.
Le-am spus:
“Staţi liniştiţi, n-o să m-apuc de plâns” La plecare am fost condus până la lift și prin contagiune am început să zâmbesc.
Ne-am despărţit cu “o zi bună”.
Apoi, la o petrecere cu nişte studenţi bucureşteni, cineva mi-a cerut o ţigară. Am replicat amabil:
“Da, desigur, poţi să iei câte vrei. Nu te uita că mai sunt puţine’.
Au rămas interzişi.
Cineva a salvat situaţia:
“E o glumă, aşa glumeşte el. E venit din Iaşi.”

Apoi Mc Donald’s.
– Bună ziua. Bine aţi venit.
– Aş dori un puişor.
– Doriţi şi o porţie de cartofi prăjiţi?
– Da.
– Să fie mare? Doriţi şi un desert? O salată? Un sos la salată?
– O băutură răcoritoare?
– O Cola.
– Să fie mare?

Apoi bancul pe care mi-l imaginez că o scenetă jucată de un moldovean în Gara de Nord.
– O cafea.
– Mare, mică?
– Mică.
– Mai tare, mai slabă?
– Mai tare.
– Cu zahăr sau fără zahăr?
– Fără zahăr?
– Cu lapte sau fără lapte?
– Cu lapte.
– La pachet sau o serviţi aici? Să fie cafea indoneziană sau columbiană?
Şi apoi el răbufneşte:
– Dă-mi odată cafeaua aia în crucea mă-ții că pierd trenul.
– O plătiţi cash sau cu cardul? O achitaţi în rate sau integral?

Apoi în troleul 66. O băbuţă, pardon, o respectabilă fiinţă feminină de vârstă a treia, mă calcă pe pantof. Nu zic nimic. Băbuţa se întoarce şi îşi cere scuze tipului de lângă mine care nu o aude. Nu zic nimic. Băbuţa se aşază pe scaun și nu se lasă bătută. Se întoarce, se uită la tip şi îşi cere cu voce tare scuze într-un mod atât de amabil că-mi venea să plâng de emoţie. Vă rog frumos să mă scuzaţi.

Ar trebui să mă îngrijorez sau să mă fac şofer?

Apoi cobor din tramvai şi cineva din spate se împinge involuntar în mine. Nici nu apuc să mă întorc şi un student amabil mă bate pe umăr cerându-şi scuze. Nu face nimic, chiar îmi doream să fiu împins după ce am coborât din tramvai.

Apoi dracul nu e chiar atât de negru, pardon: afro-american, şi crusta politeții se poate sparge în mod savuros. Troleul 92 este blocat de o mașină parcată neinspirat. Șoferul claxonează isteric. Coboară, se uită în jur, își aprinde o țigară. Într-un final, după câteva minute bune, dintr-o curte apropiată, dă fuga un tânăr cu cheile în mână zâmbind dezinvolt Stai aşa, nu e chiar atât de simplu, credeai că ai scăpat? În timp ce-și descuie mașina, din troleu, un moşuleţ cu figura de fost profesor respectabil începe să-l apostrofeze: “Mai şi zâmbeşti, mai animalule? Nu te uiţi unde-ţi parchezi maşina?
Tânărul:
“Ce vrei mă, boșorogule?”
Apoi emanciparea culturală cu care pensionarul de oraş complexează titlul de pensionar de ţară s-a crăpat în:
“Îmi bag pula-n mă-ta, mă! Învaţă să parchezi dacă tot ţi-a luat tac-tu maşină!”
Apoi mi-a sunat telefonul şi m-a salvat de situaţia de a intra în pământ de nesimțit și nepoliticos ce sunt.

Apoi o diferenţă culturală.
Iaşi, troleul 42, staţia Fundaţie.
O băbuţa fără bilet este trasă, în timp ce se ţinea disperat cu mâinile de bare, de doi controlori cu figuri de recuperatori săteşti.

Bucureşti, tramvaiul 34, staţia Baba Novac.
“Biletul sau legitimaţia, vă rog”
Arăt.
“Vă mulţumesc, o zi bună”
Mersi şi eu. Să fie mare?

– Bine aţi venit.
– Bine v-am găsit. Aş dori o găleată cu apă.
– De ce doriţi o găleată cu apă?
– Pentru că atâta apă bea un bou.
– Să fie mare? Doriţi şi desert?